trecere

Charles Tatum: Domnule Boot, eram în trecere prin Albuquerque – am luat micul dejun acolo. V-am citit ziarul şi m-am gândit că v-ar interesa reacţia mea.
Jacob Q. Boot: Într-adevăr, mă interesează.
Charles Tatum: Ei, bine, să fiu sincer, mi-a făcut greaţă. Nu vreau să spun că mă aşteptam la New York Times, dar chiar şi pentru Albuquerque... e cam "Albuquerque"!
Jacob Q. Boot: În regulă. Ia-ţi moneda înapoi.

replici din filmul artistic Ace in the Hole (15 iunie 1951)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi este o fantomă efemeră... O stranie zi uimitoare care vine o dată la patru ani. În rest, nu "există". În termeni profani, marchează un "salt" în timp, când calendarul se modifică pentru a adăuga secundele în plus acumulate în cei trei ani anteriori datorită rotaţiei pământului. O zi temporală este reglată! Însă această zi deţine un alt secret – conţine unul dintre acele momente cu adevărat rare de trecere încântătoare şi uşoară incertitudine care există doar pe muchia ascuţită a lucrurilor, un avion bâzâitor de probabilitate cuantică... O zi cu un potenţial nedescătuşat. O vei face sau nu? Să o faci sau nu? Foloseşte-te de această zi ca să faci ceva îndrăzneţ, extraordinar şi care nu seamănă cu tine. Profită de ocazie şi trasează un tipar diferit în norul probabilităţii tale personale!

Vera Nazarian în The Perpetual Calendar of Inspiration
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nisipurilor

călătorind în timp,
poetul o întâlnise
pe creatura nisipurilor
-o zeiţă obicuuă-
mai puternică decât el,
decât însăşi existenţa sa
sau poate esenţa lui,
un sânge milenar
sângele ideii de mişcare,
de trecere, de menire
o nesfârşire fremătătoare,
o nelinişte plină de întrebări,
frenetică, contradictorie
iluzie, căreia el îi spuse femeie,
absurd existenţial,
amăgirea sa, finitudinea,
premiul căutătorului
de exemplare rare,
sensul călătoriei sale
într-o lume lipsită de sens,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul înşelat

Un porc cu lături îmbuibat,
De corupţia celor fără de morală ajutat,
Ca director de şcoală
În funcţie-a fost postat.
Ospiciul la care pacient ş-apoi paznic a lucrat,
În şcoală profesională a fost transformat.
Acolo diploma uşor şi-a luat
Şi ca maistru a fost promovat.
Rapid pe director l-a înlăturat,
Şi el în postul lui s-a instalat.
Acum, porcul făcea tot de vroia,
Că la reclamaţii nimeni nu mai răspundea.
Găsi apoi o universitate de doi lei,
De unde, cu bani, diploma poţi s-o iei.
Dar când noul concurs de directori s-a dat,
Porcul o mare păcăleală a luat.
Pentru notă de trecere el şpagă-a dat,
Dar a ajuns şi fără bani, şi excrocat,
Căci postul a fost dat şi de alta ocupat.
Cu bot, pe toţi porcu'-i urmărea

[...] Citeşte tot

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din Youtube
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice dorinţă am, scop sau vis, le obţin ca un premiu pentru învăţarea etapelor, lecţiilor ce duc la finalul călătoriei. Încearcă să priveşti un vis, un obiectiv, ca pe o teză, lucrare de control sau de licenţă. Ai nişte lecţii de învăţat. Dacă le înveţi, iei notă de trecere, dacă nu, rămâi corigent. De exemplu ne alegem un obiectiv: Vreau să fiu fericit în relaţie. Îmi fac caiet de visuri, îmi pun poză cu un cuplu şi o relaţie fericită. Îmi fac afirmaţii, gândesc pozitiv am speranţă şi sunt la un pas să mi se îndeplinească visul. Dar viaţa este un profesor dur, îţi dă examenul şi apoi îţi predă lecţia. Viaţa decide că eu nu pot să îmi ating acest vis/obiectiv până când nu învăţ lecţia aprecierii. Când am învăţat să apreciez lucrurile mărunte, din fiecare zi a relaţiei mele, voi avea o relaţie fericită, dar eu nu ştiu asta acum. Aunci, viaţa se transformă în profesor. Unul destul de dur. Îmi pierd relaţia actuală pentru că nu am ştiut să o apreciez şi mi-e tot mai greu să îmi fac o relaţie nouă pentru că am devenit negativist, plin de ură şi nu mai văd nimic bun, nu mai pot aprecia nimic. În acest moment, asumarea responsabilităţii e singura ta salvare. Când îţi asumi responsabilitatea şi ştii că doar de tine depinde să îţi atingi visurile, obiectivele, atunci începi să înveţi. S-ar putea că lecţia aprecierii să dureze 6 luni, 6 ani sau o viaţă întreagă. Doar de tine depinde cât de repede îţi înveţi lecţiile.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peter Quince la clavir

I

La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleaşi sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoţie, nu sunet;
Şi astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,

Gândindu-mă la rochia ta în nuanţe de-albastru,
Este muzică. Reaminteşte acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,

De acea seară verde, caldă şi clară,
Când ea se îmbăia în nemişcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionaţi, pândind-o, simţeau

În esenţa profundă- a fiinţei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălţând fragede osanale.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!