trib

Regretele vor creşte

Vor trece luni
şi vor trece ani.

Şi va fi un capăt de drum
la care timpul
se va opri
uitându-se în urmă
la pădurile de cuvinte

şi la spânzuraţii cu piepturi sparte.

De acum, Singurătatea mea
e un sat pustiit.
Peste noapte,
Toate Cuvintele l-au părăsit.

Poate au fost asuprite
de tăcerea cotropitoare.

Poate că au căpătat alte înţelesuri

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XI

Ne duşmăneam, când nu-ncepuse-adâncul
bătut să fie cu nămeţi de drugă.
Să calce-abia-ndrăznind, scălda-adâncul –
de după cruci, minciuna... Şi pe fugă.
Darmite-acum, sub umbrele ori botul
singurătăţii mari vâslind pe-afară?
Când încă hanţa care-mbracă totul
putea să cadă, a putut să piară;

când încă mai puteam – chirnogi pe steaguri –
măcar din mers, măcar din şiretlicuri,
că-i dăm simţiri cârpele-n vileaguri,
ne-am gâlcevit în viaţă pe nimicuri...

Pe cine, bleg, mai mult să-l preocupe,
ce-a vrut să-nsemne-ntoarcerea din noapte,
de-aici încolo? Răsturnate-n lupe,
veninuri noi dau vremurilor lapte.

Vorbesc doar unii... Bulgării ascultă...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de petale

Oamenii dorm în peşteri de beton
Sefii de trib se lăfăie-n puf de cocon
Şi câte un nebun face de planton
La focul lui Prometeu ca un grifon

Cântând vise interzise, promise,
De copii... în joc de petale astral
Ucise în al adulţilor ideal
Cu minciuna, trădarea, sus puse

Iertate de religii cu joc hamal
În care cine ucide pentru ea
Primeşte iertarile cu mir de stea
In corul copiilor cântând astral

Si nebunul priveste, răscoleste
Focul de stele, poate printre ele
Sau ascuns iar după Lună visele
Cum le ţin in puf de cocon, măştile

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumez pipă

braţ la braţ cu moartea
ne zâmbim cu subînţeles
mi-am vândut caii
pe un ford răblăgit găsit
la un târg de cravate şi pălării
i-am arătat pistolul
cu butoiaş un colt
şi-a scos o bărdiţă
achiziţionată de la un şef
de trib indian cu nume ciudat
din buzunarul mic am extras
o candelă de la o cuvioasă
cu faţa de drac jefuită
din greşeală după o seară
de chef cu femei fatale
a clătinat din cap îngânând
un şlagăr din arizona
cu stafii sexy şi provocatoare
coasa mecanică a pus-o la bătaie
era o sculă din alt secol

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu scrib

Primesc dictări din cer şi picur în cuvinte
Miresmi de îngeri gata înflorite...!
Şi din uimiri tăcute, miruri sfinte
Îmi umplu noaptea cu lumini cernite.

Sunt scrib neangajat şi fără leafă,
Sunt un mecanic care schimbă rime!
... Când mai greşesc iau una după ceafă
Şi mă ascund de mine prin mulţime.

Greşesc mereu şi-un vers parcă e şchiop,
Mai pierde din vocale şi vorbeşte gol,
Precum în frunte: un ochi e mai miop
Şi nu ajunge zborul dintr-un stol!

Dar ce să fac, eu sunt un simplu scrib
Şi n-am monezi de schimb să mă răscumpăr,
Sunt sclavul zilei sau stăpân de trib,
Sunt fructul lumii pregătit să sufăr.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare domnului Emil Cioran

Emil Cioran: "România nu e decât geografie şi de-asta nu-şi are responsabilităţi"

"Sunt român şi cred că e destul",
Filozofa Cioran academizat.
Spunea că ţara-i doar geografie,
Dar Ada-Kaleh cine-a scufundat?

Istorie avem chiar, bunule Cioran.
Pentru geneză românii s-au adaptat,
N-am fost nicicând un trib de prin Afganistan,
Altfel pe Burebista cum l-am fi trădat?

Scriem şi astăzi ceasuri de istorie,
Caracterul unor neuitate fapte...
În prezenţa noastră contributorie
Ungurii-l tăiară pe Viteazu 'ntr-o noapte.

O, dar Ţepeş, astăzi în legenda lumii...
Bunul frate moldovean Stefan l-a înfrânt;
Noi mai lucizi precum în somn nebunii

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (27 decembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am fost nicicând "un trib de prin Afganistan". Aşa e. Abia acum am devenit, de când ne-am trimis soldaţii acolo, [...] | Citeşte tot comentariul

Ordin

Să mă refugiez în cortul pădurii,
Întunecatul April e pe urmele mele,
zornăitoare lanţuri târăşte
şi un cuţit în mâini să mi-l înfigă în coaste.

Cai verzi, purtaţi-mă repede ca fulgerul,
izbăviţi-mă de rău, de harapnicul groazei,
mi s-a făcut părul măciucă, pielea e o năframă de sânge,
fuga, fuga
prin ploaia de sânge, ud leoarcă,
doar voi ajunge la sfântul aşteaptă.

Ia-mă la tine în trib,
îi strig ca din gaură de şarpe,
dă-mi simbrie amară, amară,
fă-mă calfă de înger, zelosul tău scrib.

N-am defăimat niciodată amurgul şi tăcerea
care sosesc hămesite din peşteri, din grote,
dar acum le insult şi iară şi iară le strig:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal(1)

Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de şef de clan.
Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc! -
În care şi-au aprins un foc.

O vreme s-au iubit din plin
(V-aş povesti, dar mă abţin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu ştiu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic şi de-atunci, ce chin!

Că, după ce-a simţit ceva
Ce nu simţise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (1)

Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de şef de clan.

Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc -
În care şi-au aprins un foc.

O vreme s-au iubit din plin
(V-aş povesti, dar mă abţin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu ştiu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic şi de-atunci, ce chin!

Că, după ce-a simţit ceva
Ce nu simţise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nota în caietul

cu pânză din scoarţă de copac
ce visa când lua sămânţa
de azorele cu efecte halucinogene
asemănătoare lsd-ului. visa copii morţi
numai copii morţi înveliţi în frunze
de palmier şi îngropaţi fără ceremonie
visa copii năpădiţi de termite sau furnici
visa copii prinşi de păianjeni mari
care îi injectau şi apoi le sugeau interiorul
visa copii devoraţi de jaguari sau tigri
visa copii arşi pe ruguri în ceremonii
de iniţiere pentru şefii de triburi
visa şi nota totul în caietul acela
din scoarţă de copac. copii prinşi
în hăţişurile copacilor lacomi
apoi stătea în pat şi se gândea
câţi copilaşi morţi văzuse în viaţa lui
privea tavanul cu ochii înlăcrimaţi
primul copil mort a fost o fetiţă
de nici un an dintr-un trib care a dispărut

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!