testament

Testament

Alte bunuri nu am
câteva cărţi
şi această planetă

inima
n-o-nchideţi iar
în urne
aruncaţi-o
în urma plugului

să bată iar
în unduiri de spice

în creierul roşu al lubeniţei
să cugete dulce

cu braţe de iederă
iar să iubească.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite patru

pe cruci: doi tâlhari un dulgher
şi soldatul roman care împunge cu fier
în secvenţa anterioară

inima pământeană a noului testament (?!) –

volum subţiat, pasager
al trenului rapid ca lumina din cer
jerusalem - bethlehem

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea (poezie in grai bănăţean)

O murit şî baba Eva
A ei d-abe aşceptară,
Că avea suta dă ani
Sî nu măi dăgea să moară...

S-api la îngropăşiune
Viniră care dă care
Că ţânură mult la babă
C-o lăsat avere mare...

S-o fost scris la testament
Tăt se baba –o adunat
Că sică pucea să fie
A măi bogată dân sat

Avea o şioardă dă vaşi
Un siopor mare dă oi
Mulce lanţă dă pământ
Şî bag sama euroi...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

când trupu-mi
va cade
în propria-i umbră,
nu-ţi voi cere
favoruri,
şi
nici
lacrimi de plumb
căzute
peste o ceară aprinsă.
O
infimă dorinţă,
doar
atât;
nu-i lăsa
să-mi pângărească
intimitatea,
mi-e atât de teamă.
... Să nu te scoată din mine…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament de om

Nu-ntreba – munceşte şi fii treaz
Până când ajunge-vei la ţel,
Ajutând vecinul în necaz,
Cerând ajutor în nici un fel.
Viaţa-i numai spumă şi talaz,
Două lucruri sunt perene:
Blândeţe-n al altora necaz,
Curaj în propria durere

poezie de Adam Lindsay Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inger regasit

Un evantai de frunze aduce vântul
pe aripi de înger găsit.
Penele încep să scrie
cu cerneală aurie-un testament.
Acum se anunţă sfârşitul...
furtunii ce nu începuse
s-ascundă secunda
în timp regăsit.
De pe petale de înger
se scutură fulgii
ce pierd în neant
o umbră de rază.

poezie de Irina Matei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

copil al meu
prieten drag
daca-o să ştii
candva
ca nu mai vad
cu ochiul stang
sa ii alungi pe toti

nici sa nu simt
vreo rasuflare de strain
pe patul meu croit
din frunze epocale

să-i laşi tribut
doar toamnei
abia insinuata
şi ochiul drept
chiar mana dreaptă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, copacii

Dacă seva se va dovedi
Pe noi copacii refuzând
(De ce? Nu ştiu) a ne hrăni
Ne-om sinucide rând pe rând

Şi vom lăsa un testament
Pe coja noastră de onoare
Nici un incendiu aparent
Să nu se stingă de sub soare

Şi va rămâne trist un semn
Că ne-a fost sos pe toţi din traiul
Cotidian, la un îndemn
De dinăuntru, putregaiul.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A lene

Într-o zi, treceau alene
Un speed-man şi-un pui de lene.

Desigur, puiul drăgălaş şi lent,
Era atent,
Prudent
Şi... indolent

Grăbitul se foia grăbit,
De-a lui ispravă absorbit
Şi orbit,
Fugind dup-o victorie
Să intre în istorie...

În timp ce-eternul indolent
Venea vehement,
Moment, cu moment
Din... Vechiul Testament!

poezie de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

In ochi

Paşi de abur picură din tavan
e linişte cu trenă de aripi
las cerul să fluture - tremur nevralgic
tors de pisică
fum şi ierni cedate prin testament
zăpada e prinsă de raze de soare
şi îmi creşte odată cu părul
îmi intră în ochi
clipesc des şi mă ustură
nu dispare
îmi prind părul cu agrafe de gheaţă

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!