tuse

Vidul violet

îşi scrie poezia ca fiind
singura crimă în stare să făptuiască
ghemuit în scrisoare
pândeşte din umbra încheieturii
mâinii drepte: aşteaptă
momentul metaforei
(?!) -
balta de sânge doveditoare
tâmpla sau fruntea cu gaură de intrare
a glontelui cât un vârf
de acces de tuse violetă cu sub
înţeles... cu trimitere la
stelele mult vidate - îşi scrie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Case vechi

Scările lor
nu mai au forţa de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereţii aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tuşesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
şi nu mai cred în nimic.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal (Februarie-Aprilie)

Cartofi mari cât grenadele îmi adusese-n plasă
Şi, cum aveam curentul tăiat, plecând îmi spuse:
"Vin repede, am eu nişte lumânări acasă".
Lăsase-n baie farduri, ultima dintre truse.

S-antors, fără mantou, cu, doar tupeu, sâni dezinvolţi,
Viu ataşată. Mie-mi trecuse-o lungă tuse,
La RENEL, achitasem, vai, cartofii aceau colţi.
De lumânări uitase, Ziua, oricum, crescuse.

poezie de Emil Niculescu din Zona Zoster
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit...

A înflorit speranţa
Din spinii din cunună,
A înflorit credinţa
Din ţepii ascuţiţi,
A înflorit iubirea
Din flamura creştină,
A înflorit şi moartea
Prin Învierea lui Iisus.
A înflorit şi lacrima
Simbol al suferinţei,
A înflorit şi soarele
Vâslaş neobosit,
A înflorit şi cerul
Polata-i e străjerul
Celui ce ne veghează
De la răsărit la apus.
A înflorit lumina
În tuşe de creion,
A înflorit căinţa
Pe muchii de amvon,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conserva

omule care tragi
cu urechea a
vidă lipeşte-o de cărămidă
de moalele zidului meu
cum se atinge peştele congelat
de reşou - în ecou
vei recunoaşte o tuse naturală cu sub
înţeles care-ţi scapă:
un deget pe gât
numai os
(?!)
până în pânzele care
înoată în desfătare frumos
desfăşurate a giulgiu din cap
în picioare - cutremurate
de zăngănitul misterios al mistriei
ce scobeşte în rosturi
ca un meşter fasole
cu sentimentele încordate
în conserva stricată

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesedistul Niculae BĂDĂLĂU, care în 2018 i-a pus pe manelişti să cânte că PSD se pişă pe DIASPORA (manea pe care pesediştii o cântau jucând în draci, după protestul DIASPOREI împotriva PSD), condamnat în 1988 pentru furt, a fost arestat astăzi pentru corupţie

Niculae Bădălău
E de astăzi la bulău;
Am trăit, nestând pe tuşe,
Să-l vedem purtând cătuşe.
Azi, DIASPORA, cu zel,
Sé pişă şi ea pe el.

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (28 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Mă atinse necurata
Cu o febră ca de foc.
Nu mă lasă să-i spun: Gata!
Deocamdată-i şefă-n joc.

Corpul m-i la prins în chingi
Cu simptomele-i măiestre.
Nu te lasă să-l atingi,
Medicaţia-i de poveste.

Ochii-mi ard pe sticla rece
Şi pervazul îngheţat.
Călători de număr zece,
Trec cu pasul cadenţat.

Fruntea-mi este aplecată
Între tâmplele ce ard.
Pieptul stă în tuse seacă,
Printre braţele ce cad.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (16 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorşi acasă...

... şi am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
şi tu la fel vei reveni
din pribegie

şi am să mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurşi dar încă vii
apus de soare

şi-ntâmplător te-oi întâlni
la colţ de vreme-
tu amintiri îmi vei şopti
şi eu - poeme

dar în adânc subconştient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingăşii nespuse...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!