vorbire

Ne înşelăm atunci când gândim că unii cu alţii comunicăm prin vorbire. Dacă între noi nu există profunzimea tăcerii, cuvintele noastre nu exprimă nimic. Înţelegerea are loc anume la nivelul în care doi oameni se întâlnesc într-o tăcere profundă, dincolo de orice expresie verbală.

Antonie Bloom în Despre credinţă şi îndoială
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul unora este atât de expresiv, încât el poate să creeze un limbaj aparte, care dezvăluie tainele gândurilor. Se pune întrebarea dacă mimica, element non-lingvistic, va deveni un cod minimal de comunicare, care ar diminua efortul de vorbire şi ar îmbunătăţi relaţiile dintre oameni.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbirea ta interioară e scrisă perpetuu pretutindeni în jurul tău în întâmplări. Învaţă să corelezi aceste întâmplări vorbirii tale interioare şi vei deveni autodidact. Prin vorbire interioară se înţeleg acele conversaţii mentale pe care le duci cu tine însuţi.

citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care vorbeşte corect, se poate ca în vorbire să comită greşeli: atunci când este uşor indispus sau obosit; când este iritat; când este peste măsură de absorbit de alte lucruri. Aceste aserţiuni pot fi uşor confirmate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stăpâneşti arta cuvintelor, limba română îţi oferă o multitudine de soluţii pentru rezonanţa ei muzicală atât în scriere cât şi în vorbire. S-a dovedit că folosirea limbajului de lemn precum şi alte improvizaţii de moment pe care le împrumutăm din graiurile străine, o sufocă, o alterează. Iar pe noi ne înstrăinează de seva românităţii din care suntem plămădiţi.

Ştefan Radu Muşat în Arta cuvântului românesc (2010)
Adăugat de Maria Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

poetic

Nu reprezentarea ca atare, ci imaginaţia artistică este aceea care face ca un conţinut oarecare să fie poetic, anume când imaginaţia îl prinde pe acesta în aşa fel, încât, în loc să se înfăţişeze în figură arhitectonică, sculptural plastică ori picturală sau să răsune ca ton muzical, el se lasă comunicat în vorbire, în cuvinte şi în potrivirea lor laolaltă, potrivire frumoasă ca expresie vorbită.

definiţie celebră de Hegel în Despre artă şi poezie, Poezia (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circumstanţele şi condiţiile vieţii sunt vorbire interioară exteriorizată, vibraţie solidificată. Vorbirea interioară cheamă evenimente în existenţă. În fiecare eveniment este vibraţie creativă, adică viaţa şi trăirea sa. Tot ce crede omul şi consimte a fi adevărat se revelează în vorbirea sa interioară. Este Cuvântul lui, viaţa sa.

citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate scopurile lumeşti conduc inevitabil spre suferinţă. Acumulările sfârşesc în risipire, construcţiile în ruină, întâlnirile în despărţire şi naşterile în moarte. Adevărul căilor care conduc la încetarea a ceea ce este limitator sunt: Punct de vedere corect, Vorbire corectă, Acţiune corectă, Mod de viaţă corect, Efort corect, Voinţă corectă, Atenţie corectă şi Meditaţie corectă.

Titi Tudorancea în Nirvana - tehnici de meditaţie
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocarea mediului ocupă un loc important în arta lui Caragiale. Prin mediu înţelegem moravuri şi vorbire. Oamenii lui Caragiale se mişcă într-o lume fără obiecte, dar se mişcă după deprinderile comune timpului şi societăţii lor. Viaţa societăţii româneşti şi a micii burghezii bucureştene în cele două sau trei decenii după 1880.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cea repede

S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire.

Au zis de fluture că este
o respirare, –

de cartof, de porumb şi de prună,
strigăt de nefiind, –

la fel de porc, de capră şi de lună,
fel de mestecând.

Ei n-au ştiut nici să citească
leul în alergare,
că literă preeste şi zeiască.

N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viaţa prea singura
ce ni s-a dat...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!