vreo

Praf

Din când în când găsesc vreo poezie
Plină de praf, uitată pe-un bilet
Catren, o hexagramă ori pamflet
Ori vreo neterminată nerozie.

O iau în palmele căuş să nu se strice
Şi îi zâmbesc condescendent şi cald
Pe masa unde scriu o duc şi-o scald,
O sprijin şi-o ajut să se ridice.

Dacă-i nevoie o mai primenesc
Cu straie noi să se tot fudulească
În sfânta moştenire strămoşească
A limbii dulci pe care-o pomenesc.

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (10 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda păstorilor

Io am douăzeci de oi [bis]
Şi i-oi duce Lui, mei doi [bis]

Iaca şi io am vreo zece
Şi i-oi duce şi-un berbece

Şi io că-s mai ţighinaş
I-oi duce şi vreo tri caşi

Că aşa ni-i rânduiala
Să ne plătim zeciuiala

Că aşa ni-i scris în lege
Să plătim un an din zece

Doamne, Împărate sfinte,
Primeşte şi-a noastră cinste

Primeşte-o şi de la noi
Că suntem păstori de oi.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-ne ceva...

Dar mai daţi-ne ceva.
Daţi-ne şoldul porcului,
Din fundul podului.
Daţi-ne o bucată de slănină,
De aici până la fântână...
Daţi-ne, ce ne-ţi da,
Că de noi nu veţi scăpa.
Daţi-ne măcar parale,
Că luam uşa în spinare.
Daţi-ne un sac de prune uscate,
Să le azvârlim în aste guri căscate,
Şi vreo câteva poame,
Să le dăm la aste cucoane
Că sunt moarte de foame.
Şi vreo câţiva căţei de usturoi
Să le dăm la ai ciocoi
Fiindcă au poftit pe la noi...

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire...

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut din palme izvor de mângâieri,
Când uragan de ură robea a războire
Şi-n zilele cu soare pusesem tămâieri.
Am înghiţit otrava şi-am transformat-o lavă,
Să scoată din străfundu-mi şuvoaie de iertări,
Călătorind bezmetic, în noapte, pe o navă,
Spre Insula Iubirii pierdută-n depărtări.

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut iertării un strigăt de cocori,
Când toamna din săruturi şoptea a amăgire
Şi clipele de viaţă erau pustii cărări.
Din iedere stufoase crescute-ntre veşminte,
Am scos Lumina Lumii ţesută-n zi din Cer
Şi-n vorbele pierdute în iad de simţăminte
Am pus iubirea-n Domnul şi-o rugă-n frig şi ger.

poezie de Mirela Grigore din Pelerini pe cărările iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egocentrism

Cu greu acceptă omul vreo schimbare
Când trebuie s-o facă-n viaţa lui,
Dar ar impune-o, cu sila, orişicui-
De ar avea, sau nu, justificare!

Doar pentru el stau toate în picioare,
Ce-i hotărât nu are căpătâi,
Că el e argumentul cel dintâi-
Şi-l apără, oricând, cu-nverşunare!

Să schimbe vreo idee?... doar la alţii!
El vrea să fie veşnic etalon,
Scorţos şi inflexibil Ciceron-
Moralizând orice, ca toţi pedanţii!

Şi-aşa, cu ochi de Argus daltonist-
Îi creşte doar orgoliul... ca un chist!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Cronici de viaţă
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreo zgâtie de fată

Vreo zgâtie de fată

Cărei gura nu-i mai tace,

Ca stigleţii-ntoarce capul

Când încolo, când încoace.

Sau o alta visătoare

Care lină şi măreaţă

Are-n ochii-i întuneric

Şi mândrie are-n faţă;

Sau mai mici şi mai plinuţe,

Sau mai zvelte şi mai slabe,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însurătoare

Aşa carevasăzică...
Să o pun de-nsurătoare -
Vreo babă mai... tinerică
Ori vreo tinerea... mai mare!

Stau în dubii. De ce oare?
Ori e mamă ori fiică,
E tot plină de ardoare
Când se face lampa mică!

Apoi... trece vremea! Cică...
Ce se naşte mai şi moare.
Cine-ţi dă, la o adică,
De te duci, o sărutare?

Mă îmbrac a sărbătoare
Cu colţuni şi cu opincă
Şi cât e ziua de mare,
Cercetând mamă, fiică,
Tot găsesc, eu fac prinsoare!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Te rog, dacă vreodată
Pe buze-mi va prelinge
Vreo vorbă care doare...
Cuvânt nevinovat,
Să ierţi necuvioasa
Jignirii mele slovă
Şi să n-o-ntorci cu ură
De unde a plecat!
Căci n-am voit cuvântul
Să poarte-n el jignire,
Nici n-am voit să-ţi smulgă
Vreo lacrimă din ochi;
Durerea ce-o-ai în suflet
N-o pune în privire
Nici nu lăsa să curgă
Îndureraţii stropi!

Nu-i vina nimănui! Sau poate e?
Aşa e viaţa... nu-ntreba: "- De ce?"
Un lucru este sigur: în iubire-i ca-n război;

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adresantului nemulţumit

Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă,
De când stau eu, la casă, în oraş.
Pe strada mea numai vreo poştăriţă.
Ce să vă spun?! Nici urmă de poştaş!

Aş alerga precum o şcolăriţă
Şi i-aş ieşi 'nainte mintenaş.
Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă,
De când stau eu, la casă, în oraş.

Ca să nu credeţi că-s vreo muceniţă,
Am peste drum un hâtru de unchiaş
Cu care schimb din poartă-o vorbuliţă,
Dar ce frumos ar fi să am poştaş!...
Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te iubesc

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvâtează cu biciul
să meargă pe drumul drept

Brusc îmi iau viaţa de piept
simţurile parcă vreo cinci
şi mă-ntreabă ce aştept
în căciulă şi opinci

Simţurile parcă vreo cinci
mă binecuvântează cu biciul
hai ce faci de ce nu ningi
nebun scăpat din ospiciu

Dorul îmi ia moartea de piept
cică-n ea pe cine aştept

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 februarie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!