Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ordin

Să mă refugiez în cortul pădurii,
Întunecatul April e pe urmele mele,
zornăitoare lanțuri târăște
și un cuțit în mâini să mi-l înfigă în coaste.

Cai verzi, purtați-mă repede ca fulgerul,
izbăviți-mă de rău, de harapnicul groazei,
mi s-a făcut părul măciucă, pielea e o năframă de sânge,
fuga, fuga
prin ploaia de sânge, ud leoarcă,
doar voi ajunge la sfântul așteaptă.

Ia-mă la tine în trib,
îi strig ca din gaură de șarpe,
dă-mi simbrie amară, amară,
fă-mă calfă de înger, zelosul tău scrib.

N-am defăimat niciodată amurgul și tăcerea
care sosesc hămesite din peșteri, din grote,
dar acum le insult și iară și iară le strig:
Vulpilor, vreți să-mi las pielea pe-aici, amanet?

Și Întunecatul April se face mai subjugător, mai tiranic,
acum mă va lua în primire năstrușnicul alai,
acum îmi va săgeta cu o floare umărul
și-mi va porunci laconic: stai.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ordin

acum mă va lua în primire năstrușnicul alai,
acum îmi va săgeta cu o floare umărul
și-mi va porunci laconic: stai.

tristih de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimeni nu s-ar fi mirat dacă volumul de poezie al lui Dan Botta "Întunecatul April" s-ar fi intitulat, după numele fratele său, vestit actor dramtic, "Întunecatul Emil".

aforism de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Mâini ude

E primăvara lui april
mâinile mele ude
au căzut în iarbă
să-mi caute ultima moarte
îmi amintesc pe atunci
din ochii tăi izvora o apă albă
care-mi spăla trupul convertit
la gustul pământului
este april
și-mi caut încă mâinile ude
mâini pe care nu le găsesc
găsesc numai miei albi
care pasc liniștiți
cu botul lor moale
din venele mele
până ce ajung
la respirația vieții...

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Amurgul adormit

Tânără silvană, frumoasă rebelă, cu părul despletit,
Regină păgână, ce cu poeții, versul ai zămislit,
La umbra ramurilor tale, verzi și iubitoare,
vin, să-mi hodin sufletul, -ți sorb albastrele izvoare!

calc desculță, pe urma frunzelor căzute,
Să mă înveți regăsesc, speranțele și visle pierdute,
Să mă răsfeți și-apoi plâng, la umbra ta cea deasă,
Că n-am știut, demult fiu, a codrului mireasă.

Șoptește-mi-l acum, amorul tău, de vrei,
Și-am să păstrez, în veci, secretul,
În cadru pastelat, îți voi picta portretul...
Ș-apoi, tu cu poeții, faci ce vrei!

La marginea pădurii, intrând, să las tristețea,
beau întreg potirul, cu vinul tău vrăjit,
Să las, să se trezească amurgul adormit,
Un mândru răsărit de soare, ne-mbrace cu blândețea!

De voi pleca în lume, norocul să mi-l caut,
Să mă păstrezi în suflet, ca pe un cânt de flaut,
Și-ntoarsă către tine, dintr-un răstimp uitat,
nu uiți niciodată că al tău chip, în suflet l-am pictat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești doar o umbră de acum

păsări cu aripi frânte
isi fac de cap în pântecul unei clipe
eterne
sunt aici... dar nu cu tine,
n-am voie te strig
cum te chema-m de atâtea ori,
acum nu,
acum nu am voie
te rog să mai stai.
privesc corpul înțepenit,
sub soarele impasibil de toamnă,
nimic nu s-a schimbat
doar tu ai început -te așezi cuminte
în toate aceste lucruri care ți-au
devenite inutile acum
gesturile, cuvintele
stau prinse într-un ochi lipsit de tine.
tristețea mea este că nu poți să mai împărți
cu mine inima plină de iubire.
în acest anotimp al roadelor coapte,
ai coborât -ți în mâini rădăcinile,
fără tulburi sonora dimensiune a vieții.
picătură cu picătură curgi,
în simetrica rotire a anotimpurilor.
mirosul tău, vocea ta, privirea ta
nu sunt în aceast trup înțepenit
peste care se varidica țărâna,
de la pământ la păsări.
au rămas sa-mi coloreze apusul
n-am voie plâng
nu-ți tulbur liniștea,
libertatea redobândită.
ești doar o umbră de acum,
nu pot vad dincolo de chipul lumii,
tot ceea ce voi deveni
într-un azi definitiv.
oare vei lua de mână
să mă conduci?
ești tu răsăritul apusului meu?

poezie de (15 mai 2019)
Adăugat de AgafiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adelina Fleva

șarpele din floare

și nu mai am destui arginți și ploi
să-mi scot credința de la amanet
mi-am întors buzunarele pe dos
dar n-am găsit decât vreo trei patru pistrui și niște vechi dureri
de șale rămase înnodate de la furtuna de acum două veacuri

(stau în întuneric la poalele crucii și-mi număr păcatele
de la stânga la dreapta
sperând câstig la loz în plic borcanul cu miere)

Doamne
de când nu mai am credință în vrăbii și-n pietre
îmi strig viitorul pe nume și îmi răspunde trecutul (ca un semn
de întrebare ca o naștere abandonată într-o respirare ca o
umbră care umblă continuu și rece și vie pe marea cea mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adelina Fleva

Șarpele din floare

și nu mai am destui arginți și ploi
să-mi scot credința de la amanet
mi-am întors buzunarele pe dos
dar n-am găsit decât vreo trei patru pistrui și niște vechi dureri
de șale rămase înnodate de la furtuna de acum două veacuri.

(stau în întuneric la poalele crucii și-mi număr păcatele
de la stânga la dreapta
sperând câștig la loz în plic borcanul cu miere)

Doamne
de când nu mai am credință în vrăbii și-n pietre
îmi strig viitorul pe nume și îmi răspunde trecutul (ca un semn
de întrebare ca o naștere abandonată într-o respirare ca o
umbră care umblă continuu și rece și vie pe marea cea mare)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Medalion

Păcatele mele! Pe fruntea ta,
la tâmpla ta,
ca delicatele, nervurele frunzei,
scris era
sfârșitul meu:
m-am spânzurat de gâtul tău
cu funia de aur
a pletelor tale.
Și spânzur acum
de ramura gâtului tău
și acum trage greu,
greu apăsând pieptul tău
cea mai teribilă,
înfricoșătoare medalie.
Binecuvântato, iubito,
repede să treci
prin codrul deznădejdii,
nu cumva te ajungă
delirantul, viscolul rău.
Și medalionul aruncă-l
și dezleagă-l pe robul tău.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Poate ultimul dar...

știu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi
sunt mult mai aproape de mine
și-mi permit vorbesc cu Dumnezeu
o să-l rog să-mi împrumute
clipele dintre două respirații
doar atât
cât să-l strig pe tata
să o mângâi pe mama și
să-mi sărut copilul
nepotului -i pot lăsa
urmele pașilor și ceasul îmbătrânit
de sub grindă...
doar atât...
întind mâna înspre tine
Doamne
dă-mi ceea ce așteaptă sufletul meu
la urma urmei lasă-mă să fiu
pâinea ce hrănește trupurile celor mulți
și asta pentru o altă zi

poezie de din Durerea din spatele cărnii (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Poate ultimul dar...

știu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi
sunt mult mai aproape de mine
și-mi permit vorbesc cu Dumnezeu
o să-l rog să-mi împrumute
clipele dintre două respirații
doar atât
cât să-l strig pe tata
să o mângâi pe mama și
să-mi sărut copilul
nepotului -i pot lăsa
urmele pașilor și ceasul îmbătrânit
de sub grindă...

doar atât...

întind mâna înspre tine
Doamne
dă-mi ceea ce așteaptă sufletul meu
la urma urmei lasă-mă să fiu
pâinea ce hrănește trupurile celor mulți

și asta pentru o altă zi

poezie de (2016)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Modul imperativ al lui Bruno Alves către donzela Elisea

.. nu face asta,
mai bine îți păstrezi starea ta de cool rolling cigaretts,
niciodată plânsă, nici devorându-i pe alții,
nu pune construiesc o alta
din răchită, papură și pene de păsări mici
pentru că asta voi face dacă rochia ta va refuza râdă la mine,
vezi tu bărbatul muncește construiască o casă,
femeia muncește să o țină curată, la fel ca și în dragoste,
nu face asta, te vor arăta cu degetul arătător,
și eu voi construi o alta din nori roz,
din găleata de tablă a fântânii,
din cojile roșii ale ouălelor de Paște,
îți pară rău apoi asta chiar ar fi păcat,
eu mereu în viață orientam nu pierd
după turlele bisericilor, chipul și glasul tău
voi putea face alta știi, din mure,
din alintările unei fete mici, din condens
nu poate la fel de frumoasă dar ea nu va face niciodată asta,
eu mereu îți vorbesc frumos chiar și acum,
acum stai tolănită în pielea ta alb-albastră
și gândește-te bine ce vrei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Qpoem - Nimeni, el singur" de Mihai Amaradia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.
Diana Adriana Matei

Sânge din sângele lor

Voi ridica un fir de iarbă
un ac voi pune-n gămălie
să îmi descoasă și să-mi soarbă
vița de paltin de sub vie

Ciorchinii verzi clipesc și ochii
parcă îmi sângerează-adânc
c-a început dea din codrii
și huma din care mânânc

S-a liniștit în zare apa
în pietre se usucă râul
iar solul se despoaie-n groapa
și-n mâna ce despică grâul

Sângele falnic mai coboară
în boabe purpurii de struguri
să-mi cadă-n dulcea ei amară
tulpina înnodată-n muguri

Dar se-așternu în venă ața
ce-mi stă la rană căpătâi
coasă chipul de pe fața
pământului pe unde nu-i

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecou...

În cea din urmă bătaie a orei,
întind mâna către tine
începutul și sfârșitul meu.
închid ochii și strig:
"Și acum, încotro, umbră?
în ce prăpastii să-mi uit sufletul?"
În cea din urmă răsuflare a ta
ascund lacrimile de piatră ale clipei...
Strig spre tine, dar ecoul ți-e mut.

poezie de
Adăugat de Ana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Remember

Ce departe ești, întunecata mea iubită,
prin pereții odăii te văd ca prin sită,
și te-aud chemându-mă ca din altă planetă
și-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.

E posibil, e posibil oare nu pot muri,
-ți aud vocea suind treapta nopții, și suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
te zăresc în somn de la o mie de leghe?

Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă.

Dar nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrățișarea mea te va face să suferi
aducându-ți aminte, nu, nu te superi.

poezie celebră de din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu acum

ar fi trebuit plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit -ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de
Adăugat de CucuiulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lacrimă târzie

O literă nouă îmi picură-n sânge...
Sătul de minciună mi-e gândul. Ajunge!
Un drum către cer se deschide. Și plâng!
Mi-e viața și visul, azi, tristul amurg.

Mi-e gândul amară și casa pustie,
O lacrimă curge din suflet... Și mie
Mi-e dor de copii și nepoți bunăoară,
De pita făcută-n cuptor, ca la țară.

Mi-e dor de mușcate, de nucul bătrân...
Dar sunt prea departe de toate, acum!
Un câine mai latră. Și el este trist...
Oh, Doamne, alungă-mi durerea! Exist...

Sunt banca din poartă, sunt roasă de moli,
Mă tem de durere, de-a nopții ninsori...
Sunt singură, mamă, voi toți ați plecat.
Mă doare tăcerea din casă, din sat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te vreau pe Tine

dup-o viață-ntreagă-n pocăință
Isuse iar strig înspre Tine
oferă-mi pacea prin credință
o stâncă fii pentru mine

plec Doamne-n Fața Ta
și-ți cer iarăși îndurare
o Doamne nu abandona
ci-n veci să-mi fii Isus salvare

o ia-mă dar în mâna Ta
și fă-mă să îți fiu plăcut
căci vreau în cer -ți pot vedea
Chipul — după care m-ai făcut

te vreau pe Tine-n veșnicie
vreau Isus fiu al Tău
și Tu să-mi fii azi Pâinea Vie
în veci dar Mure — Dumnezeu

pe palma Ta Isus o ia-
mă fă să-ți fiu mărgăritar
la Sânul Tău Doamne cheamă
ca Tu să mă îmbraci în har

poezie de (16 decembrie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

1 April... parlamentar

Așteptăm cu mic, cu mare,
Un întâi april banal,
Cum, la noi, nimic nu pare
Că ar fi paranormal;

De vr'un an, de astă vară,
Tot lovind cu stângu-n drept,
Furăm zilnic trași pe sfoară,
Când nu furăm trași în piept,

Bărbi, iordane prin ziare,
Tromboneli pe la tevé,
Ne-au mâncat la fiecare
Nervii, dar și zilele,

Fără să mai socotesc,
Șase sute,-s multicei,
La un prânz numai, halesc
Două vaci și trei purcei,

Iară nouă, cu belele,
Rate, lefuri mici, copii,
Ne prostesc cu minciunele,
Și gogoși... din datorii,

Astfel că, de-ntâi april,
Dus cu preșu' zi de zi,
Mă întreb și io, umil,
Cu ce ne-or mai păcăli?!...

Sper nu ne-arunce iar,
Că... din șase sute,-n zori,
Vor rămâne numai doar
Trei sute de mâncători!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Din părul tău

Înțelepciunea unui mag mi-a povestit odată
de-un val prin care nu putem străbate cu privirea,
păienjeniș ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Și-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii
în părul tău,
eu, amețit de valurile-i negre și bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din părul tău -
și strig,
și strig,
și-ntâia oară simt
întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Ion Creangă

Purcelul umbla mușluind prin casă după mâncare și nici grijă n-avea despre încurcala ce făcuse. Moșnegii s-au ciondănit cât s-au mai ciondănit și, cât erau ei de îngrijiți, despre ziuă au adormit. Iară purcelul atunci s-a suit binișor pe laiță, a spart o fereastră de bărdăhan și, suflând o dată din nări, s-au făcut că două suluri de foc, de la bordeiul moșneagului, care acum nu mai era bordei, și până la palatul împăratului. Și podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. Iară bordeiul moșneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decât al împăratului! Și, deodată, baba și moșneagul se trezesc îmbrăcați în porfiră împărătească, și toate bunătățile de pe lume erau acum în palaturile lor. Iară purcelul zburda și se tologea numai pe covoare, în toate părțile. Tot în acea vreme, și la împărăție strașnică zvoană s-a făcut, și însuși împăratul cu sfetnicii săi, văzând această mare minune, grozav s-au speriat, și temându-se împăratul nu i se întâmple ceva de rău, a făcut sfat și a găsit cu cale dea fata după feciorul moșneagului și de îndată a și trimis-o. Căci și împăratul, cât era de împărat, le dăduse acum toate pe una, și nici măcar aceea nu era bună: frica!

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook