scufita rosie

Rochia roşie

De mică-am spus la toţi şi în tot locul:
Când voi fi mare şi independentă
Voi avea o rochie roşie ca focul,
Cea mai frumoasă şi impertinentă.
O voi purta păşind înalt şi lent
Şi-un domn îndată-o să mă vadă.
Va fi vară - el, delicat şi-atent,
Şi vom aprinde-ntreaga stradă.
Va fi desigur brav şi fin - cu stare,
În loc de ochi având două smaralde,
Cu părul ca nisipu-n soare
Şi buze ce nu pot minţi, de calde.
M-am visat mereu frumoasă şi deşteaptă
Şi onorată de oameni în oraş
Sunt acum femeie pe de-a-ntregul, coaptă.
Şi am rochia din vis – pe umeraş.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din poezie

ţi-am făcut o rochie de bal
trena era lungă şi încărcată
în camioane militare brodate
pe piept cu semne
ciudate versuri descrise-n vechile
antologii cu fir de aur şi vipuşcă
roşie în cercuri strânse cu şuruburi
prin iscusite scheme de rochii

din versuri am stors rouă
şi visuri cu ţipete şi soldaţi
căzuţi în genunchi te adorau
în rochia ta roşie, scurtă
necunoscuţii loveau piatra
săreau scântei şi trăgeau
cu armamentul din dotare
pana era înmuiată în cerneală
aştepta versul poetului
căzut din stelele tăcute

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Ascunde-mă în umbra ta
să fiu o floare roşie
printre spice de grâu
iar soarele să lumineze
chipul în primăvară
înveleşte-mă
cu parfumul tău
când privighetoarea cântă
la revărsatul zorilor
ascunde-mă
între filele timpului,
ca o rază de curcubeu
când plouă neîntrerupt
ţine-mă lângă tine
în amintirea primei iubiri
când păşeam
prin pădurea cu stejari
în cea mai frumoasă zi de mai
voi fi o mângâiere de vânt
un murmur de-abia şoptit

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vinerea e albastră, uimitor de albastră, unoeri se comprimă până la violet, uneori bate în azuriu, dar în toate cazurile – negreşit albastru.
Sâmbăta – culoarea gălbenuşului de ou, netedă, galbenă şi strălucitoare; spre seară se face roz.
Duminica – roşie ca sângele, iarna se face rumenă. Dacă te uiţi la ea din partea vinerii albastre, ţi se pare purpurie, iar în sine se asociază cu drapelele şi cu un zid de cărămidă.
Luni - e atât de roşie, că pare neagră.
Marţi - brun-luminos.
Miercuri - unui ochi neatent îi pare albă, dar într-adevăr e albicioasă tulbure, după care e greu să întrezăreşti o culoare anume.
Joi - verde, fără alte nuanţe.

poezie clasică de Venedikt Erofeev din Jurnalul unui psihopat (iunie 2010), traducere de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

trandafir presat -
adaugă la ierbar
floarea roşie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un fluture
strivit de un şuvoi de apă
de pe o umbrelă roşie
din aceea de la terasă

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze

Au pus în ferestre
plasă roşie împotriva ţânţarilor.
De-acum totdeauna va fi apus.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile mele

Mă mănâncă rău peniţa,
Îmi aşez gândind scufiţa.
Mă bântuia ieri noapte ăst' gând
Şi-l aştern alunecând.

Ba îs inger, ba îs drac,
Mă confund şi mă complac,
Mă simt ca un râu ce bate
Şi alunecă-n cascade.

Chipul vostru răcoresc
Cu poveşti puţin lumeşti,
Luna ce-n cupă privesc
Cu voi vreau să împărţesc.

Peste văi, munţi, mări şi oceane
Vin gânduri multe-n baloane;
Zboară, rătăcesc în vânt
Şi ajung şi pe pământ.

poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat

Când tristeţea mă răpune
Sărut floarea rosie de mac
Vorbe bune ea îmi spune
Rochia roşie să o îmbrac

Când sufletul mi-e obosit
Iubirea de la mine a plecat
Roşul este cerul la asfinţit
Lacrimile toate mi au secat

Cerul este trist pustiu mirat
Luceafărul aude se sfadeste
Luna afla tăinuirea pe înserat
Universul de iubire vorbeste

Am avut iubire mare a pecat
Ce ar putea să facă ele toate
Să mă vadă veselă ca altădat'
Să ma ia sus să mi fie surate

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!