soarta

Mă ancorez...

Mă ancorez, la a ta cingătoare,
Soartă îndulcită cu boabe de noroc...
Din crezul meu molipsitor
Nu vreau să mai fiu doborâtă
Sau sufocată de lanţul slăbiciunilor,
Ce lumea a cuprins patetic,
Tocindu-i caracterul.

Am vise mari de viitor,
Soartă îndulcită acum de înţelepciune,
Dă-mi putere să mă bucur!
Lângă al meu sfânt popor.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarta

Lasă ursita să se împlinească
Şi nu te osteni să-ndrepţi vreodată
Altceva decât strâmba judecată
A juzilor din lumea pământească.

Între-ale vieţii tulburate spume,
Nimica nu lăsa să-ţi schimbe firea,
Nici bucuria oarbă, nici mâhnirea -
Că totul este trecător pe lume.

Vorbă cu vărbă, şirurile toate,
Câte ni le-a scris Soarta, le-am urmat -
Căci datul Sorţii-i pe vecie dat,
Şi să-l mai schimbe nimenea nu poate.

poezie din O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă

Un calcul matematic spune: tu poţi călători

în timp, în spaţiu, în jenune, în orişice n-ar fi!

Tu poţi călători în vise la bordul orişicărei stele,

sfidând cu legi încă nescrise absurdul versurilor mele...

Dar numai fizicul te ţine în lanţul strict de gravităţii,

să ardă Prometeu în tine cu tot Sisiful din relaţii...

Dar numai legea zisă soartă insuflă-n tine energie

ca tu să poţi să baţi la poarta de dincolo de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Având aceeaşi soartă

Cât e tânăr, omul,
de rău nu se teme.
Este ca şi pomul
care-înfruntă vreme.
Când se-adună anii
şi amprente lasă,
Nici măcar chiar banii,
viaţa n-o salvează.
La fel e şi pomul
bântuit de vreme.
Îşi pierde tot rodul,
Nu mai este verde.
Având aceeasi soartă,
Şi omul şi pomul
sfârşesc. Unul pe vatră,
altul sus, la Domnul.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit pe pământ fără soartă

Am venit pe pământ fără soartă
Într-o lume nedreaptă, orfani.
Puşi la index oricând de profani,
Ne rugăm pentru ei: Doamne-i iartă!

Pentru ei n-avem chip, n-avem nume,
Nici părinţi nu avem şi ni-e greu,
Îngrădiţi în acelaşi clişeu,
Judecaţi după alte cutume.

Suntem oameni ca voi, ştiţi prea bine!
Nici cămin nu avem şi-i cumplit,
Dar destinul ne-a fost arvunit
Şi trecut pe sub furci caudine.

Am venit pe pământ fără soartă
Într-o lume nedreaptă, orfani.
Puşi la index oricând de profani,
Ne rugăm pentru ei: Doamne-i iartă!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe băncuţa de la poartă

Gârboviţi, cu părul nins,
Bătrânei bătuţi de soartă
Îşi vorbeau cu glasul stins
Pe băncuţa de la poartă.

Dorul aprig i-a cuprins:
Îşi chemau copii-îndată,
Gârboviţi, cu părul nins,
Bătrânei bătuţi de soartă.

Tot sperau vorbind în şoaptă,
Dorinţa li s-a încins,
Au plecat încet la toartă
Şi mâine îi mai aşteaptă
Gârboviţi, cu părul nins.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu linii de dialog în timpul tăcerii

- venim. ne vezi?
- e o coincidenţă?
- ce ar fi fost dacă nu?
- aş fi ţinut pământul să nu plângă...
- tu îmi desfaci soarta.
- chiar şi când te ucid, te iubesc.
- n-am să-ţi mor,
ascultă-mă în cearşafurile tale
de aer negru.
- chiar dacă sunt de neîmblânzit
în întunericul eliberat?
- nu te pierd, te prefac...
-... sălbatic venit din minus şi plus.
- în încăperea lui zero ne strângem
în Unic.
- ca o capcană sau ca o soartă?
- ca formare
a unei superbe singurătăţi duale.
- iubitul meu,
îmi este dor de viitor.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divanul Singurăţii (II)

Trupul tău e o vioară
corzii nervilor o-ntind
cânţi şi totul o să doară
de la lucruri pân-la gând

Corzii nervilor se-ntind
soarta iar te-a pus la colţ
alţii au primul cuvânt
tu pe ultimu-l suporţi

Soarta iar te-a pus la colţ
cânţi şi totul o să doară
îţi furi anii ca un hoţ
trupule spartă vioară

Corzii nervilor te-ntind
ai muri dar ieşi din rând

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelaţi în nouă soartă

La o stâncă rară
Descoperă izvorul
Să-ţi astâmperi setea,
Să-ţi astâmperi dorul.

Şi dacă este rece
Căuta căldură,
Din adânc de vise
Inima i-o fură.

Din ea fă statuie
Cu străluciri de stea,
Va prinde viaţă veşnic
Şi-ai să rămâi cu ea.

Va şti ce e izvorul,
Durerea sufletească,
Va şti să fie mamă,
Şi sincer să iubească.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ca firul trandafirului te pleci,
tinereţe în soartă,
ca umbra unei umbre te pleci,
tinereţe moartă.

Mi-e gura încă fierbinte
de sărutul tău, Suvenire,
de nebune văpăi, de mari jurăminte,
mi-e gura încă fierbinte.

E clarul de lună ce văd,
dănţuind în al nopţilor teatru,
e clarul de moarte ce văd...

Ah, luminosule ochi idolatru,
ah, tinereţe de-a pururea moartă,
lunateca moarte ce-mi cere la poartă?

Ca firul trandafirului te pleci,
Tinereţe în soartă.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!