Tu m-ai făcut nesfârşită

Tu m-ai făcut nesfârşită
aşa a fost plăcut înaintea Ta:
o gingaşă cupă ce-o deşerţi
şi o-ndestulezi mereu cu proaspătă viaţă,
un flaut de trestie ce sună pe dealuri şi prin văi
melodii veşnic noi suflând peste ele.
La nemuritoarea-ţi atingere,
inima-mi îmbătată
inundă şi-n valuri de nespus se revarsă.
Pentru darurile-Ţi nesfârşite,
ca să le pot primi,
am doar mâinile acestea strâmte.
Şi timpurile trec
şi tu-mi dăruieşti
şi mereu rămâne loc pentru a umple.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu goleşti mereu şi mereu acest fragil vas, dar îl umpli apoi cu viaţă nouă. Porţi tot timpul acest fluier micuţ, confecţionat dintr-o tulpină de trestie, prin peregrinările Tale, şi cânţi la el melodii veşnic noi... Darurile Tale infinite coboară asupra mea, şi trebuie să le ţin în micuţele mele mâini. Epocile trec, dar Tu continui să curgi, fără ca vasul să se umple vreodată până la limită.

Rabindranath Tagore în Gitanjali
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl goleşti iarăşi şi iarăşi şi necontenit îl umpli cu viaţă neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munţi şi văi şi din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă îşi pierde ţărmurile în bucurie şi naşte cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârşitele tale daruri.
Vârstele trec şi tu torni mereu, şi încă să umpli mai este loc.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fac din viaţa mea ceva simplu şi pur, ca un flaut din trestie, pe care Domnul să-l umple cu muzică.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne iubeam nespus...

Noi ne iubeam nespus...

Mai ştii ce fericită am fost
Când mi-ai dăruit
Un trandafir de plastic, roz,
Dat cu parfum?

Ne iubeam nespus...

Îţi aminteşti ce mi-ai spus?
Că pot să-l ţin în palme
Fără să-mi fie teamă
Că mă va înţepa...

Iubeam nespus...

Astăzi, m-ai luat de mână
Şi, bucuros, m-ai condus
Pe un câmp de flori de plastic...
Albe... albastre şi galbene... roz...

Nespus...

Îmi şopteşti că sunt veşnice,
Că sunt deschise şi-n noapte.
Eu te întreb:
"Le-ai parfumat pe toate?"

poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama e cuvântul ce-nseamnă viaţă
E izvorul de alinare,
E cărarea de îndrumare,
E a sufletului vindecare,
Mama e cuvântul ce-nsemană viaţă.

Mama e un glas în tăcere ascuns,
E o şoaptă şi-un veşnic răspuns,
La-ntrebări nedezlegate -
Mama le cuprinde pe toate!

Mama e un murmur şi-o gingaşă floare,
Mama e albina ce zboară în soare,
Mama e furnica ce veşnic adună
Cu toţii pe noi îmnpreună.

Mama e al cerului nour pribeag,
Mama e un mare de lacrimi şirag,
Vărsat pentru noi în necazuri -
Pe a vieţii înalte talazuri.

Mama e un cîntec străvechi,
Este numele fără perechi,
Mama este dorul din sufletul tău
Chemând-o mereu şi mereu!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-n bucium, sus pe munţi, suflând...

Când primăvară-n ani aveam,
Cu frunza îmi băteai în geam,
Să-nvăţ, din cântul ei în vânt,
Cum pot din frunza ta să cânt.

Şi-n timp lăstar crescând mereu,
Cu vântul îmi şopteai, ca eu
Să-mi fac din ram fluier, să-ncânt
Mioarele pe-al meu pământ

Apoi, caval făcând din lemn
M-ai învăţat un ton solemn
Să-l trec în bucium, dăruit,
De tine, codrul meu iubit,

Şi-n bucium, sus pe munţi, suflând,
S-aduc chiar lupul alb, chemând,
Cu urletu-i prelung, la arme,
Trezirea Daciei ce doarme!

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu în amintire - de Ziua Învăţătorului

Celei care mi-a pus condeiul în mână - învăţătoarea Constanţa Voiculescu

Îţi dăruiesc, învăţătoarea mea,
Doar inima deschisă în petale,
În vers o trec, să fie ca o stea
Crescută-n raza-nvăţăturii tale.

Ţi-o dăruiesc ca pe-un odor ales
În care-am strâns izvoarele din carte,
Cu şoapta lor, sculptez într-un eres
Făptura ta, s-o duc prin ani departe.

Uitat-am, sigur, primul gângurit
Şi-ntâiul pas ce l-am făcut în viaţă,
Dar n-am să uit că-n slove m-ai sădit
Să cresc ca o lumină-n dimineaţă.

De-aceea-n slove inima-mi rodesc
Să se-mplinească-n versuri pentru tine;
Iubită-nvăţătoare-ţi mulţumesc,
Eu plec, dar tu vei fi mereu cu mine!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numele meu străin e de atingerea Răului, murdărind
Cuvintele magice. Acestea, puteri în ele pot să adune
Pe care gura mea vouă vi le spune;
Din toată Fiinţa mea, se revarsă Lumina în valuri
Sunt o Fiinţă împrejmuită cu ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului,
În mijlocul Universului,
Contemplându-l cu har...
În Singurătatea mea, rămân un Solitar...
Nu trece nicio zi fără ca eu să nu salvez ceva...
Toţi trec! Şi trec! Toţi trec prin faţa mea!
Este adevărat, sunt o Fiinţă din care sevele ţâşnesc
Şi sunt născut în Oceanul ceresc...
Mama mea este zeiţa Cerului, Nut,
Ea este cea care Forma mea, de-acum, mi-a făcut;
Eu sunt Nemişcatul,
Marele Nod al Destinului care zace în Ieri,
În mâna mea îşi află destinul Prezentul.
Nu mă cunoaşte nimeni:
Eu pe toţi vă pot cunoaşte, vă pot şti;
Pe mine nimeni nu mă poate simţi
În timp ce eu pe toţi vă port în Inimă.
O, tu, Ou cosmic! Ascultă-mă!
Eu sunt Horus! De milioane de ani vă trimit
Focul din razele mele ţâşnit,
Pentru ca inimile voastre spre mine, să le întorc.
Eu sunt Stăpânul pe tron,
Liber de orice Rău, străbat Timpurile şi Spaţiile...
Sunt chinocefalul de aur, căruia îi lipsesc picioarele şi braţele,
În templul din Memphis se află tronul meu...
Să ştiţi: dacă eu o duc bine şi el o duce bine, mereu,
El, chinocefalul de aur din Memphis!

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 5 iunie sărbătorim Ziua Învăţătorului! - MEREU ÎN AMINTIRE

(Celei care mi-a pus condeiul în mână - învăţătoarea Constanţa Voiculescu)

Îţi dăruiesc, învăţătoarea mea,
Doar inima deschisă în petale,
În vers o trec, să fie ca o stea
Crescută-n raza-nvăţăturii tale.

Ţi-o dăruiesc ca pe-un odor ales
În care-am strâns izvoarele din carte,
Cu şoapta lor, sculptez într-un eres
Făptura ta, s-o duc prin ani departe.

Uitat-am, sigur, primul gângurit
Şi-ntâiul pas ce l-am făcut în viaţă,
Dar n-am să uit că-n slove m-ai sădit
Să cresc ca o lumină-n dimineaţă.

De-aceea-n slove inima-mi rodesc
Să se-mplinească-n versuri pentru tine;
Iubită-nvăţătoare-ţi mulţumesc,
Eu plec, dar tu vei fi mereu cu mine!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş scrie cu adevărat ceea ce gândesc, aş fi mai mereu trist. Creăm pentru a umple un gol, nu doar pentru a evita ideea de moarte. Pentru a umple un gol evident în noi înşine.

citat din Joss Whedon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Eşti în vârstă de acum,
Draga mea, scumpă mămică.
Nu te-nghizui la lung drum,
Doar prin sat, pe cale mică.

Părul tău, frumos însă bălai,
Mâinile atât de obosite,
Câte lacrimi ai putut să dai,
Câte nopţi n-au fost dormite...

Şi acum mă încălzeşti
Cu a inimii blândeţe.
Pentru mine sfântă eşti,
Dragostea şi mila vieţii.

Mă aştepţi mereu să vin,
Sa-ţi răspund că totu-i bine.
Pentru mamă e un chin
Când odorul nu-i mai vine.

Să trăieşti mereu, o, mamă,
Să ne mângâi cu iubire,
Glasul tău mereu ne cheamă,
E izvor de fericire.

Doar cu zâmbetul pe faţă
Iţi dorim mereu sa fii.
Cât mai eşti măicuţă, în viaţă,
Mai suntem şi noi copii.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci, Destinule?

Ce faci, Destinule, cu mine?
De ce mă trimiţi la Stele?
Sunt Muritor, nu se cuvine
Să mă ridic atât de sus, la ele!

Am visat să am o Stea,
Dar nu pot să o ajung!
Ea se strecoară prin perdea,
Ale ei raze mă străpung.

Am fost mereu un visător,
Şi un romantic Incurabil,
Prin Universul veşnic, Trecător,
Nu pot sa fiu Inconfundabil.

Steaua va rămâne sus, în zare,
Eu voi fi aicea pe Pământ,
Lumina va veni din depărtare,
Iar eu? Doar imnuri am să-i cânt!

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine dragul meu...

Lângă tine am învăţat ce-nseamnă să iubeşti
Căci tu eşti totul pentru mine şi nimic mai mult
Şi vreau mereu să-ţi spun cât de drag imi eşti
Căci tu eşti unicul meu sprijin pe acest pământ,

Lângă tine am învăţat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viaţa mea,
Când toţi mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine şi în iubirea ta.

Lângă tine am învăţat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulţi nu le-nţeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu eşti fericirea ce nu vreau s-o pierd.

Lângă tine am renăscut ţinându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi şi prin furtună
Şi nimic nu poate sta, în calea fericirii.

Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu eşti talisman ce viaţa-mi ocroteşti
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poţi să-mi dăruieşti.

Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viaţă,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul şi zămbetul pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am uitat

Aseara Ano te-am visat,
Se facea ca eram doar noi,
Stateam intinsi, vorbind, in pat,
Si eu te ceream inapoi.

Iti tot cerseam o sarutare,
Si ma-mpingeai, spuneai ca nu,
Te-mbratisam, spuneai ca doare,
A fost un vis dar ai fost tu.

Putin romantic, chiar erotic,
Dar m-am trezit, chiar n-am noroc,
Am devenit un melancolic,
Si -ncerc s-adorm acum la loc.

Tii minte cand iti promiteam,
Ca te voi pretui mereu?
Chiar am fost sincer nu minteam,
Inca te simt in jurul meu.

Stii e ironic, nici n-ai fost,
Am fost doar eu, tu m-ai privit,
Desi n-ai fost a mea vreodata,
M-ai ascultat, nu m-ai ranit.

Am trecut si prin alte stari,
Am si fugit, si am zburat,
Peste pamanturi, peste mari,
Desi-s departe... n-am uitat!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, trebuie să dăruieşti mult! Dar ţine întotdeauna cont că Dumnezeu nu primeşte mai mult decât poţi tu dărui cu bucurie şi că; dacă nu dăruieşti mult, nu-ţi rămâne suficient loc pentru a primi tot ce Dumnezeu doreşte bucuros să-ţi dăruiască. (2. Cor.9,7: Luc.6,38)

Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă pentru părinţi

Niciodată n-am să uit
Satul în care m-am născut,
Părinţii care m-aşteaptă
Cu lacrimi în ochi la poartă.

Întotdeauna am să vin cu drag
Să vă trec al casei prag,
Să vă-ntreb ce aţi m-ai făcut
De când eu nu v-am văzut?

Să vă spun că-s fericită
Şi de soţul meu iubită,
Şi de a mea fetiţă care
E gingaşă ca o floare.

M-aţi crescut, m-aţi legănat,
De multe ori m-aţi iertat,
Aţi făcut cum aţi putut
Să-mi daţi în viaţă ce am vrut.

De aceea azi vă mulţumesc
Şi tot ce-i bun în viaţă vă doresc,
Vă sărut mâinile trecute,
De muncă bătătorite.

Dragă mamă, dragă tată,
Vă mai spun încă odată,
Cât pământul m-o ţinea,
Pentru voi oricând mă voi ruga.

Iar dintre noi de veţi pleca
Şi atunci mă voi ruga,
De păcate iertaţi să fiţi
Că destul aţi fost munciţi.

poezie de Felicia Niculina Lămăşanu
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Un corn de brumă, fruntea, prin ploaia mâinilor,
Se-ntreabă tulburată: ne cheamă iarăşi zarea?
Tu o mângâi mereu şi-n stepă n-auzi zvonul,
Şi-mi pare că amurgul a poposit pe mâini.

Ard lumi! Călătorii fiorului din ţărnă
Au pregătit Cetatea. Apleacă-te prin vânturi
Şi vino. Se aude, tot mai aproape, Omul.
Scrâşniri, eternitate. Eternitate, flăcări.

Tot mai sonor apusul de febra vieţii noi
Îngenuncheat pe şipot şi-atâtea oseminte.
Fâlfâitor viole ucişilor pe lespezi,
Ei cei mai singuri pentru Preludiul Bucuriei.

Vrei mâinile s-apropii de ceaţa zilei? Vino.
Vrei apelor din flaut văi muzicale? Vino.
Norodului incendii şi cântec şi maree
Oglinzi înfricoşa-vor prin meşterii de fier.

poezie de George Meniuc (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Bătrânul timp umblă hoinar,
Un veşnic erou legendar;
Zboară filele din calendar,
Suflate de-un vânt secular.

Şi nu se opreşte niciodată
Din goana lui spre nicăieri
Şi te trezeşti aşa, deodată
Că veşnic azi devine... ieri!

Astfel trec anii în neştire,
Să îi mai numeri n-are rost,
Ci doar să constaţi cu uimire
Că-n loc de este spui "a fost"...

Dar timpul în loc nu se opreşte,
El de nimic n-are habar;
Fuge mereu, se tot grăbeşte,
De vrei să-l întorci, e-n zadar.

Nu-i pasă de flori ofilite
Şi nici de vise neîmplinite,
Merge mereu tot înainte,
De parcă n-ar avea nici minte.

Nu are mâini şi nici picioare,
Nu are cap, nici viaţă n-are,
Nimeni nicicând nu-l va înţelege,
El este timpul – n-are lege!

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i mulţumeşti făcliei pentru lumina sa, dar nici pe cel din umbră ce-o ţine nu-l uita.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!