+dumitru +galesanu

Zhuangzi – [tăinuirea luminii]

« (...) la originea Existentului
nu este nimic.
Existentul
este desăvârşit. »
Zhuang Zhou
(aprox. 369-286 î. e. n.)

Să fi fost fericit,
în preumblările omului –
ca un fluture ţintă zburând la aproapele lui –
armonizând afirmaţia şi negaţia
precum Zhuang Zhou în vechime,
el şi-ar fi dus la bun sfârşit călătoria,
dar nu către niciunde ori înspre nicicând
în liberul zbor săvârşind pribegia,
ci spre originea lucrului
cu infiniţii transformărilor lui,
pe calea de mijloc şi-n strânsă legătură cu cerul,
din stră-profunzimile gândului
conformându-se timpului –

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Fugă spre roşu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Sunet dulce împresoară, ca licoarea unei seri,
inimile tulburate – un asfinţit de primăveri:
mă privesc în adâncime, copleşit ca o durere –
infinit, cu-n ochi în suflet şi cu altul în tăcere...
'noaptea asta – fără noapte,
cu pereţii albi, de var –
amândoi urcăm, în taină, pe al vremii osuar(...)

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halleluyah

Mistică
a necuprinsului –
sub privirile de sfânt ale sfinxului:
infinită este creaţia lui,
coloana vertebrală a vieţii suind.
Cine poate sta înaintea măreţiei
fără de seamăn -a lui,
a demiurgului?

Între
real şi utopic,
istoria lumii respiră
căderea în timp
sub propria greutate.
În ritmul cosmic
infiniţii se strâng
într-un fragment
de eternitate.

Viaţa nu-i decât levitaţie

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina cuantică

Cu sentimentul excelenţei în artă,
versurile mele
aducând la viaţă roiuri de stele.

Din raţiuni inteligibile,
toate lucrurile din jurul tău
au fost la obârşia lor necuvinte,
cartografiate apoi în cuvinte.

În grădina cuantică –
zăvorâtă-n adâncuri sub cheie,
nu există nimic din universul ştiut,
numai clipa magică-n care poţi
imortaliza un gând, o idee.

Intrând în seiful naturii,
actul contemplativ schimbă lumea;
la capăt de drum lumina zace
între multiple stări şi urmări –
norocul apare când nu te-aştepţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dekalog

Cinstind
toate cele ce sunt şi nedistrugând nimic
dintre cele pe care tu însuţi
nu vei putea să le faci.

Prezentul este un dar.
E datoria ta să te bucuri de fiecare zi
ca şi când ar fi ultima zi... până ea va veni.

Adu-ţi aminte când la părinţi erai un copil,
când îţi părea totul a fi drept şi frumos;
dispersat în uitare –
să nu devii inutil profeţind mincinos lumea pe dos.

Descifrarea imaginarului vieţii,
ar putea să însemne
pentru tine un semn
că abia atunci meriţi un loc între semeni,
preţuind virtuţile omului demn.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme de pace între ştiinţă, filosofie şi arta pură, intrând în rezonanţă cu lucrul sensibil – ca ritm şi măsură, universul poїetic îşi ia drept arhetip inocent propria Natură.

aforism de Dumitru Găleşanu din Poetică metafizică (19 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!