trestie

Vreau să fac din viaţa mea ceva simplu şi pur, ca un flaut din trestie, pe care Domnul să-l umple cu muzică.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumi paralele

Trăim în lumi
Paralele
Eu într-o livadă
De cruci
Tu pe o câmpie
Cu stele.

poezie de Garofiţa Banu-Trestie
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îşi putea închipui că fata aceea, subţire ca o trestie, numai surâs şi farmec, care părea ameţită ca un fluture ce dă de lumină, poartă, ca un melc în spinare, toate casele prin care trăise şi care nu erau mai luminoase decât sala paşilor pierduţi?!

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trestia

Şedea pescarul tânăr
Pe mal de râu, cântând,
Şi trestii fără număr
Se legănau în vânt.
Tăie cu o custură
O trestie din mal
Şi-o duse-apoi la gură,
Suflând ca-ntr-un caval.
Iar trestia-nviată
A prins atunci puteri,
Şoptind cu glas de fată
Şi glas de adieri.
"O, lasă-mă! Dă-mi pace! -
Zicea cântând cu-amar -
Mă chinui şi nu-mi place,
Frumosule pescar.
O fată minunată
Am fost, la vremea mea,
De-o maşteră-ncuiată
Ca-ntr-o-nchisoare grea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune "Am găsit adevărul" ci, mai curând, "Am găsit un adevăr." Nu spune "Am descoperit cărarea sufletului." Spune, mai degrabă, "Am întâlnit sufletul mergând pe cărarea mea." Căci sufletul umblă pe toate cărările. Sufletul nu merge pe o sârmă şi nici nu creşte ca o trestie. Sufletul se deschide pe el însuşi ca un lotus cu nenumărate petale.

Khalil Gibran în Profetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu goleşti mereu şi mereu acest fragil vas, dar îl umpli apoi cu viaţă nouă. Porţi tot timpul acest fluier micuţ, confecţionat dintr-o tulpină de trestie, prin peregrinările Tale, şi cânţi la el melodii veşnic noi... Darurile Tale infinite coboară asupra mea, şi trebuie să le ţin în micuţele mele mâini. Epocile trec, dar Tu continui să curgi, fără ca vasul să se umple vreodată până la limită.

Rabindranath Tagore în Gitanjali
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o furtună uşoară

Dragostea e ca un gol
în care se întorc apele
şi ploile suspendate în nori

Lasă-ţi sufletul să calc peste el să te doară
apoi voi veni să te vindec
cu ploile mele curate
ca cerceii sunând în urechi
Simt îmbrăţişarea ta de departe
dorinţa ta aspră şi vie
Aşteaptă răsăritul de lună
să crească în trupul tău lumina
Abia atunci
să mă chemi alunecos ca o trestie
tăcut şi singur
Să mă rotesc în jurul tău
ca o furtună uşoară
ca o floare ce se deschide încet.

poezie de Ioana Trica din Noaptea şarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ţi-a spus păpuşă

Cine ti-a spus păpuşă a mintit,
A mintit cine ti-a spus trestie.
Cine te*-a numit fiara a mintit,
A mintit cine ti-a soptit rodie.
Esti miezul zapezilor, esti miezul
Amar al cucutei amare.
Ai pielea amara ca sucul de salcii.
Ca visina-n parg ai gura amara.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai făcut nesfârşită

Tu m-ai făcut nesfârşită
aşa a fost plăcut înaintea Ta:
o gingaşă cupă ce-o deşerţi
şi o-ndestulezi mereu cu proaspătă viaţă,
un flaut de trestie ce sună pe dealuri şi prin văi
melodii veşnic noi suflând peste ele.
La nemuritoarea-ţi atingere,
inima-mi îmbătată
inundă şi-n valuri de nespus se revarsă.
Pentru darurile-Ţi nesfârşite,
ca să le pot primi,
am doar mâinile acestea strâmte.
Şi timpurile trec
şi tu-mi dăruieşti
şi mereu rămâne loc pentru a umple.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra de aur

Pentru Ştefan Aug. Doinaş

Vatră
Lumina îmi este.
(Şi întunericul la fel!)
Ah, razele dalbe-ale ei
Care-ndulcesc
Chipu-mi de salcie amară
Şi încălzesc piatra
Pe care se lasă mama
Trudită!
Şi suflarea ei aurie de sus,
Dezmorţind
Degeratele ramurii degete!
Ah, lama cuţitului ei
Cu-al cărei tăiş
Bucăţesc pâinea pe masă,
Cioplesc dulcele doinelor lemn!
Eu nu îngrădesc lumina,
Ci întunericul:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!