Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Charles Baudelaire

Mi-aduc aminte timpul...

Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.

Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
Pornesc dintr-o cocoașă și-n șolduri se scălâmbă.
Strigoi uscați și stârvuri corcite-ntre măscări
De coapse-ncovoiate și frânte din spinări.
Un Dumnezeu al scârbei și mare temnicer
Le-a pus de mici o fașă și scutece de fier.
Noi frumuseți, de noapte, pe timpuri neștiute,
Se zbat în umbra zilei de-acu să ne sărute.
Obraji mâncați de-o bubă ascunsă, moștenită,
Măduva vătămată, scânteia ofilită,
Păcate necitite și râvne ticăloase,
Tot frumuseți corcite de putredele oase,
E născocirea noastră, chircită și bolnavă,

Să închinăm prinosul ei fără de zăbavă
Omului vechi și vremii de mare sănătate
Și tinereții celei de-a pururi preacurate,
Cu ochii cum îi unda de limpede, și care
Împrospătează viața cu murmur și răcoare,
Cu fragede miresme, și darnică-n neștire,
Ca pasărea, ca floarea, ca vântul cel subțire.

poezie celebră de , traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Citate similare

Charles Baudelaire

Mi-e scumpă amintirea acelui ev

Mi-e scumpă amintirea acelui ev — și-l sui! —
Când Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fără de grijă, în toată-a lor minune,
Bărbatul și femeia iubeau fără-a supune,
Îndrăgostit și cerul, și-i săruta din slavă
Iar stirpea creștea falnic, nu se știa bolnavă.
Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,
Ai Terrei fii, mulțime, nu-i socotea povară,
Și admirând lupoaica și dăruirea sa,
La țâțele-i preapline natura invita.
Sta omul în puterea deplinei tinereți,
Stăpân pe viața-i toată, pe-acele frumuseți
De roade pârguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumină, voindu-se mușcate.
Acum Poetul nostru visează fără rost
Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost
Doar goliciunea-și plimbă, de suflet, omenirea;
El simte-un val de scârbă întunecându-i firea
Văzând tabloul simplu și fără de scăpare
De stârpituri cătându-și veșmintele sumare!
Ciudate busturi! bune sprijine vreo mască
Și hâde trupuri, strâmbe, cu carnea moartă, flască,
Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil,
De prunci i-a strâns în scutec de-aramă prea-durabil!
Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare,
Muncite și hrănite de vicii, și fecioare
Păstrând în plasmă morbidul păcatului matern
Și al fecundității distrugător infern!
Și noi, corupte neamuri, avem — nu neagă nime'—
Însemne neștiute acelor din vechime:
Obraji mâncați de cancer — amorurilor fiu —
Și chipuri leșinate, cu farmecul pustiu;
Dar toate-acestea, însă, de muze plăsmuite!
Nu pot opri vreodată ca rasele-ostenite
S-aducă tinereții un imn de preamărire
— Preasfântă tinerețe cu fruntea de uimire,
Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,
La toți, la fiecare speranțe dăruind,
Ca florile, ca zarea, ca păsările-albastre:
Miresmele și dorul, și-ndemnul către astre!

poezie celebră de (1991), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Marin Moscu

Pierderea în ispită

În sfera timpului melodii de orbită
Trec prin oasele mele înfipte adânc
În măduva luminii pătate de viață,
În umbra incertă cu ochii de țânc.

Arzând țin osia vremii în oasele mele,
Veșnicia pled de otravă întinde peste
Vânătoare din codri ninși de povești
Și fulgii credinței i-adună din creste.

În emisfera mea poezia ta se ascunde,
O ascult străveziu cu limba uscată,
Cerul prinde rădăcini într-o biblie
Prin ninsoarea uitării de uitare uitată.

Aburește cerul în calea-mi rubine,
Tu-mi aduci în palme izvor de fântâni,
O frunză mortuară anunță intrarea
În stâna înaltă a elipsei fără stăpâni.

Stejarul își strâmbă coloana de frunze,
În cercuri se ascund aripile de iarnă,
Din văzduh glasul meu răgușit pornesc
Vocale îndulcite sfârșitului de toarnă

Nici o profeție nu-și schimbă culoarea
În sfera timpului fredonând pe orbită,
În măduva luminii tu-mi adăpostești
Osia iubirii și-o pierzi în ispită!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Paulo Coelho

Un războinic al luminii nu-și petrece zilele încercând să joace rolul pe care i l-au ales alții. Un războinic al luminii nu-și pierde timpul ascultând provocări; el are un destin de împlinit. Un războinic al luminii își cunoaște defectele, dar iși cunoaște și calitățile. Un războinic al luminii face întotdeauna tot ce-i stă în puteri și așteaptă același lucru de la ceilalți. Știe că și cea mai îndepărtată stea din Univers se oglindește în lucrurile din jurul lui.

în Manualul războinicului luminii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Alchemist Hardcover" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -120.99- 76.57 lei.

Vine-o vârstă, din păcate...

Vine-o vârstă, din păcate, la bărbați, când bărbăția,
Nu mai saltă, nu mai zburdă, nu-și mai face datoria;
Nu se mai ridică mândră și nu se mai face bârnă,
Ci arată parcă-i moartă și tot timpul ea atârnă.
Nici femeia cea mai sexy goală de i-o pui în față,
Nici cu frecții sau descânturi nu o mai trezești la viață!...

pamflet de din Poezii erotice (1 aprilie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Deci, rămână în Institut câteva minute, cel mult un sfert de oră, așa spusese directorul. Bun. De acord; rămână. Asta îi convenea și lui. Putea însă măcar rămână liniștit? Nu, bineînțeles... Fetele parcă-l miroseau, sau îi ghiceau prezența; se văzu din nou încolțit de mai multe domnișoare, toate din Institut. Le cunoștea pe toate, deși nu-și amintea numele fiecăreia. Insistau meargă cu ele la discotecă; discoteca Institutului, mai ales că era seară... Și din nou această scenă se petrecu în fața domnișoarei consilier Lia, spre dezavantajul lui. Ce jenant i se părea; lui... ei nu-și putea da seama cum i se părea. Reuși totuși scape din îngrămădeală, înainte de a se sfârși sfertul de oră, iar Lia plece singură, fără el și body-guarzi. Timid, i se alătură. Îi era necaz că pățea mereu astfel, mai ales în prezența ei. Ușor rușinat, se șterse cu batista de urmele de ruj lăsate de fete; nu era nevoie ca ea să-i spună că ar fi avut urme de ruj pe obraji, își dădea și singur seama de acest amănunt inevitabil. O privi o clipă atent, suficient pentru a pricepe că era din nou furioasă; ochii ei albaștri scăpărau parcă scântei. De ce era oare furioasă?! Nu-și dădea nici el seama! Dar nici ea. "Don Juan..." își repeta ea în gând, fără a spune nimic cu voce tare. Din fericire, nu pățise nimic uniforma lui. Acum ar fi avut alta de schimb; în navă, evident. Nu era însă nevoit să se înapoieze în navă, pentru a se schimba.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatăl nostru

nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Heinrich Heine

Pe când eu prin lume

Pe când eu prin lume pribeag mă purtam,
pe când doar la dansa cu gândul eram,
Ea n-a mai putut m-aștepte atât
și-a pus cununia în cap cu-n urât.
Și iată trăiește iubita mea veche
cu-n prost ce nu-și află pe lume pereche.

Curată mi-i mândra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inima mea;
obraji ca bujorii și ochi îngerești,
și noi am putut trăim ca-n povești!
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicând n-am făcut o prostie mai mare.

poezie clasică de
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cromatica...

Frumuseți într-o dungă albastră,
Frumuseți roditoare pe gri,
Frumuseți deopotrivă pe galben,
Și-evident frumuseți sângerii...

Nu mai zic, frumuseți sunt pe verde,
Frumuseți pe alb de integru,
Pe lila frumuseți suferinde,
Frumuseți închini și pe negru...

În roz, în grena, în portocaliu,
În crem, în turcoaz și-n cafenIu,
În lavandă, kaki, în castaniu,
În ocru, în bej, și-n stacojiu...

Sunt frumuseți în orice culoare,
Tre' ști le simți, le crezi,
Pot fi dure cu noi sau plăpânde,
Și-n orice clipă le-asortezi...

O explodare a fost de culori
Prinzând cu pricepere nume,
De-atunci pân-acu' în splendori
Ne poartă pe aripi în lume!...

poezie de (27 iulie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apropiindu-te de Dumnezeu trebuie -ți arăți ființa unitară, rod al Creației Sale, că sufletul ți-e suflare dumnezeiască, iar trupul ți-e zidire pământească, că numai prin rugăciune îți recapeți adevărata libertate de a sta în dreapta Adevărului.
Uneori, în ceasurile grele ale omului țâșnesc râuri de lumină în căutarea adevărului pierdut – iubirea. Tot în rugăciuni se sfărâmă și zidurile de gheață din inima omului de piatră, că piatră e atunci când și-a pierdut iubirea.
Când îngerii-s tăcuți la capătul disperării, rămâne doar speranța ca o hrană dulce și întăritoare, fără de care nu poți trăi, așa cum nimic nu e fără Dumnezeu: nici credința, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele - trup din trupul Domului.

în Ispita, generator de întuneric în spiritul omului și îndepărtare de Dumnezeu
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Un cuvânt în loc de bardă ...

Am rămas fără o vorbă
Când am luat alt pumn în gură,
De la cei care ne fură
Chiar și lingura de ciorbă.

Încă sper în echitate
Și-n morală, bat-o vina!
Dar abia zăresc lumina,
Pete mici, îndepărtate...

Ne-mbătați cu apă rece
Tot scoțând din pălărie,
Câte-o mare șmecherie,
Până-n ceasul doisprezece...

Patru ani și-o săptămâna
N-ați visat măcar la noi,
Necăjiți, flamânzi sau goi,-
Ne-ntinzându-ne o mână.

Fiecare-n văzul țării
Cântă câte-o partitură,
Instigându-ne la ură
Și-nchizând ochii trădării.

Interesele meschine
Ca și setea de putere,
Toate, jalnice himere,
Au ajuns să ne dezbine.

Voi va amintiți de gloată,
Doar când votul ei contează.
Conștiința-n noi vibrează
Chiar de suntem trași pe roată.

Dreptul meu fără tăgadă
-mi spun limpede părerea,
Este cel ce-mi dă puterea:
Un cuvânt în loc de bardă...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colosul

în adâncimea hăului din noi
în fluctuații de neant și energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe și privirea vie

era în toate ca la început
Cuvântul și din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în așteptarea vântului și ploiii

și mai erau și galaxii și stele
și mai erau planete din brutal
și mai erau niște figuri din ele
figuri de stil și brațe de cristal

și peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate și virgină
și mai adâncă poate decât toate

și ne scăldăm în ea fără prihană
fără rușine, teamă și reproș
eram o singură Ileana Cosânzeană
eram inegalabil Făt Frumoși

și din iubirea noastră în neștire
din toată adâncimile din noi
a apărut colosul fără fire
și cu tentații pure de strigoi...

și nu mai e de-atunci nici mântuire
nici alte începuturi de Cuvânt
doar un colos de lut în mistuire
cu eu-l său mereu intercalând

... în adâncimea hăului din noi
aceiași stare de neant și energie
mai mistuie o lume. De strigoi
cu aripi albe și privirea vie...

poezie de (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niculae

Când zorii zilei se aprind,
Când soarele stă răsară,
Copiii pornesc colind
Și la noi pe ulicioară.

Cu urări de sănătate
Ei umblă din casă-n casă.
Cel mic, parcă nu mai poate,
Dar de lăsat, nu se lasă.

Prin troiene de zăpadă
Merge, cade, iar se scoală.
Vrea intre în ogradă
Cu toți copiii de școală.

După cântec stă la rând
Ca să primească covrigul.
Apoi pleacă fluierând,
Cu curaj înfruntă frigul.

În tot satul a umblat.
Zice că n-a obosit.
Bani și nuci a căpătat,
E mândru și fericit.

Spre seară se-ntoarce-acasă
Și-n căldura din odaie,
Când mama-l cheamă la masă,
Doarme micul Niculae.

poezie de (24 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Amurg în Skania

Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,
din umbra lui acuma mă cobor
și ies în șes și în amurg și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
apele limpezi și aripa morii
ce-n zarea cerului se învârtește.
Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. – Privește:

Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârșire
pe care-aleargă nouri străvezii,
și-ngrămădiri de alb din când în când,
și-n zare tonu-acela cenușiu, subțire,
pe fondul roz al serii ondulând,
și peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.

Stranie alcătuire
în sine zbuciumată și sprijinită-n sine,
cu aripi uriașe și chipuri și cortine,
și munți în fața celor dintâi stele,
și-o poartă-n depărtări adânci,
pe unde doar păsările dacă pot pătrunde...

poezie de din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Tudor Arghezi

Vrăbiile mamii

Plouă pe voi, în arbori adunate...
V-aș apăra și nu știu cum se poate.
Strigați cu toate către cer stea
nu puteți zbura,
Și vă e frig și foame,
Căci în april nu sunt țânțari, nici poame.
Unde-aș găsi, vai mie, vai de ele,
O mie de mantale de-o palma și umbrele?
Când le-a făcut cin' le-a făcut
S-a dovedit croitor nepriceput.
Uituc de timpuri, fără de-ndoială,
Le-a pus să zboare aproape-n pielea goală.

poezie celebră de (10 mai 1967)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Între buzele tale se ascunde viața mea

porțile Paradisului s-au surpat odată cu nașterea ta
și tăcerile tale erau ofranda oferită cuvântului

asemeni dervisului rătăcitor, pornisem în căutarea adevărului
fără să știu că adevărul mă aștepta într-un sărut

dar nimeni nu înțelege când ajunge în viață dacă nu este pălmuit
și dacă nu-și urlă durerea. să se știe, să se audă

trăiam fără să știu, muream fără să vreau, Sisif rostogolindu-și viața
și viața te căuta, așa cum curbele de nivel dau ocolind muntele fără să se cunoască

și a fost vremea poveștilor, momente de vrajă întretăiată, sacadată
și buzele tale se umpleau de Duhul Sfânt, cuvântul le despărțea așa cum despărțea ziua de noapte
și lucrarea se-împlinea, zidită din lumină, lacrimi și sudoare.
și era noapte sau poate zi, dar timpul se purta ciudat
încercând treacă de Poarta Sărutului

copilul se vrea legănat iar și iar, susurul poveștilor își jelește sleirea
unda lacului se tulbură privind asfințitul
și noapte așteaptă doar un suspin
ca să se prăvale, avalanșă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.

poezie de
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al vremii bal

Într-un stejar bătrân, uitat de lume,
Am fost ascunși de bunul Dumnezeu,
Îmbrățișați și fără de cutume,
Eram doar noi iubite, tu și eu.

Dar într-o zi când cerul în furie,
A sfârtecat c-un fulger bietul pom
Și din tristețea lui, o bucurie
El i-a făcut în taină unui om.

Cu ochiul de artist privi el pomul
Și ascuntând, el șoapte auzea,
Eram noi doi care voiam ca omul,
Să ne salveze dacă o putea.

Cu drujba lui, cu dalta și securea
A-ndepărtat încet strat după strat,
Și-a reușit scoată din simțirea
Artistului, un cuplu-mbrățișat.

Cu ochii vremii am văzut minunea
Ce ne era ascunsă în copac,
Am părăsit adâncul și genunea
Și-am devenit doi oameni care tac,

Dar care văd acum minunăția
Ce-n lumea noastră e ceva banal
Și nu vedem că-i însăși bogăția
Ce ne dată de al vremii bal!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Timpul râde de noi, când trece

privesc un geam și golul lui mă sperie
masa se uită la mine, prin portretul
bunicului
mă gândesc să-i vând trecutul
pot respira încă un pic, viitorul

acum un leu este o monedă, ca un covrig
fărâmă rodundă zilnică de suflet
de multe ori mă consum și las golul singur
iar el se destramă, prividu-mă cu dispreț

un pod atârnă ca un braț rupt, deasupra unui pustiu
fierul beton era ruginit, înainte de-a putea fi terminat
parcul înghesuit între brațe de copii, tresare
poate crăpa oricând, ca o coroană de copac
crăpăturile lui pot absorbi, oricând suflete nevinovate

undeva un ciocan de lemn pe-o masă lungă
bate strâmbe destine, încă nu există lege
roba cu mască de mort pe față
conține fantome din altă lume, lume trecută

iarba unei alei, din suflet suportă umilință
este calcată de-o povară
o viața ce-și calcă anii tinereții
în picioare
unii nu vor să-i lase un loc sub soare
și trebuie să-și ia traista disperării în spinare
de aceea
fărâmituri coapte ale pământului de ani se pierd
iar câmpiile pustii ard în inimi
țărâna depărtării doare

părul tău negru flutură vântul
o picătură de aer îmi oprește o respirație
chipul de marmură albă în picioare de școlăriță
alergă-n ochii mei și-a unei zile de tinerețe
viața zâmbește și se scurge, ca zborul unui fluture
prin timpul care râde de noi, când trece

poezie de (noiembrie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul iubirii

(soțului meu, Alexandar)


am încredere iubite în dragostea ta
privesc în ochii tăi limpezimi de izvor
cuvântul tandru e un murmur de stea
petale de iubire îmi așterni pe covor.

alături de tine timpul e un miracol
povestea noastră o răspândește vântul
doi spectatori la al vieții spectacol
îmbrățișați de soare ascultăndu-i cântul.

cuibul nostru tapetat cu lumini
la poale de munte se-nvârte după soare
se împrospătează cu miresme de crini
captează liniștea codrului mare.

iubirea noastră tinde la infinit
alături de stele care ne-au unit.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook