umezeala

După cum plantele se înnăbuşă de prea multă umezeală şi lămpile de prea mult ulei, astfel activitatea spiritului se înăbuşă de prea mult studiu şi de prea multă materie.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umezeala care pătrunsese prin ferestrele acoperite cu folii de plastic ajunsese până la rafturile cele mai de sus, acoperind cu pete oribile de mucegai cotoarele de piele şi paginile iremediabil îngălbenite şi încreţite ale cărţilor. Doamne, Doamne, plângea Anatolia, trecând în revistă unul după altul rafturile pline cu cadavre de cărţi, ce-am făcut, cum de nu le-am protejat?
Anatolia s-a lansat într-o încercare zadarnică de a salva cărţile. A adus un ghem de sfoară şi a întins-o pe zece rânduri în curte. A atârnat cărţi de la un capăt la altul, în speranţa că soarele şi vântul aveau să scoată umezeala şi că, cine ştie, vor putea fi restaurate cumva.
Dacă priveai dintr-o parte, părea că în curtea bibliotecii năvălise un stol de păsări multicolore care planau în aer, dând stângaci din aripile lor neputincioase. A doua zi, cărţile au pălit şi au început să-şi scutere paginile ca pe nişte frunze uscate toamna.

Narine Abgarian în Din cer au căzut trei mere
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Când desupra se adună nori negri
Iar frigul iernii se insinuează
Cu umezeală în suflet
În faţa fricii
Şi-a adversităţii...

Când criza pare fără leac
Şi când deprimarea
Flirtează cu disperarea
Nu este totul pierdut...

Se iveşte
Un lăstun
Vestind

Bucuriile
Primăverii

Speranţă!

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De noi cu noi din noi

Tăcerea dărâmă pieptul
Să ne răsară cuvântul
Vrând a dorului părere
Ce sacrificiu-şi cere..

Căci in orice război
Purtat de noi cu noi din noi
Nu putem fi niste eroi
Făr umezeală şi noroi

Spărgând coaste ghimpate
Cu şoapte-ncurajate
De inima ce-mi bate
Ca artileria in salve

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa sărată

de mlaştină poate înghiţi
fără probleme un bloc
de ciment şi nici măcar
biroul lui stil buncăr nu reuşea
s-o ţină departe. dârele
de umezeală au înflorit peste tot.
erau mărginite de cristale
de sare. dârele şiroiau în josul
pereţilor şi întâlneau mucegaiul
negru. acesta urca spre tavan,
ca nişte vase de sânge.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pentru zidul unei grădini

Peste pajişti vântul suflă cu putere, necăjit;
Însă unde zidu-acesta are-obrazul însorit
El într-un vârtej se-avântă, apoi cade ostenit
Nici pământul, nici alt lucru nu mai poate spulbera;
Umezeală şi culoare şi miros se vor păstra.
Şi-ale zilei ore multe de lumină vor zbura.

poezie de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

frig şi umezeală
plouă afară
o frunza rătăcită
de toamnă ruginită
uşor pluteşte-n aer, încă

şi-n geamul plin cu apă-rouă
fruntea-mi stă în două
gânduri ce mult frământă
toamnă târzie ce-n viaţă
prin sărbători ea-n-câtă
ea ne mai dă speranţă
şi încă o neuitată vrajă
ce ninge prin ultima lună
de Decembrie, încă!

poezie de Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blazonul turmei

Iarba udă de ploaie părea o bibliotecă de sezon
cu jilţuri foarte comode
mai departe pătulele de vite păreau nişte palate scufundate
şi vitele mugeau încet
mugea încet pământul
fire de fân prin aer

ce mari păianjeni grei
ţeseau această plasă în care să ne prindă
familia întreagă şi cănile cu mied
ce mari păianjeni grei de umezeală
pe care-i seceram la repezeală.

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1970)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Stau... şi moina cade, apă, glod...
Să nu mai ştiu nimic, ar fi un singur mod -
Un bec agonizează, există, nu există, -
Un alcoolic trece piaţa tristă.

Oraşul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, -
Case de fier în case de zid,
Şi porţile grele se-nchid.

Un clavir îngână-ncet la un etaj,
Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj -
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O roză galbenă se uită-n jos.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa mea de acum e viaţa mea.. Fără dragostea mea petru tine, nu mă mai închipui în viaţă decât în stare de demenţă, poate... Să trăiesc fără să te iubesc ar fi pentru mine ca şi când nu aş mai simţi căldura soarelui, umezeala apei, şi totuşi aş trăi... Vreau să te iubesc pentru totdeauna, nu vreau să mă despart de sentimenul meu. Cred că ăsta-i motivul pentru care nu vreau să mor.

citat clasic din Cella Serghi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!