umbla cu ocaua mica

Solidaritate

Prins e Ghiţă cu ocaua
Mică, si fiind pârât,
Ţine bine cacealmaua;
Porc pe porc nu se dă-n gât.

epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţ pedepsit aspru

Fiind iar prins cu-ocaua mică,
A constatat, cuprins de frică:
Mai mare-a fost acum daraua
Decât ocaua!

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ocaua mică

Când nevasta m-a rugat,
Am fost foarte ocupat;
Când vecina mi-a cerut,
Doamne, cât timp am avut!

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremea lui Cuza Vodă

În vremurile-acelea cică
Se pedepsea ocaua mică;
În vremea noastră ai scăpare
Chiar dacă furi cu tona mare.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Administratorului nostru de bloc

Ai fost de primărie atestat,
Cică-ai fost verificat,
Dar când fuse la o adică
Ai fost prins cu ocaua mică.

epigramă de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tarabă

Ţara este de vânzare,
Şefii fură, fără frică,
Criza este tot mai mare,
Doar ocaua este mică.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocaua

Inventaţi ocaua pentru suflet,
Ca să ştim cu cine-avem de-a face,
Să nu-ţi crezi prieten chiar duşmanul
Şi să suferi într-o lume rece!

Inventaţi ocaua pentru cinste,
Ca să nu te poată fenta oricine;
Ce ai agonisit tu prin muncă
Să nu-ţi ia altul, fără dăruire!

Inventaţi oca pentru iubire,
Nu-i drept ca, iubind fără măsură,
Să primeşti în schimb numai un strop,
De nu mai rău: invidie, ură!

Inventaţi oca şi pentru viaţă;
Unii primesc tot, iau viaţa-n şagă,
Alţii ard rapid printre nevoi,
Moartea-i ia la rând, fără s-aleagă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

A şoptit minciuna, printre dinţi: Mi-e frică!
Cred c-o să ne prindă cu ocaua mică.
Chiar de ne-am ascunde după măşti şi rame,
Suntem prea sfruntate, pururea infame.
Şi prin ce miracol să fim nevăzute,
Când cu aţă albă toate-am fost cusute?!...
O lume întreagă pe nume ne strigă,
Ca în ţepe-n văzul lumii să ne-nfigă.
N-am putea, nici vorbă, să scăpăm din curte,
C-am avut, din faşă, picioarele scurte
Şi nenumărate alte beteşuguri:
Ori prea gogonate, ori cu vicleşuguri.
Am urcat, in pripă, pe a noastră scară,
Strâmb încorsetate sub greaua povară.
Dar nici adevărul nu se simte bine-
Se teme, ca naiba, de voi şi de mine
Şi până-n răscruce, când drumuri se-mpart,
Umblă năuc, bietul şi cu capul spart.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.

Solomon în Pildele lui Solomon, Dreptatea - 10:9
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O comparaţie: un om care umblă drept prin natura lui, nu face nici o sforţare; unul care umblă plecat, trebuie să se gândească necontenit să stea drept. Îndată ce uită, umblă iar ghebos.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!