violenţă

Invenţii neinventate

Ar trebui inventat un aspirator de rele;
Din când în când, am face curat
Şi viaţa noastră ar deveni imaculată.
O maşină de spălat păcate
Ar fi foarte necesară;
Multe coştiinţe ar deveni impecabile.
Un "Vanish" pentru violenţă, răutate, ipocrizie,
Dacă am avea, lumea ar fi mai bună!
Oamenii nu se concentrează
Şi inventează lucruri inutile,
Ca: arme, bombe, otrăvuri,
În loc să inventeze leacuri
Pentru bătrâneţe şi moarte!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecaterina Teodoroiu

Eroina de la Jiu,
Care a luptat în Marele Război,
A condus spre glorie
Trupele de soldaţi români,
Elogiind numele fratelui pierdut pe front...
Românca noastră neînfricată
Ingrijea răniţii, ca asistentă,
Neputând trece cu vederea
Actele de violenţă ale cruntului război...

Temerară, a reuşit
Emoţiile să-şi înăbuşe,
Oltencuţa noastră
Devenind pe dată
O infanteristă vitează.
Războiul însă a răpus-o,
O eroină-ntre eroi;
Iubită pe vecie,
Un nume de neuitat.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul divers

în lumea asta plină de cruzime
eu mă scund în poem violet
respir culoarea cerului în profunzime
departe de suspin şi de urlet.

în lumea mea nu este violenţă
nu agresez lumini nu le sugrum
gândurile mele păstrează inocenţă
ridic în slavă trăirea de acum.

din a iubi mi-am făcut un ţel
pictez pe vitraliu iubirea târzie
pecetluiesc prietenia în pastel
când dintr-un curcubeu storc frenezie.

în sufletul meu e un viu univers
venerez luceferi la faptul divers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu

avea să înţeleagă că strigătul
i s-a oprit în gât
mai cu seamă
din cauza unei amintiri

strigătul i-a amorţit pe buze
privea hipnotizat deasupra vidului

a văzut-o într-o străfulgerare
a memoriei

aştepta năvala somnului
un gând ca un spasm:
un copil travestit în soldat
lua poziţie de drepţi
s-a smuls din gândul lui
cu violenţă şi memoria
a vorbit din nou: tânărul
dansa pe o plită încinsă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile s-au terminat (1911)

Cuprinşi de frică şi de neîncredere,
cu mintea agitată, cu privirea îngrijorată,
încercăm cu disperare să inventăm căi de evadare,
un plan să evităm
pericolul evident care ne ameninţă atât cumplit.
Iată, am greşit crezând că nu ne aşteaptă niciun pericol:
ştirile au fost greşite
( sau noi nu le-am auzit, sau nu le-am înţeles).

Altă catastrofă, una despre care nici nu ne-am imaginat,
se aruncă deodată, cu violenţă, asupra noastră
şi găsindu-ne nepregătiţi – acum suntem în criză de timp –
ne spulberă fără milă.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă

Ne-am cunoscut în lume multă
Şi ne-am îndrăgostit în pripă
Crezând că timpul ne ascultă
Am zis... Opreşte-te!... Stai o clipă!...

Cuprinsă de iubirea sfântă
Pluteam pe-a dorului aripă
Însă a fost aripă frântă
Şi am plutit numai... o clipă.

De dragoste şi voioşie
Noi am făcut mare risipă
În cântec, joc şi poezie
Dar au pierit toate-ntr-o... clipă.

Acum sunt tristă, supărată
Iar inima mea strigă, ţipă
Că dragostea înflăcărată
A dăinuit numai... o clipă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoase creaturi, belşug noi ne-am dori
Al frumuseţii trandafir să n-aibă moarte
Şi chiar dacă cu timpul el se va ofili
Firavul lui urmaş în minte o să-l poarte;
Dar tu, cu ai tăi ochi ce ard cu violenţă
Aprinşi de ceea ce în tine se găseşte
Vezi foame peste tot, deşi e abundenţă
Şi eşti al tău vrăjmaş ce aprig te zdrobeşte;
În lumea asta pari o perlă minunată
Şi ne vesteşti acum o vreme cu mult soare
În propriul mugur firea îţi este îngropată,
Un bădăran avar, ce n-are asemănare;

Vai mama ei de lume, că pe acest pământ
Nu-i piere lăcomia nici lâng-al său mormânt.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eseu despre prostie

Uimit şi trist văd şi constat
natalitatea exponenţială a prostiei
la nivel local şi mondial,
sub toate formele ei,
de la blazare la violenţă.
Sărăcia şi lipsa educaţiei
o fecundează molipsitor genetic
şi prostia sporeşte cantitativ şi calitativ,
cu mâinile pe electronice la modă,
suficientă, arogandă şi pretenţioasă.
Democraţia prostiei victimizează,
ipocrizia o proslăveşte pe străzi
cu virtuţi alogene blamabile,
cineva profită şi câştigă.
Societatea prostiei omeneşti
eretică, profană, primitivă,
ridică baricade revoluţionare
contra dictaturii bunului simţ
rămas de la homo sapiens.
Fericită e prostia multă, pură

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu viteza şoaptei

Şi dacă aroganţa reorganizează clipe şi formule,
Pe trei etaje cu substanţe grele de la timp;
Atunci e semn să alergăm cu ceea ce e electronul...
Că prea îl folosim şi nu îl ştim prea mult.

Şi ştinţa ce e doar cu aroganţă în aflare...
Doar în ciocniri se poate descurca acum.
E-eatâta violenţă în aflare şi în stare...
Şi mersul paralel implică mult mai mult de la parfum.

Şi îl priveşti... şi şti o pată de culoare dinspre tare.
Şi poţi ca să măsori încetiniri de ritm.
Protuberanţa de legare nu mai pare ce îţi pare...
Şi polul e mereu prezent cu farul cel aprins.

Şi ce îţi spune în ascuns... şoptind?

poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironie

Aud primăvara printre ramurile negre amorţite
O poţi urmări doar în acest ceas, trecând printre
casele singure cu propriile gânduri.
Este ceasul ferestrelor închise, dar
această tristeţe a întoarcerilor mi-a răpit somnul.
Un văl de verdeaţă va zvâcni mâine dimineaţă din aceşti
arbori, ce puţin mai înainte când se aşternuse
noaptea, erau uscaţi.
Dumnezeu nu-şi dă răgaz.
Şi doar în acest ceas îi este dat, vreunui rar visător,
martiriul de a-i urmări opera.
În această noapte, deşi este aprilie, ninge peste oraş.
Nici o violenţă nu o depăşeşte pe cea cu înfăţişări
liniştite şi reci.

poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!