unirea de la 1859

Tutunul este-o iarbă spurcată

Tutunul este o iarbă spurcată,
Îmi place.
De altfel el nu satisface niciodată nevoi normale.
Îmi place.
Te face subţire şi-alert, te face zvelt.
Te face uşor, gata de zbor – un avion pe pistă, un atlet.
E cel mai convingător lucru. Un magnet.
Îmi place.

poezie de Graham Lee Hemminger,1859-1950, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună suntem Întâi Decembrie

Câmpia Libertăţii iarăşi înfloreşte
cad amintirile ca nişte fulgi
natura simte Doamne româneşte
din cer când stele parcă smulgi

Cad amintirile ca nişte fulgi
Unirea Naţiunea a făcut-o
şi toţi copacii înalţă iată rugi
să nu-i zică limbii tale muto

Unirea Naţiunea a făcut-o
natura simte Doamne româneşte
lumii întregi i-ai spune poate muto
însă Câmpia Libertăţii înfloreşte

Cad amintirile ca nişte fulgi
din carne cântece când smulgi

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Românie mare

Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură ţară, ROMÂNIA şi mamă a toţi românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.

La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toţi
Aceeaşi unica dorinţă sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure şi pace, a noastră ţară să-înflorească.

S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Ţara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă ţară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi şi vorbe de iubire.

La mulţi ani români din orice colţ de ţară şi de lume
Încingeţi a unirii horă, prindeţi-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toţi acelaşi glas,
Moldovă tu eşti altoi, pentru o mare Românie.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască Unirea!

~ TRĂIASCĂ UNIREA! ~

De câteva decenii, omagiem unirea,
Această zi e mare, ca ziua unui sfânt
Să nu lăsăm duşmanii să tulbure trăirea
Românilor din gând!
.
Nu se destramă ţara, când este unitate,
Nu suferă poporul, când este înfrăţit,
Este precum o stâncă, când valul în ea bate
De neclintit!
.
Cu sufletul deschis şi dorul greu, povară,
Cu inima aprinsă, precum un mare foc,
Să ne unim cu toţii, români plecaţi afară
În fiecare loc!
.
Poporul e stăpân, când nu e rob tăcerii,
Să ne-amintim de Horia, de Cloşca şi Crişan,
Când s-au jertfit pe dânşii, în lacrima durerii,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea lui Cuza

Încredere, ţi-au acordat
De două ori te-au votat
Şi aşa au fost formate,
Ale noastre Principate.

Românii, la sfârşit de lună
Au dat mână cu mână.
Iar generaţiile, niciodată
Nu vor uita această dată.

Ţara Românească, Moldova, s-au unit
Unirea, astfel s-a înfăptuit.
Cuza, numai datorită ţie,
Învăţământul a fost organizat bine.

Un viteaz bârlădean,                                               
Mândru moldovean.
Ţăranilor, le-a dat pământ,
Acum se răscolesc în mormânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii lui Saadi

Dimineaţă-am vrut să-ţi aduc flori plăcut mirositoare;
Dar fiind prea multe fragilele roze, roşii la culoare,
Eşarfa de la brâu abia le-a putut cuprinde, strâns înnodată.

Legăturile-au cedat. Trandafirii au prins să zboare,
Şi, luaţi de-un proaspăt vânt, au căzut în mare.
Purtaţi de valuri, nu se vor mai întoarce niciodată.

Un incendiu pe-obrajii mării, o îmbujorare.
Rochia-n seara asta păstrează-un miros de sărbătoare...

Apropie-te de mine. Simţi acea ofrandă parfumată?!

poezie de Marceline Desbordes-Valmore, 1786 -1859, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua unirii...

Fără viaţă în cultură,
Fără omenie pură,
Fără înţelepciune în fapte,
Unirea rămâne în spate...
Doar amprente, fără roade.

poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Lacrimile îmi dau năvală,
Când văd ce se întâmplă în ţară,
Demnitatea îi o ruină,
Hoţia este regină cu cravată centenară,
Iar Unirea Românească...
Urcă o treaptă, trei coboară.

poezie de Valeria Mahok (4 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa cuvântului

Dacă vrei să schimbi lumea,
Schimb-o cu forţa cuvintelor,
Cu metafora bazată pe profunzimea trăită în interiorul tău
Care naşte conceptul poetic – unirea sufletească cu forţa cuvântului.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress, Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Aş vrea să mor când ziua scade,
cu faţa spre cer, pe mare; mă duce dorul
acolo unde agonia pare-un vis,
iar sufletul – o pasăre care-şi ia zborul.

Neascultând nimic, în ultimele clipe
voi fi singur cu cerul şi cu marea:
mai multe vocile sau suspinele unor rugi
decât valurile muşcând cu dinţii zarea.

Să mor când lumina cu tristeţe-şi trage
mrejele-aurii din nemărginirea verde,
asemeni soarelui care-ncet se stinge:
ceva frumos, strălucitor, care se pierde...

Să mor, dar tânăr: înainte ca timpul
să transforme catifelata floare-n mărăcine;
cât timp viaţa şopteşte încă: sunt a ta,
deşi noi ştim că ea ne minte, ştim prea bine.

poezie de Manuel Gutierrez Najera,1859-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!