Serioase/triste despre tate, pagina 2
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre frumusețe
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sănătate
- poezii despre sâni
- poezii despre struguri
Nevasta mincinoasă
"Y que yo me la lleve al rio
Creyendo que era mozuela
Pero tenia marido"
Federico García Lorca - La casada infiel
("Și eu care-am dus-o la râu
Crezând că era fată mare,
Când colo avea bărbat.")
Federico García Lorca - Nevasta necredincioasă
Credeam că e fată mare
Când am dus-o pe cărare;
da și eu - ce minte proastă! -
n-am bunghit că e nevastă.
O fi fost ea ca zambila,
dar mersei mai mult cu sila.
[...] Citește tot
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre soție, poezii despre iubire, poezii despre căsătorie, poezii despre zambile, poezii despre virginitate, poezii despre stele sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Selim
El a venit când, singur și mic, în pragul ușii
Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar,
Când ghindă cafenie picau jos cărăbușii,
Când era zarea frunză uscată de stejar.
Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă,
Tot mai aproape norii ei mă-nțărcau întâi;
În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hârlavă
Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi.
Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă
Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir
La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă
Târziu, când mâini de lună presară tibișir...
Și haimana, și pururi încăierat cu vântul:
Din târg, în mahalale: din Schei, în vreun cătun,
Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul
Ca o manea de moale, și larg: "Hai, bragă bun".
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Turcia, poezii despre verde, poezii despre stejari, poezii despre spaimă, poezii despre somn, poezii despre seară sau poezii despre picioare
Articole culturale referitoare la tate
- It’ll Be Okay
- Nepovestitele iubiri
- „Decepționismul în literatura română” de Constantin Dobrogeanu-Gherea
- Legea nopții
- Fata din tren
Mai multe articole despre tate la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la tate
Articole de artă referitoare la tate
- Final de călătorie
- Moon Shadows
- Vizite ghidate în corpul central al Palatului Regal
- Ziua Universală a Iei 2014
- Colecții și colecționari la Muzeul ASTRA
Mai multe articole despre tate la GaleriaDeArta.com »