tenace

Durerea

Durerea fizică e-o curviştină
Tenace, insolentă, agresivă,
Cu o pornire primitivă
Să-ţi stoarcă vlaga prea puţină

În noapte brusc te scoală
Lascivă te răstoarnă-n pat
Şi cu mişcări de psihopat
Te bagă-n draci, în boală

Şi când credeai că totu-i gata
Te răstigneşte pe saltea
Te-ntinde cum vrea ea
Şi-ţi râde-n nas, neruşinata,

Docil, faci tot ce-ţi zice
Fraze scuipând incoerente
Durerea te izbeşte de perete
Şi te-omoară. Ce să se complice...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin imigranţii

Spre spaţiul Shengen ţintind
Vin imigranţii în cete rebele
Răscolind repere străvechi
Vin imigranţii cu gânduri tenace
Amintind de popoare migratoare
Vin imigranţii pe ritmuri delirante
Ca nisipul cu tentă de furtună
Vin cu determinare suspectă
Răspândind teroare la răspântii
Vin imigranţii asiatici cu jind
Revărsare ferventă de oameni
Provocând emoţii şi stres
Vin intens imigranţii ca valul
Şi valul lor devine tsunami.

poezie de David Boia (3 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care ştie

Omul care ştie, face
Ca în pilda cu talanţii,
Nu-i parşiv ca speculanţii
Şi nici lacom sau rapace.

De-i judecător de pace
Şi-anchetează traficanţii,
Omul care ştie, face
Ca în pilda cu talanţii!

Chiar şi-atunci când nu ne place,
Din prostie, igorranţii,
Cu tupeu, ingraţi, tenace,
Caut-a-nvăţa pe alţii...

Omul care ştie, face!

poezie de Radu Ivan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul prostului fudul

Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.
Nici omu-nţelept nu-i destul,
S-o tragă la mal ca pe-un fleac.

De-l cheamă Ion, Fritz, Abdul,
Se-nfoaie de zici că-i gânsac.
Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.

E sigur, tenace, credul.
Idei fixe are-n dovleac.
De specia asta-s sătul,
Că-mpuie ca orice gândac.
Mi-e teamă de prostul fudul.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Gându-ţi mirosea a desen descompus,
Cuvântul tremurase dintr-o mână
Şi se târa prăvălit pe o rână
De împăcarea ta trufaşă sedus.

Senin dizolvat de-o pată bătrână
Conturu-i tenace rămase nespus,
Culoarea sordidă se scurse în sus,
Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.

Privirea în somn se zbate sub pleoape
Prelinsă fugar în jos şi afară
Spre cerul din lut ce-i este aproape

Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;
Din glas şi din ochi o parte încape
În şoapta-i de lut şi-n fapta precară!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor de mai

Când rozele cupa-şi deschid
Şi-n tandre miresme tresar,
Îmi scot rochii vechi din armoar,
Ce flutură-n vântul timid.

Vom bea amândoi un Cotnar,
Cu gândul ştrengar, dar lucid,
Când rozele cupa-şi deschid
Şi-n tandre miresme tresar.

Iar tu, parcă orb şi avid,
Tenace şi dulce tâlhar,
Întinzi mâna dreaptă, candid,
Şi rochia-mi deschei la fermoar,
Când rozele cupa-şi deschid.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun

Zmintitul una ştie, una face:
De intrigă e bun, câr-mâr cu şoapta -
Stând Tronului d-a stânga, or d-a dreapta,
C-un gând saşiu reflectă-ncolo-ncoace!

Pe nebunia lui stă-n slavă treapta
Şi-a Domnului şi-a Doamnei, făr-de pace,
Pe cât le-aţâţă-n vrajba lui, tenace,
Cu încrucişate spade, veşnic, fapta!

Sub soliflamul dalb sau doliu negru
Nebunul pătimaş e-un sol integru!

Cu ochiul streşinit din zare-n zare,
Nu poţi să nu bănui d-unde, când, răsare!

El poate sta, ca un pumnal, la pândă,
Cu tragicul destin cobind osândă!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în mintea ei
aduna pietre
aşa cum adună ţăranul
bobul de grâu
să frământe o pâine trezită
de trecutule veri
peste ea adiau mângâieri
cu mult mai coapte
decât crusta pâinii
sub cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
râdea
ea aduna bobul de rouă
cu mult mai tenace
perseverând să creeze
o mare de spice
din imensitatea de pietre
asculta şi dădea
tuturora dreptate
pulberi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuantificare

viaţa se scurge ca o dâră albă
durerea nu are propriu-zis acoperire
imunitatea se capătă din mers
de aceea poate optezi
pentru tablete mentolate
un fel de iluzii aromate cu verde
adulmeci polisemii

! nu, nu se moare:
viaţa este o obligaţie
de care musai trebuie să te achiţi!

sensurile le-au creat... nu oamenii
admiţi supravieţuirea contextuală

cineva sparge pe centura lumii pepeni roşii
de la tine-femeie până la măslinul tenace
calea afectivităţii primare

vrăbiile s-au certat de dimineaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!