Toate rezultatele despre +iubirea +cunoasterea, pagina 3
Cunoașterea a ceea ce este iubirea în esența ei nu ține de memorizarea vreunui text sau de aflarea vreunei formule secrete în urma discuțiilor pe o asemenea temă, ci de experimentarea ei nemijlocită.
Părintele Filothei Faros în Manual de Iubire - Firea Dragostei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre secrete, citate despre iubire, citate despre cunoaștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Desigur, cunoașterea, forța înseamnă ceva; dar nu cu forța și cunoașterea se va merge mai departe. Pe când cu iubirea, puteți să ajungeți la infinit! Iubirea vă face să alergați, încât nu vă mai opriți...
Omraam Mikhael Aivanhov în Ce este un maestru spiritual?
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre infinit sau citate despre forță
Cunoașterea nu este lapidară cum ar vrea să pară, ci evanescență și deci trecătoare, odată cu scurgerea timpului. Tot ceea ce ai învățat astăzi poți uita mâine, iar în caz de un conflict mintea va colapsa cu toată cunoașterea ei. Așadar nu poți alege drept călăuză o astfel de mlaștină schimbătoare, e doar o farsă, urmărește iubirea ea este misterul întregii nemuririi.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre viitor, citate despre timp sau citate despre prezent
Femeie
tu îmi dai iubirea
ție îți datorez cunoașterea
pentru tine vânez stele
și culeg floril în răsărit
sorb în tăcere roua ochilor tăi
lacrimă ce înalță zidirea
între cer și pământ
tu ești durerea ce-mi aduce fericirea
frumusețea încântarea dăruirea
locuința inimii mele e în sufletul tău
femeie
doar tu ești calea
pe care ne vine iertarea
pântecul tău naște infinitul
tu ești biserica omului
tu ești înălțarea lui
fără tine nici Isus nu se năștea
pentru tine femeie
El a înviat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștinism
- poezii despre vânătoare
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
Colind
viitorul se apropie în cântec de harpă
vine cu bucurii din universul infinit
o lumina blîndă se strecoara sub pleoapă
în brațe stelare mereu m-am împlinit.
Doamne păstrează cerul în sufletul meu
cu verile calde cu marea de smarald
mai lasă-mi o vreme bunule Dumnezeu
din condei să curgă povești de herald.
mai lasă-mi iubirea să crească-n colind
ca pâinea de lumină pe vatra stelară
mai lasă-mi o iarnă magii să cuprind
printre prieteni dragi cu inima ușoară.
mai lasă-mă Doamne să mă-nplinesc în vers
să-mi scriu toată cunoașterea din Univers.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viitor, poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre pâine sau poezii despre prietenie
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum...
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum
Cad rând pe rând suspine ce-n anii tinereții,
La ceasul slăbiciunii, au fost un sprijin vieții,
Pe când eram în parte alt om decât acum;
Voi toți, dacă iubirea v-a scos din piept suspine -
Că-n fel și chip aicea mă zbat și plâng avan
Între speranța vană și între chinul van -
Mă veți ierta, și mai mult: veți suferi cu mine!
O, astăzi știu c-adesea întreaga lume rea
A povestit atâta pe socoteala mea,
Că singur eu de mine mă rușinai amarnic.
Astfel, rușinea-i rodul greșelii de-altădată,
Rușinea, pocăința, cunoașterea curată
Că tot ce place lumii e numai vis zădarnic!
sonet de Petrarca din Sonete, Prolog (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre rușine
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre pocăință
- poezii despre plâns
Eu sunt vechea și noua iubită
"Am învățat ca să renunț la mine" și eu, iubite
Veșnic rătăcești prin mine, drag poet ispititor
Nici ușa nu mai e aceiași, nici casa nu mă mai primește
Sunt pana din cuvântul nerostit și vestea închiderii în pământ.
Sunt viața, dar moartea e aproape, e-o soră frumoasă din noapte
Sper că nu te vei risipi în mugurii de brad copt
Și nici nu vei umbri copacul vieții.
Cunoașterea m-a propulsat printre stele.
Speranța este ultima ce poate aduce zâmbetul pe buze
Eu nu sunt decât iluzia iubirii, ce nu poate rătăci prin ei
Eu sunt mireasma nesimțită incă de un fin nas
Eu sunt femeia, definită sau simpla povăra a conviețuirii.
Eu sunt lacrima și spinul ce se agață prin părul tău albastru
Eu sunt vechea și noua iubită, ce nu va risipi iubirea.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre păr, poezii despre noapte sau poezii despre muguri
Parfumul amintirilor
Nu știu cum faci,
că-mi alipești sufletul doar de oameni minunați,
iar din parfumul amintirilor
împletești un curcubeu,
să nu calc singură prin Lumina Poeziei.
Smerind uitarea,
mi-l colinzi harnic prin sânge,
alăptându-i pulsul cu plămăzile neuitării,
ca să-și triumfe prin lacrima de bucurie,
zvârcolindu-se pe foi, potopite de vers,
lumina suptă din ochi radianți,
fericindu-mi urcușul spre rodnicie...
Tu, Doamne, ne dai cunoașterea
și recunoașterea ne-o cântărești
cu a Luminii balanță...
Pentru clipa desăvârșită, trecută prin sufletul,
îngenuncheat la Iubirea Ta, Supremă,
cuvântul meu știe doar să-Ți sărute șoaptele:
"... precum în Cer, așa și pre Pământ!",
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre puls
Zidul
Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Și am ințeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre cunoaștere, poezii despre alb, poezii despre început sau poezii despre imposibilitate
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre devenire, poezii despre îndemânare, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre vinovăție sau poezii despre trup și suflet