unifica

Viaţa nu este nici simplă nici complicată, nici limpede nici mohorâtă, nici contradictorie, nici coerentă. Este - şi atâta tot. Numai limbajul o ordonează sau o complică, o luminează sau o întunecă, o diversifică sau o unifică.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii Atent când spui: "Dar singurul duşman suntem noi" oare nu cumva chiar la propria minte te referi? Dincolo de gluma de mai sus oare ai realizat tu cuvintele lui Buddha că etern Adevăr în tine, şi anume: "Cel mai mare duşman al omului este propria minte!" Pentru că ceea ce mintea ta şi nu tu afirmă mai sus e doar o glumă straşnică, şi nu vezi că mintea nu poate prin nici o "înţelegere" unifica ceva, pentru că natura ei este etichetarea, adică separarea. Aşadar toate "înţelegerile" minţii sunt efemere, doar apă bâhlită de ploaie, nu te aştepta la nici o unificare din partea ei. Cât priveşte invenţia minţii numită suflet, arunc-o în primul tomberon cu tot cu minte şi vei vedea că ceea ce dinaintea naşterii tale este unitate va rămâne unitar şi după moartea ta. Mintea ta de astăzi te unifică cu o femeie şi mâine de abia aşteaptă să te desparţi de ea. Află cine eşti tu, pentru că în această direcţie mintea nu te poate ajuta absolut deloc.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut orice formă de cunoaştere este doar o mizerie putridă a gândului, prin toate cărţile citite ai acumulat doar gunoiul separării. Nu te aştepta la nici o unitate din partea cunoaşterii, gunoiul conceptual nu se poate unifica, e doar ignoranţă învăţată ca şi adevăr. Dintre toate formele de mizerii intelectuale/cunoaştere, "cunoaşterea spirituală" este o capcană interminabilă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem gnostic

Am fi zei pentru o clipă, dacă ne-am iubi, şi ştii:
Timpul însuşi s-ar dişterne să ne facă veşnic vii,
Viitorul şi trecutul s-ar desface-n faţa noastră
Ca abisul Mării Roşii, în străbatere măiastră.
Am păşi (spre care lume?) neprivind nicicând ‘napoi,
Am fi doi, dar acest număr s-ar unifica în noi.
Cugetând spre-aceleaşi stele şi aceeaşi dulce gnosis,
Am fi rege şi regină, Ageratos şi Henosis.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutule

"Prutule – a Ţării punte,
Curgi agale de la munte.
Eşti al Dunării mic frate,
Dar, ne tai, pe viu, deoparte,
Dureros, în jumătate –
Ducând lacrima furată
Pân-la marea cea sărată...

Râule, curgând la vale,
Cunoscut-ai multă jale –
Două veacuri de dezbin,
Lupte, foamete şi chin –
Al Moldovei greu destin...

Râu-pârâu, n-ai mal abrupt,
Însă, glia, tu, ne-ai rupt,
Iar străinii s-au înfrupt.
Mâini vrăjmaşe te-au hoţit –
Pe români i-au despărţit...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Mischevca din revista "Literatura şi Arta", nr. 37 (3550) (12 septembrie 2013)
Adăugat de Vlad Mischevca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţă

Era în existenţă un înger,
În cerul infinit etern,
Ce datorită unui monstru,
S-a pogorât din cerul efemer.

Venise să-i alunge chinul,
Îmbunându-i viaţa şi destinul,
Oferindu-i iubire cu ardoare,
Făcându-l să se uite adânc în soare.

Monstrul purta un doliu veşnic,
Ascuns în al său întuneric suflet,
Pe care nimeni în această lume,
Nu îl dorea ca să-l asculte.

Se întâlnise-n vasta noapte,
Când stelele pe cer păleau,
Iar în albastra calmă noapte,
Toţi aştrii feerici străluceau.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna Iubire

Cea mai puternică dintre toate este iubirea,
E-atât de clar, şi cine ar spune altminterea?
Cine ar fi atât de orb să vadă şi să nu creadă
Cum iubirea vindecă răul cu binele, fără tăgadă!
Cine ar fi atât de surd să nu audă mama
Cântând pruncului iubirea ce-o-ndeamnă inima
Sau cum ne-am putea numi văzând răstignită
Iubirea însăşi ce ne cheamă, dar mereu ocolită?

Este cineva pe lume care nu vrea să iubească
Sau să nu vrea a fi iubit, mereu să-ntinerească?
Dacă aflaţi vreunul mergeţi şi la unul şi la altul
Să-i cercaţi gândirea sau cum are sufletul,
Căci vinovat sau fără vină daca-ar fi cineva
Să nu afle iubirea, un om rătăcitor veţi vedea
Ce-şi închipuie că are totul nimic dăruind,
Bătrân cu sufletul şi trupul, înapoi mergând!...

Dar mai este pe-astă lume cineva ca să iubească,
Cu iubire neîntinată, necuprinsă şi firească,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neguş din Teologie în Poezie, Volumul I (septembrie 2015)
Adăugat de iconic
Comentează! | Votează! | Copiază!