timpuriu

Împlinire

Consecvent, din tinereţe,
Onorează poezia,
Rază de suflet şi simţire,
Necontenit, până la bătrâneţe!
E-n crezul ce-ntregeşte bucuria
Lumina gândului curat,
Iubirea cu adevărat,
Un dar ce ne-a lăsat!

Cărţi publicate la senectute,
Un dar de vise împlinite.
La teatru e present de timpuriu,
Mărturii de nou venit,
Actor în rol trait pe viu,
Numeroase roluri l-au împlinit!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul alerga în cerc

Soldatul alerga în cerc în jurul inimii ca un nebun.
Îmi purta printre mărgele ochii talisman la gât.
Fâlfâiau buzele mele zob
sub tresele lui în bătaia de tun.
Soldatul alerga în cerc în jurul inimii
de timpuriu
pe timp de pace
atât de mort într-un mormânt
dar de vechime viu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

Colectiv înseamnă tragedie
Ce-a lăsat chipuri desfigurate
Întrebări fără răspuns... o mie,
Destine prea timpuriu curmate.

Colectiv a lăsat copii orfani,
A ucis o trupă, tineri cu viitor.
Răni adânci care peste ani
Vor dăinui pe corp şi-n interior

Colectiv a rupt în grabă file
Şi-a îngropat poveşti de iubire.
Oameni fără vină şi cu zile
Au rămas în ramă amintire...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers

În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios şi tandru
Semnificativ şi efervescent
Un univers în paralel
Poate fi şi perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur şi infinit
Cu lumini eminamente vii
Maşină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut şi prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.

poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Un fluture timpuriu
În primavara vibrând de seve...
Priveşti de sus.
Cât vezi cu ochii
Sub tine se-ntind mări de flori
Păduri şi sesuri
Inundate în lumina simplă, picturală.

Cu umerii încarcaţi de bronz
Te poartă vântul, te coboară,
Te scufundă în marea de polen.
Dincolo de tăcere
E vântul, cuvintele tale nerostite încă,
Aşteptând o altă naştere, o altă primavară...
Aripile iţi vibrează de dor
Şi treci, căutându-mă în fiecare floare,
În fiecare răsărit,
Într-o altă viaţă.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul timpuriu

Zambind printre-ale primaverii ruguri,
In taina, liliacul timpuriu
Intredeschide buzele din muguri.
Dar cerul s-a schimbat in plumburiu.
Zapada, ploaia, uite, si-au dat mana,
Alaturi bat cu pasii uzi tarana,
De parca primavara n-a venit.
Tarana s-a umflat, s-a-mbolnavit,
A-ncremenit si-a capatat pe fata
Lucioase, triste pojghite de gheata.
Impotmoliti la marginea miristii,
In gand injura vremea tractoristii.
Strang buzele plesnite-n vant si tac.
Li-i ud pana si pacul de tabac
Si trebuie sa stea in glod, s-astepte,
S-astepte pana timpu-o sa se-ndrepte.
Vuieste lung al strungului ecou,
Ca o imensa struna incordata.
E mohorat prietenul meu nou
Si-i totusi mai febril ca niciodata.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs

Se întoarce acasă, iar târziu
Şi n-are paisprezece ani
Şi ai ei îi acceptă timpuriu
-Că nu-s defel orbi- puritani,
La anacronism nelibertin,
Model de-o lume revolută,
Cum artefactul cartagin
Pictat; ruşine netemută...
Doar nu ştiu; încă-i amalgam
Ce înseamnă om pretins ştiut,
Ce stă ca fructul de pe ram...
Sublimul măr, cu altul slut!?
Şi rodul, nu se mai întoarce,
O dimineaţă oarecare;
Dus, dusă, jinduri să descarce,
Departe, mobilând trotuare!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visările, coloane ni-s, sculptate

Visările, coloane ni-s, sculptate
în marmură, ce-n templu le-aşezăm.
Cu-a noastre vechi cununi le luminăm,
cu dorul nostru le-ncălzim pe toate.

Cuvintele ni-s busturi de-aur, care
cu noi în timpul vieţii le purtăm –
iar zeii vii ai noştri-i perindăm
pe alte ţărmuri, pline de răcoare.

Voinici, sau odihniţi, mereu ne pare
că suntem istoviţi de timpuriu;
dar umbre-avem în noi, strălucitoare,
ce veşnicele gesturi le descriu.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privilegiu

Cei dintâi pribeag
Hoinărind cu toiag
Creaţie divină
Din duh şi ţărână
Singur pe lume
Într-un loc anume
Corpuscul de viaţă
Pe plai cu verdeaţă
Eminamente viu
Prin Edenul timpuriu
Cândva pe la răsărit
Cu Eva s-a pricopsit
Avea destin asigurat
Şi totuşi l-a ratat
Ce soartă în răspăr
S-a poticnit de măr
A părăsit Edenul
Aşa cum pleacă trenul
A găsit apoi liman
Şi a devenit taman

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (27 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quatuor

Ciorchine port, de zei, pe scut,
Cuprinşi: triade, între clipe.
Al patrulea chiar eu sunt, mut
Licorn de piatră cu aripe.

Dar zac în piatră amintiri
Adânci, ascunse, neştiute:
O lume primtre melafiri
Foieşte-n miezuri, pe tăcute.

Deschide! Te-am văzut! Sunt viu.
Zâmbeşti de grea singurătate.
Bea vin de coacăz timpuriu:
E bun şi spală de păcate.

O, fă să fie înc-odat'
Odaia stinsă din vitralii
Precum când m-au îndepărtat
În trap, pe uliţi, funeralii.

poezie de Leonid Dimov din Dialectica vârstelor (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!