Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Blazonul turmei

Iarba udă de ploaie părea o bibliotecă de sezon
cu jilțuri foarte comode
mai departe pătulele de vite păreau niște palate scufundate
și vitele mugeau încet
mugea încet pământul
fire de fân prin aer

ce mari păianjeni grei
țeseau această plasă în care să ne prindă
familia întreagă și cănile cu mied
ce mari păianjeni grei de umezeală
pe care-i seceram la repezeală.

poezie clasică de (1970)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Din când în când

Din când în când blestemând
sunt dansatorul falic fără pași
înfășurat în mantia de aer
cu picioarele la înălțimea umerilor
și gândurile la înălțimea corturilor
în locul inimii ar fi binevenit vântul de nord
care căptușește cu mușchi gardul la nord
în vântul de nord tu te pierzi cu părul în vânt
te pierzi încrezătoare în verdele crud
încet nemaivăzut de încet
îți acoperi ochii
îți acoperi pulpele și aștepți

poezie clasică de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubito, a venit iarăși toamna...

iubito, a venit iarăși toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem triști ochii sub geane,
ne dor uscați de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopții
prin ceața ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăși toamna,
nu poate închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din șiroaie

încet încep iarăși cadă,
din pomii triști, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăși toamna,
în urma ei pășește iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noștri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiți de-un alb subțire,
ne vor durea păreri de rău
și-argintul meu, și-argintul tău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aștept o clipă

Aștept o clipă dar vă spun și care?
aștept o clipă când soare va răsare
și chipul se va stinge în putreda sămânță
de acuma fir de iarbă

Iarba încet va crește și chipul se va stinge
iarba încet va creste și mă îmbracă în oase verzi
ce le doresc îmbrățisări pe veci
cu aer de morminte...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toți, prezumați

De ce Ioane, tu Mărie, n-aveți frică de procurori,
Voi, ce munciți atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceți planuri de hoții, sau stați într-o flecăreală
Și, vă școliți reușiți, că nu puteți fără de școală.
Cum oare atunci nu puteți voi s-aveți mai mult, trăiți bine
Și cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă ia vieți încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciți voi o viață și vă alegeți doar cu ura
Că nu faceți mai mult, dați, spună că tot ei vă dau...
Ăi de se tolănesc de grași și grei în buzunare stau.
Cum oare, de greșiți vreodată, pentru nimicuri luați bulău
Și faceți ani întregi sub gratii că sunteți răul cel mai rău,
Dar că n-aveți mâinile fine, scrieți cărți nicicând, nescrise,
Rămâneți spășiți de-a întregul și vini, ce vi s-au pus de zise,
Că n-ați avut apărători, vini s-aveți numai presupuse...
Așa că sunteți voi la legi dovada-unei dreptăți repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democrație,
În care numai mari pungași punga învechită să-și prescrie
Și, rămân toți, după o vacanță în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul...
Atât duium, ce le aparține, că n-au fost probe cum l-au luat...
Să știi Ioane, tu Mărie... Ei-s "prezumat nevinovat!"?!?

poezie de (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Gretchen a plecat și ea mai departe cât putea de repede și deodată au întâmpinat-o o mulțime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin și luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ și cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen și-a adus aminte ce mari și meșteșugiți fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau și mai mari, și mai fioroși, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau niște arici mari și urâți, alții păreau niște mănunchiuri de șerpi încolăciți, care își întindeau capetele în toate părțile, iar alții erau ca niște ursuleți bondoci și zbârliți; toți erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.
Charles Baudelaire

Spleen

Când cerul scund și negru ca un capac se lasă
Pe sufletul dat pradă urâtului și când
Ne toarnă-o zi mai tristă ca noaptea și cețoasă
Întinsul cerc al zării întregi îmbrățisând;

Când lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoare
În care-n vas Speranța, biet liliac, se zbate
Lovindu-se de ziduri cu-aripi șovăitoare
Și dând mereu cu capu-n tavanele surpate;

Când ploaia își întinde șiroaiele ei dese
Ca gratiile unei imense pușcarii
Și-o hoardă ticăloasă de mari păianjeni țese
În creierele noastre rețele fumurii;

Deodată, mânioase, prind clopote sară
Și către cer s-aruncă și urlă-ngrozitoare
Ca niște duhuri fără stăpân și fără țară
Care scâncesc într-una cu încăpățânare.

- Și lungi și nesfârșite convoaie mortuare
Încet și fără muzici prin suflet trec mereu;
Speranța-nvinsă plânge; și rea, dominatoare,
Înfige Spaima negrul ei steag în craniul meu.

poezie clasică de , traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Fulgi mari, albi și grei, din aceia ca în poveștile lui Creangă, alergau ca niște miei albi, oprindu-se pe mărginita nemărginire a orașului mut.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire

Au fost odată două lumânări
Noi, albe și curate.
Credeau în tinerețea lor
Și viață fără moarte.

În una focu-i stins demult,
În cealaltă mai bate,
De parcă n-au trecut ani grei
Și multe vieți deșarte.

Se-apropie încet, încet
Și ce adânc e chinul,
Cu ultimele ei puteri,
Când a-nceput declinul,
S-aprindă viață în perechea
Ce i-a ales destinul.

poezie de din Fata din provincie (1998)
Adăugat de Felicia HerscoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Grei mi-s anii

Grei mi-s Doamne anii, grei,
fără copilașii mei.
Au plecat în țări străine
după bani și după pâine.

Greu mi-i Doamne sufletul
că mi-a plecat băiatul.
A plecat după mai bine,
îl aștept și el nu vine.

Fata a plecat în lume,
am pierdut ale ei urme.
Nu știu de va mai veni
sau măcar de-o mai trăi.

Grei mi-s Doamne anii, grei.
Îmi plâng ochii după ei.
Bătrânețea mă răpune,
Sorele meu va apune.

poezie de (mai 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Trăgători de trezitori

În diminețile noroase,
Îngerii trezitori sunt grei,
Cu fețele morocănoase
Trag niște aripi după ei.

În diminețile ploioase,
Chiar oamenii treziți sunt grei,
Cu fețe încă somnoroase
Trag niște îngeri după ei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafirii roșii

A trecut vremea albastrului pal
Care s-a topit de mult,
Acum a venit vremea trandafirilor
Și a frunzelor mari ridicate spre soare.

Noi, pictați în culorile războiului,
Cu sânge de căpșună pe față,
Așteptăm ca peste noapte
Să înceapă miroase violent a tei.

În lupta seninului cu ploaia
Ne vom oxida ușor
Și, încet, încet, ne vom apleca frunțile
Să sărutăm pământul.

E vremea trandafirilor roșii
Și a parfumului.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Răduț

Zbor

Eu vreau acum zbor
spre cerul albastru,
privesc cu atâta calm,
anii care trec ușor.

Nu am vrut se ascundă
când timpul a fost prielnic,
stea se odihnească
într-o lume care-i surdă.

Doresc rămân o clipă,
plutesc prin norii grei,
pot merge mai departe
dar mă doare o aripă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

John Wasson

Oh! Iarba udă de rouă de pe pășunea din Carolina de Nord
Prin care Rebecca se ținea de mine plângând, plângând, plângând,
Cu un copil în brațe și cu alți trei alergând alături, plângând,
Prelungind despărțirea – eu plecam la războiul cu englezii;
Și-apoi anii lungi și grei până în ziua bătăliei de la Yorktown.
Și-apoi căutarea Rebeccăi,
Pe care am găsit-o într-un târziu în Virginia,
Doi copii muriseră-între timp.

Într-un car cu boi ne-am dus în Tennessee,
De acolo, după niște ani, în Illinois,
Pentru a sfârși aici, în Spoon River.
Am cosit iarba bizonului,
Am doborât păduri,
Am ridicat școli, am construit poduri,
Am croit drumuri, am cultivat câmpuri,
Singuri cu sărăcia, cu calamitățile, cu moartea –

Dacă Harry Wilmans care a luptat în Filipine
Nu are un drapel pe mormânt,
Luați-l pe cel de pe mormântul meu!

poezie clasică de din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

În pahare mari de aer

A-ncetat bată vântul
Însă picurii de ploaie
Iar inundă acum pământul
Și pe frunze le îndoaie

Murmurul din nou subtil
Din atâtea picături
Se confundă c-un umil
Strigăt fin peste Rupturi

Și se aud treptat pe afară
Iar acum pe trotuar
Copiii ce-ncep s-apară
De ploaie nu au habar

A-nlemnit parcă natura
Nicio frunză nu clipește
Nu-și mai schimbă iar alura
Ci pe brațe te primește

În pahare mari de aer
Vântul a încremenit
Ridicând al vieții caer
Într-un mod desăvârșit

Viața este un heleșteu
De cuvinte și de pași
Pe care instantaneu
Iar o vezi în copilași

Cine este azi viața
Numai bunul Dumnezeu
El ne spală-n rouă fața
Noi fim poporul Său

poezie de (24 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zbor prin m(â)ine

Încet, tot mai încet,
în voia gândurilor,
prin iarbă,
prin fântâni,
prin răcori,
neîntâmplător,
oricât de ciudat ar suna,
de acolo încep visez

poezie de (1 iunie 2016)
Adăugat de Eli GîlcescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri negre

Când privesc în urmă
La toate câte am trăit,
Gânduri negre-mi scurmă
Chipul meu îmbătrânit.

Acum e toamnă-n viața mea,
Dar în curând va ninge.
Voi adormi în iarnă grea,
Și cerul mă va plânge.

Îmi este scris de Dumnezeu,
Atunci când mă voi duce,
Să nu am la capul meu
Decât o sfântă cruce.

Prin ea voi dăinui mai mult
În mintea semenilor mei.
Copiii ce i-am crescut
Mă vor jeli în anii grei.

Acum mă aflu la zenit,
Dar în curând am cobor,
Și-n drumul meu spre asfințit,
Încet, încet, mă sting și mor.

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Alb și negru

În mine totul s-a frânt
Ca într-o clepsidră spartă
Și curge durerea ca nisipul în vânt
Și viața mea e moartă...

Și plouă des din ochii mei
Iar lacrima mă doare
Și stropii-s mari și ochii grei
Și ziua soare n-are...

Nopțile-s albe tot mereu
Iar visele nu au culoare
Somnul cel lin devine greu
Dorința apăsătoare...

Din viața mea dispar culori
Dispare încet albastru
Și chiar petalele de flori
Se-mbracă-n alb și negru...

poezie de
Adăugat de Florentina DanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încet, încet, departe ajungi.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poeta

Sentimentul timpului
Îi sfărma încet tâmplele
Ca o menghină ireversibila.

Trăirile de până atunci
Comprimate pe rând în dosul frunții,
N-o faceau neaparat mai frumoasă
Dar părea împlinită.

Copiii erau mari,
Pilaful aproape gata...
Ce-ar fi să-și ia un pic dicționarul cu rime?

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Mărturisire

Norii grei plini de cenușă
s-au lăsat în jos... în șoaptă,
încât inima-mi tresaltă
la fiecare respirație
plină de grație
fără nicio semnificație.

Vântul lin și rece
puternic trece
prin inimă...
Și-ascunde lacrimi de brumă
care încet curmă
visele mele
strașnic de vii...
Izvorâte-n miez de noapte
pe câmpiile pustii
doar din șoapte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum să ai unghii puțin mari? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!