Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zhuangzi – [tăinuirea luminii]

« (...) la originea Existentului
nu este nimic.
Existentul
este desăvârșit. »
Zhuang Zhou
(aprox. 369-286 î. e. n.)

Să fi fost fericit,
în preumblările omului –
ca un fluture țintă zburând la aproapele lui –
armonizând afirmația și negația
precum Zhuang Zhou în vechime,
el și-ar fi dus la bun sfârșit călătoria,
dar nu către niciunde ori înspre nicicând
în liberul zbor săvârșind pribegia,
ci spre originea lucrului
cu infiniții transformărilor lui,
pe calea de mijloc și-n strânsă legătură cu cerul,
din stră-profunzimile gândului
conformându-se timpului –
în sufletul pur cultivând armonia.

Să fi fost fericit,
ca un fluture liber zburând
spre (ne)marginea cerului,
precum Zhuang Zhou în vechime –
pe calea de mijloc
dinaintea singurătății,
la poalele timpului
spiritul€ său viu
fulgurând infinit veșnicia (...)

poezie de din Fugă spre roșu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Preocuparea omului din vechime a fost să fie bun, cea a omului modern – să fie fericit.

în Cărarea singurătății
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Discipline: The Glad Surrender Paperback" de Elisabeth Elliot este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -61.99- 54.99 lei.

Sic tranzit gloria mundi

am urcat pe acropole
și am găsit sentimentele
întruchipate în coloane
ioniene și doriene
care se târau prin timp
spre infinit...

agora lui pericle
se dărâmase,
secolul lui murise,
polisul rămăsese pustiu,
numai elegiile lui hesiod
aminteau de zvonurile
serbărilor
și de urletul mării
prin care se mai zbăteau zeii
sub horele stelelor
ascunse în strălucirea
frunții poetului,
blând zefirul mângâindu-i
unda rece a gândului...

curse de cai,
concursuri pentru heralzi
și cântăreți,
în imnuri triumfale,
sub ramura măslinului
pe olympia,
trecuseră ca o amintire,
spre eternitate...

templele plângeau
în duhoarea căldurii,
părăsite de zei,
cu ochii doricelor coloane,
spre cerul senin de vară.

lumina lui, a cerului,
atât de pură și intensă,
se reflectă în viziunea lor
asupra lumii.
domnule tales din milet,
ai cules din egipt,
știința despre stele
și misterul cifrelor,
te-ai ascuns în ursa mică,
navigând în timpul nopții
pe albastrele căi marine...

unde ești pitagora?-
divinitatea e sufletul lumii,
acel nemuritor logos
care trece
de marginea timpului,
tu ai văzut în toate armonia,
victoriile
de la maraton și salamina
au adus gloria,
templul herei
doarme peste ziduri
sub privirile lui apollo...
iar umbra lui ahile
cioplit în vasele funerare
zace trist pe aripile timpului...

poezie de (13 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

SUNT FERICIT

Sunt fericitn-am reacții
sufletul nu mi-i împărțit
În numere abstracte sau în fracții
Doresc să fiu mereu tot fericit.

Nu încerca să mă dejoci
Căci sigur nu vei avea succes
Oricum ai vrea să te întorci
Tu mai ai încă de mers.

Desigur drumul ți-l urmează
Și caută-ți calea prin timp
Chiar inima de-ți oscilează
Viața va trece zburând.

1964

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Materia trează

Materia trează sufletul ne veghează
și pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare –
iubirea măiastră din genunea albastră.

Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
și unicul soare ne va fi asfințit,
ca pomii dați în floare –
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.

Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastr㠖 unicul soare
adâncului omului fără sfârșit,
cel carele încă deodatŽ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfințit infinit,
în genunea albastr㠖 la infinit.

poezie de din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru GalesanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Zburător în viitor

Un călător de pomină,
Călare pe situație,
Pleacat din șaua muntelui
Taie sprînceana dealului,
Trece de cei ce bat cîmpii
Aidoma gândului versatil,
Fără putință de tăgadă,
Purtat de legea dorului aprins
Dă rotocoale planetei,
Apoi se despride vijelios
Srăfulgerînd Calea Lactee
Cu ascendent astral,
Mult peste imaginație
Depășind în zbor lumina
Posibil să devină invizibil
Dar existent cu firea,
În sistemul său de referință
În goana lui terfiantă, el
Absoarbe imensitatea dură
Cu pofta lui persuasivă
În drumul spre rendez-vous
Cu viitorul mult râvnit
Un punct la infinit
Ce va putea fi atins,
Dar numai asimtotic!

poezie de (28 iulie 2013)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Mareș

Calea de mijloc e o alegere bună, dar nu toți știu să ajungă la ea, și - pe ea - la țintă.

aforism de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ganduri vechi si noi. Maxime si aforisme" de Nicolae Mareș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 12.99 lei.
Silvia Velea

Cel ce nu e fericit oriunde, nu e fericit niciunde; cel ce nu e fericit oricând, nu e fericit nicicând.

aforism de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

La hotarul timpului

- Adu-mi cerul mai aproape
Noaptea asta și rămâi
călătorim pe ape,
Cel din urmă, cel dintâi

Vis al meu, ignoră-mi vina
De-a mă fi pierdut în larg,
Însă fără de lumina
Ce-ai legat-o de catarg

N-aș putea străbate gândul.
Vino, să întindem iar
Pânzele, când trece vântul
Spre al timpului hotar!

- Cerul meu la tine-n palmă,
Un ocean fără sfârșit,
Marea niciodată calmă
Și un ciob de infinit

Le-om străbate cu privirea
Navigând spre zări, apoi,
Vom afla alcătuirea
Timpului ce după noi

O s-alerge, dar departe
Ne vom pierde. Vino-n larg,
Pe o pagină de carte,
-ți leg stele de catarg!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sculați-vă de tineri

Sculați-vă de tineri spre Slava Viitoare,
Veniți lângă Izvorul Etern și vă spălați,
Vă răcoriți obrajii de febră trecătoare.
Vă-nseninați privirea spre calea ce o luați.

Lăsați dormind ispita în putrede culcușuri,
Desprinși tăcut uitați-o silind către 'nălțimi,
Mai larg vă va fi cerul cu fiece urcușuri
Și-n calea luminoasă urma-vă-vor mulțimi.

Nu regretați nici una din cele părăsite,
Și nu râvniți nici una din cele ce-ntâlniți,
Când sufletul vi-l umplu doar cele strălucite
Veți însemna cu soare momentul ce-l trăiți.

Uitați ce sunteți astăzi, gândiți ce veți ajunge
La capătul credinței sfârșite curajos,
Când cea din urmă noapte spre Slavă-o veți străpunge
Ajunși pe neașteptate în fața lui Hristos.

poezie celebră de
Adăugat de Tudor_OstasulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Meditație "Toate-s vechi și nouă-s toate'' M. Eminescu

În calea timpurilor care trec
Ca viitor mi-apare-ntreg trecutul;
Mă strânge-n lanțul greu necunoscutul
Și-n idealul cu care-mi petrec,
Îmi aflu veșnicia mea și scutul.

Un fluture-n livada înflorită
Se rătăcește-n razele de soare,
Gustând nectar, ciupind din floare-n floare.
În capătul livezii mărginită
Și-oprește zborul--floare obosită!--
A obosit dar tot ar vrea să zboare...

Se-așează jos pe-o galbenă petală
Și-și înfrânează-al aripilor zbor,
Și capul mic l-apleacă-n jos, ușor.
Adoarme-o clipă, somn cât o clipeală.
O, dulce-i somnul muncitorilor!

Se mistuie pe dat-întreaga lume
Și-n somn îl leagănă zefirul, crai.
E somnul lui. Al nimfelor alai
Îi cântă-n cor, îl poartă-n val de spume
Și-l duc ușor, plutind, în al lor rai.

Dar clipa piere și el se deșteaptă
Pe-același drum pe care a venit,
Fuge zburând. Trupșoru-i odihnit
Spre-același drum de-unde-a venit se-ndreaptă
Și-așa-i e viața până la sfârșit.

În calea timpurilor, care trecem,
Ca viitor ne-apare-ntreg trecutul;
Ne strânge-n lanțul greu necunoscutul
Și-n idealul cu care petrecem
Ne-aflăm doar veșnicia-ne și scutul.

poezie clasică de din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul

Când cerul se lasă
Și blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Și zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul și viața
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele și Luna
Și se îmbrățișează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuți
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului și a sufletului
Cu eternitatea și Tronul Divin
Și ating drumul-Lumină
Al prințului suflet
Albastru, auriu și violet!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vântul din zări

Voi, zări îndepărtate și ascunse
în orizonturi ce n-au fost nicicând
atinse ori uitate printr-un gând,
lăsați-vă de dorul meu pătrunse!

Deschideți o fereastră către Soare
și nu mai tindeți către infinit,
spre stele și spre tot ce v-a mințit
c-aveți în voi iubire ce nu moare!

Eu vă străbat în zboru-mi vijelie
și vă întreb, privindu-vă surprins:
-Aceleași, sunteți? – zările ce, mie,
îmi acordau sărutul necuprins?

-Nu ești decât un vânt în acalmie!
Ai fost o adiere ce s-a stins.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimănui

Mai înaintea cerbului au fost cornele sale
Mai înaintea cocoșului a fost creasta sa
Mai înaintea șarpelui a fost veninul său
Mai înaintea omului a fost umbra lui.
Și se duc... se duc... se duc...
toate-n față mai în față
apele la vale
cerul către stea
și sufletul tău
se tot duce.. duce.. duce...
către nimeni
nimănui!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Homer

Sufletul e precum visul, vagabondează zburând...

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Odysseia - repovestire de Maria Dumitru" de Homer este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -79.00- 57.99 lei.

La piața de vechituri

La piața de vechituri
Se vând suflete...
Ce straniu!
În oglinda neștearsă a timpului
Văd sufletul meu,
Ridicându-se în zdrențe, către lumină.
Este ca un fluture în simfonia vântului,
Ori ca o pianină pe care valsează
Degetele delicate ale destinului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelepciunea îți dă măsura

Când înțeleptul deschide gura,
Înțelept e tu să taci.
Înțelepciunea îți dă măsura
Lucrului ce vrei să-l faci.

Dacă înțelepciunea lui primești,
Înțelept vei fi și tu.
Înțelepciunea ta de-o dăruiești,
Înțelepțești pe altu'.

Punând înțelepciunea ta și-a lui
În slujba omenirii,
Deschideți porțile succesului,
Spre calea împlinirii.

poezie de (ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Legătură

În veșnic somn
Și-n vis de tortură
Cauți semn
Și chip de legătură,
Legătură ce te leagă nicicând
Calea purgatoriului apropiind,
Legătură ce te leagă de nimeni
Și mutilează farmecul așteptării -
Un scorpion ce-ți injectează
Otrava resemnării...

poezie de
Adăugat de Mira CondorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Învinsul

Învinsul ce l-ați pălmuit
Cu sete crudă altădată,
Iată-l! Acum s-a ridicat...
Cu pace-n suflet vă așteaptă.

De neiertare apăsat,
Cu jugul fiecărei zile,
El s-a-nălțat spre nemurire,
Pășind tăcut spre fericire.

O, fiecare zi e teamă,
Înjunghiere, plâns, dureri,
Privește-n urma lui... e noapte
E plânsul ultimei lui seri...

Deodată iată-l! s-a-nălțat!
În ochi îl mai puteți privi?
Au nu e el cel vinovat
De greul fiecărei "zi"?!

L-ați umilit și l-ați scuipat,
I-ați dat acuza sărăciei...
El cât a plâns?! Cât a-ndurat?!
Acum, pe calea veșniciei,

Nu el e cel împotmolit...
Voi, leș de lut neroditor
Ce-n plata voastră ați crezut
Și-n veșnicia banilor...

În plata voastră ați crezut,
Uitând de rănile ce dor,
Corpul de răni vi l-ați umplut...
Ați înțeles că nu-i ușor?!
.....................................
Lumina sufletului său
Spre transcendent îl profilează...
Priviți-l! Cât i-a fost de greu?!

Voi luați-i jugul ce-l apasă!
E-al vostru azi... A fost al lui...
Acum el este iar "acasă".

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Culicovschi

Calea lui

Noi credeam că magistratul
Costică "lovea în bară".
Adevărul era altul:
Dumnealui "trăgea spre bară".

epigramă de din Cenaclul "Amprenta" (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluture

Fluture... parcă și-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.

În vis te simt,
Mă-mbeți cu măreția ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"

Iar tu mă minți, mă amăgești
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ți făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."

Și-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"

Și mă grăbesc să ți-o ofer
Neștiind că tu vrei viața
Libertatea și ființa mea.

Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Și astfel sper
Că pot zbura.

Și mă ridic ușor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.

Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.

Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poți zbura
Iar libertatea-i viața mea.

poezie de
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este expresia lucrului mecanic al greutății? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!