versuri pentru colegi

Lucian: Ştii, când eram acasă, obişnuiam mereu să-i pregătesc eu însumi tortul de ziua ei şi nu numai, cel puţin de când mă învăţasem să gătesc şi îi cumpăram mereu câte ceva, o mică atenţie, flori sau altceva. În plus, îi scriam câteva versuri...
Lia: Versuri? Tu?!
Lucian: Da, eu. Îţi vine să crezi?! Iar acum, nu pot nici măcar să-i spun "La mulţi ani!"
Lia: Luci, ce faci?! De ce te ascunzi de mine? Luci, te rog, nu te feri de mine...
Lucian: Ce-ai vrea să vezi?! Asta?!... Ei, bine, uite, plâng! Ţi se pare cumva imposibil?
Lia: Luci, nu te mai frământa!
Lucian: Nu mă compătimi, că n-am nevoie! Lasă-mă; îmi revin imediat!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Alex Karev: Întotdeauna le spun adevărul pacienţilor mei. Este ceea ce mă caracterizează, însă nu cred că acest lucru mă face un medic impasibil. Ceilalţi colegi incearcă să le dea speranţe pacienţilor care nu se vor vindeca niciodată. Poate sunt un nenorocit, un ticălos sau un parazit aşa cum spun toţi, dar cel puţin nu îi mint. Este singurul lucru pe care nu-l fac.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Vă cunoaşteţi deja?
Lucian: Numai puţin, dom' profesor. Ne-am întâlnit de câteva ori, nu prea des, pentru puţin timp, absolut întâmplător, în urmă cu un an – un an şi jumătate. Domnişoară Maria, domnişoara Stela şi tânărul Mihai, vă exprim felicitările mele pentru rezultatul obţinut, prin care mi-aţi devenit colegi; şi voi... De ăştilalţi doi mă săturasem deja.
Alex: Hei! Ce-ai zis?!
Nistor: Aşa-i, şefu'! Ce tot vorbeşti aiurea?
Lucian: Nu vorbeam cu voi, mă... Sunt dator să mă scuz că nu v-am întâmpinat de la bun început, împreună cu Alex şi Nistor, dar am vrut să vorbesc mai întâi cu domnişoara Lia, pe care, după cum v-aţi dat seama, o cunoşteam binişor, pentru că, după cum am mai spus, am cunoscut-o întâmplător anul trecut. Mă numesc Enka Lucian şi sunt bucuros că vom călători împreună spre misterioasa planetă Proxima. Sperând că şi pe voi vă încearcă acelaşi sentiment, nu mai adaug decât că sunt încântat să vă cunosc şi sper că şi vouă vă face plăcere să mă cunoaşteţi.
Maria: Mie, cel puţin, îmi face o deosebită plăcere.
Lucian: Mulţumesc, domnişoară.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: E adevărat, are o privire intimidantă, dar nici chiar aşa...
Dora: Aş... Ia spune-mi, sincer, tu de câte ori l-ai privit fix în ochi până acum, de când sunteţi colegi?
Lia: Eu?! Sincer?! Nici măcar o singură dată; n-am îndrăznit...
Dora: De ce?
Lia: Ţi-am spus: Are o privire intimidantă, care te îngheaţă, te înfioară.
Dora: Ah, ce încurajator...
Lia: Hai odată, ce naiba! Parcă ai fi copil, aşa te porţi!
Dora: Tu vorbeşti?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirela: Care colegi, că-s numai femei în biroul meu!? Dar sunt numai de-alea aşa... ştiţi voi, nu le deranjează când le pune şefu' mâna pe fund...
Domnul Crăciun: Le pune mâna pe fund?! (cu un gest de verificare) Cum... aşa... direct?!
Doamna Crăciun: Da' tu de unde ştii cum se face?
Domnul Crăciun: Eu nu ştiu nimic, dragă. Am întrebat şi eu aşa... de unde să ştiu?!

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul I (aspru): Să ne spui exact! Ce-ai visat noaptea trecută?
Don Siempre (vesel): Un cal negru, foarte talentat, care făcea versuri albe. Când se aşeza la maşina de scris îşi dădea jos potcoavele!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Am primit încă un plic, sosit direct de la Comisia pentru Zboruri Spaţiale a Institutului nostru. Plicul este desigur, sigilat, iar pe el scrie "Şeful securităţii misiunii". Să vedem al cui nume se află în interior, deci, cine va deveni posesorul a cinci bulinuţe aurii... Mihai Ristea. Şeful securităţii misiunii, Mihai Ristea.
Lucian: Mihai, pe tine te cheamă!
Mihai: Cum?! Pe mine?! Adică... Eu?!
Traian: Mihai Ristea, minorul... Felicitări, tinere!
Mihai: Mulţumesc, domnule.
Traian: Eşti, deci, şeful securităţii; sper că ştii ce presupune acest lucru.
Mihai: Nu întocmai, dar îmi cam dau seama.
Traian: Vei primi explicaţiile cuvenite la momentul oportun. Şi se pare că-ţi vei serba majoratul la bordul navei albastre, împreună cu noii tăi colegi. Ce crezi despre asta?
Mihai: Cred că va fi cea mai frumoasă aniversare; nu mi-aş putea dori mai mult de atât...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Păi... Pe sora mea a sărutat-o!
Maria: Pe sora ta?! Pe care dintre ele?! De fapt, le-a sărutat pe amândouă! Dar, dacă te referi la Ly, situaţia era diferită. Încerca să-i dovedească astfel ceva. Desigur, nărodul n-a ales cea mai potrivită cale pentru a-i dovedi, însă... Mihai nu s-a supărat, în cele din urmă a înţeles totul, ai văzut.
Nick: Pentru că el nu s-a nimerit să fie acolo, de faţă, când s-a întâmplat. În plus, ei sunt colegi, prieteni...
Maria: Aşa-i, Mihai nu s-a nimerit să fie acolo, dar chiar dacă ar fi fost de faţă, tot ar fi înţeles în final...
Nick: Poate că Mihai ar fi înţeles, dar eu nu sunt ca el. Eu nu pot înţelege.
Maria: De ce nu? Străduieşte-te! Chiar şi Lia, sora ta, care i-a surprins atunci, a înţeles. De ce nu şi tu?
Nick: Lia... E adevărat că şi ea a înţeles, dar după cum ai spus, situaţia e diferită, foarte diferită, pentru că... Adevărat, ele îmi sunt amândouă surori, dar... La naiba, tu eşti soţia mea! Adică, ştiu că nu e nimic oficial, sau legal, cu acte şi ce-ar mai trebui, dar... Asta nu schimbă cu nimic situaţia! Adică... Eu... Te iubesc... Şi... Şi...
Maria: Nick, dragul meu... Şi eu te iubesc, prostuţule! Nu ştiai asta?! Te iubesc. Mult, foarte mult! Legal, oficial... Hmm; nu contează!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgil: N-am înţeles prea bine la telefon; ce s-a întâmplat, de fapt?
Lia: Ah, tati... Îmi pare rău că trebuie să înfrunţi şi tu neplăcerile astea, dar... Am făcut prostia de a-l reclama către Comisia Disciplinară a Institutului pe colegul meu, Lucian Enka.
Vigil: De ce, scumpa mea? Cu ce te-a supărat?
Lia: Cu nimic, tati.
Virgil: Nu înţeleg...
Valeria: Haide, Virgil! Trebuie să intrăm, să dăm nişte declaraţii. Suntem aşteptaţi de membrii Comisiei.
Virgil: Ai auzit, draga mea? Trebuie să intrăm...
Lia: Şi eu?!
Virgil: Aşteaptă-ne aici. Nu vei păţi nimic.
Traian: Te rog, domnişoară, haide lângă colegii tăi, nu sta aici, singură...
Lia: Dar, domnule director... Mai bine nu.
Traian: De ce nu, domnişoară? Haide, nu-ţi fie teamă, n-o să îndrăznească nici unul să-ţi vorbească urât, nici măcar să te privească urât, pentru că nu o să le îngădui eu. Haide, încă sunteţi toţi colegi, faceţi parte din echipaj.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Cât despre voi, ce-ar fi de lămurit acum, urgent? În primul rând, sper că aţi vorbit acasă, cu părinţii voştri, iar aceştia sunt de acord cu plecarea voastră... Plecarea în această misiune.
Lia: În principiu.
Lucian: Cum adică?! Sunt sau nu de acord?
Lia: Adică nu în totalitate. La început, când le-am vorbit despre concurs, au fost de acord, dar pe atunci nu era deloc sigur că vom lua parte la misiune; acum, după rezultatele finale, când totul a devenit sigur, nu ştim cum vor mai reacţiona.
Lucian: Ar fi de preferat să nu existe împotriviri.
Alex: Vorbeşte astfel, pentru că el se confruntă cu împotrivirea părinţilor săi.
Lucian: Chiar trebuia să nu-ţi ţii gura?
Alex: Scuze, dar nu e ceva secret, tot s-ar afla.
Lucian: Mda; să revenim la ale noastre... E bine că nu depindem în totalitate de părinţii noştri, deşi... Tu... Cum ziceai că te numeşti?
Mihai: Eu?! Mihai, domnule...
Lucian: Poftim?! Cum?! Ce-ai zis, măi?! Ce mă iei pe mine cu "domnule"?!
Mihai: Păi, scuze, dar...
Lucian: Nu-mi vorbi astfel, nici tu, nici altul dintre voi! Mă numesc Lucian, iar pentru voi, colegi şi sper, prieteni, simplu, Luci. Pricepi? Cum ziceai că te cheamă?
Mihai: Mihai.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!