Poezii despre vierme, pagina 2
Fluturașul
Fluturașule iubit,
Ieri, erai un vierme mic...
Astăzi, zbori voios spre stele
Ai aripi, și ai putere...
Ce înfățișare nouă
Ai luat într-o zi, două...
Dar, luând azi pilda ta,
Și noi, curând vom zbura.
Și vom fi acolo sus
Cu iubitul nost Isus
Haine albe vom avea
Și în veci ne-am bucura.
Amin
poezie de Simona Sav
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre viermi
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre fluturi
- poezii despre creștinism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pastel
Pe ploaie, pe vânt,
Cu ochii-n pământ,
Stau în sol înfipți adânc
Copacii falnici duși de gând.
Pe crengi negre, verzi
Stau corbi cu suflete seci.
În cuib pe langă stele
Sună cânt de joc de iele.
Sub pământul rece, umed
Zace singur - vierme putred.
Când toată viața nimănui
Încet, aprinde dorul focului.
poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre jocuri
- poezii despre gânduri
Cred în scris
Cred în scris în nimic altceva; numai în scris.
Un om poate trăi ca un vierme, dar scrie ca un zeu.
A fost o vreme când secretul era cunoscut, dar a fost uitat;
lumea este alcătuită din fragmente dezintegrate,
un haos incoerent și întunecat, susținut doar de scris.
poezie de Imre Kertész, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre uitare sau poezii despre secrete
Inimă fără zmeie
Rege pe dinafară
Înăutru-mi cărând mâl.
Fluturi zburând în stol
Urmărindu-i-n gheară
Ce era a mea geană...
Făr'puf de curcubeie
Ochii copți de cireașă
Inimă fără zmeie
Trupului-ndoind pietre
Potcovind fad norocul,
Auzeam strigând copilul
"Fluture,.. nenea, fluture".
Și în vierme scufundat
Plec în lut naufragiat...
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ochi, poezii despre noroc, poezii despre monarhie, poezii despre lut, poezii despre inimă, poezii despre copilărie sau poezii despre cireșe
Cer de nisip
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aștern pe nisip
castele de sare
te îmbrățișez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut și îți sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfășoară sufletul vierme
păianjenul timp
cu ochii ciobiți de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriașe și-l trag de urechi
zile liliputane
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre virginitate sau poezii despre urechi
Poetul ca o rană deschisă
Între martirii și avocații istoriei
cu lacăt la gură și cătușe la mâini
având totuși la răsărit
HARTA ROMÂNIEI MARI
drept icoană
ezitând totuși 24 de ore pe zi
între
vierme și albatros
liber ca un râu de munte
c-un mal în rai
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (24 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre râuri, poezii despre rai, poezii despre poezie, poezii despre ore sau poezii despre măști
Parfum de primăvară
Un parfum de primăvară
Se simte peste dealuri și câmpii.
Natura reînvie iară,
Copacii ne salută parcă sunt vii.
Sus pe un ram o ciocănitoare
Caută un vierme mic.
Soarele cât e de soare!
Parcă e rușinos un pic.
Doi bătrâni stau pe o bancă
Și privesc în zare.
Văd cum vin stoluri de păsări
Și în sufletul lor e sărbătoare.
Parfumul acesta de primăvară
A pătruns și în inima mea.
Lumea îmi pare o comoară
Viață o floare de nu-mă-uita.
poezie de Vladimir Potlog (9 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre sărbători, poezii despre rușine, poezii despre păsări, poezii despre primăvară sau poezii despre natură
Sunt o secundă
Sunt un fir de praf
Ridicat de pasul sorții în grabă,
Sunt un vierme
Care privește lumea prin gaura unui măr,
Sunt un licur
Zărit din adâncitura unei caverne,
Sunt un ol
Ce se sparge în colorit de emoții,
Sunt un strop
Pierdut într-un ocean de vise,
Sunt niscaiva vorbe
Ce-așteaptă universul să le-asculte,
Sunt o groapă
Săpată pentru a o umple cu amintiri,
Sunt un pervaz
Pe care stă cu coatele gândul,
Sunt ca o glumă
Aruncată în mijlocul slujbei de duminică...
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre secunde, poezii despre ocean, poezii despre mere sau poezii despre amintiri
Tramvaiul de noapte
pleoapă grea de piatră
apasă ochiul de sfinx
se deschide poartă spre gaură de vierme
stele urcă din adânc
izvor de neliniști și neputință în inima
căutătorului simulant versat al adaptabilității
fără altă îndemânare
decât căutarea până la margini
unde-și ia răgaz de odihnă
cu picioarele atârnate în afară
printre ceruri străine
rotit odihnitor
sub propria aură așteptând
tramvaiul la capăt de linie
dacă o mai porni vreunul
la ora 12 noaptea
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre noapte, poezii despre îndemânare, poezii despre tramvaie sau poezii despre picioare
Pro domo
Întocmai ca un vierme de mătasă
Care-și zidește singur locuință
Din firul său, eu am o năzuință
În al meu suflet să-mi clădesc o casă;
Tot ce-am visat, dar n-a avut ființă,
Ca din pământ aș vrea acum să iasă.
Din amintiri și doruri să se țeasă
Umbrare de ispită și căință.
Pe fiecare zi, în pacea serii,
Căminul meu să suie spre tărie,
Un stâlp cioplit din marmura durerii.
Și gata când va fi să se ridice
Clădirea mea de artă și mândrie,
Nici trăsnetul, izbind-o, să n-o strice.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre pace, poezii despre mândrie, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre artă