sceneta:invatatorul si elevul

Pinocchio era ...fată

sub peruca sa galbenă
bătrânul Geppetto
ascunde
fetiţa din flori a lui Collodi -
mâinile sale plăsmuiră un secret
Pinocchio are suflet de fată
de zână
anonimă
.
când m-a vizitat prima oară
în camera copilăriei cu fereastra spre fabrica de cherestea
Pinocchio era un băieţel ca şi mine
dar eu o iubeam pe Mimi
fetiţa de la uşa de vizavì
şi îmi doream ca ea să fi venit cu aceeaşi bucurie pe care
pare că doar el o avea
.
La serbarea de sfârşit de an
am prins-o pe Mimi cu Pinocchio pe scenă
jucau împreună o scenetă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa şi prea tânăra

culegătoare vânzătoare de zmeură
umple plasa cu borcanul
numărând vărsând conţinutul
murmură în gând cu ochii sclipitori
puhoaie de şuviţe negre
scuturate de ciudă
după ce a pierdut numărul borcanelor
stă derutată şi se uită la pungă
se simte ca un peşte mic
într-un mare heleşteu
priveşte în tavanul alb
piaţa o strânge şi se face mică
o mică vulpe prinsă-n capcană
ochii verzi se agaţă de ochii albaştri
trufaşi şi arieni
este un mic ţaigăr
într-un ceas defect
recunosc că o privesc puţin amuzat
pot să curm zbuciumul de pasăre
care se zbate-n ghearele vulturului

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare, maestrului Valentin David

Amice, cred că vrei să mă cobori,
Dar vorba-ntortocheată nu te-ajută,
Oricât am fi de îngăduitori,
Se vede c-ai făcut o muncă brută!

Îţi aminteşti doar lucruri de duzină,
Şi poate că te cred naivii, blegii,
Dar sunt dovezi că unii, în uzină,
Nu prea turnau oţelul, ci colegii!

Cât despre mine, dacă vrei să ştii,
Ca dascăl, n-am dosar, ci am dosare
Şi nu mă văd din munţii de hârtii,
Mereu în slujba clasei muncitoare...

Mi-am educat elevii cu talent,
Din drag de oameni şi de Dumnezeu,
Dar, după tonul aspru, violent,
E clar că nu ai fost elevul meu!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorii

Timpul a ramas undeva suspendat,
vantul nu mai impinge prezentul spre viitor,
pamantul e sfera invizibila, surda si muta,
incapabila sa mai creeze.
Nu se mai aude nici un strigat de nastere,
nici un suspin de moarte,
nici un blestem.
Ce bine ca exista teorii matematice
sa explice totul,
ca aceea cu sfera si planul...
Ti-aduci aminte?
Mi-ai vorbit de ea intr-o noapte tarzie:
eu eram elevul care injura cifrele printre soapte,
tu incercai sa ma convingi de perfectiunea lor,
insa eu stiam ca ecuatiile tale nu vor putea misca
timpul,
ca pamantul va fi, azi, doar o sfera transparenta.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem

Am cugetat la ce-ai fost tu:
O rimă, muzică sau grijă...
Un râu spumos etern curgând
Cu paradise şi inferne,
Sau poate un tren aşteptând
După o lungă drumeţie,
În gara lui ajuns să fie,
Plecat fiind mai de demult;
Din meditaţia-mi finală
Un trist deznodământ umbreşte
O revelaţie reală
Şi fragezimea undelor niciodată şterse...
M-am întrebat la ce visai
Mai mult decât te-ai fi-ntrebat,
Să sting durerea ce aveai
Eu fermă, iar tu... ezitant...
În gândul tău poate să crească
Prejudecăţi îmbietoare,
Poate reproşuri, sau invidii...
Dar inutil... şi ce ratare!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul

"... la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depăraţi de El" (Ioan 2:28)

Curând, curând (o, cine ştie
Să-ntrezărească viitorul?)
În slava Lui, din Veşnicie,
Se va ivi Învăţătorul...

Suna-va trâmbiţa şi norii
Îl vor purta cu sfinţii îngeri...
Voioşi vor fi biruitorii!
În spaimă, leneşii, în plângeri!

Va fi, atunci, o clipă mare!
Examenul Veciei!... Spune,
La tabla Vieţii Viitoare
Vei şti să dai răspunsuri bune?

Sau auzi-va, prin suspine,
Sărmana-ţi inimă, nătânga:
— Nu te cunosc, n-ai fost cu Mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către bunicul meu, învăţătorul Marin Păunescu

"Tu să te ţii de carte, măi băiete" (M.P.)

N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ţi scriu, altundeva şi altcândva
Deşi, probabil, tot ce-am scris în viaţă,
Este răspunsul meu pe adresa ta.

Te rog să-mi ierţi această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Şi-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca şi pe Dumnezeu.

Învăţătorul meu cel mai de seamă
Ai fost şi eşti şi cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viaţă de la tine
E şi acum temeiul meu dintâi.

Şi după viaţa ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morţii te-a găsit scrisoarea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a două ediţie, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme şcolare (pamflet)

PROBLEME ŞCOLARE
(pamflet)

Toamna scrie cu cerneală
din strugurii roşu-brumat,
în catalogul de şcoală,
cu probleme îmbelşugat.

Elevii n-au manuale,
şcoala nu e zugrăvită,
iar cu buzunare goale,
problema e încâlcită.

Iar problema dascălilor,
formatori de caractere,
e remuneraţia lor,
motivată în repere.

Eticheta, mult contează
la orice cadru didactic,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abecedarul vieţii

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos..."
(Romani 1:16)

Te-ai coborât din alt meleag, din Cer,
Să faci o şcoală pentru cei ce pier,
Să faci o şcoală sfântă pentru toţi:
Şi pentru ciungi şi pentru orbi şi pentru hoţi...

La poarta şcolii cu ceresc chilim
Bătu şi Tânărul bogat şi Nicodim;
Dar n-au rămas să-nveţe carte
Decât pescarii Tăi fără de moarte!

Cu slove mari, din Sângele tristeţii,
Ai ticluit Abecedarul Vieţii,
Acolo sus, pe Golgota, unde poporul
Şi-a răstignit, între tâlhari, Învăţătorul.

— Învaţă-mă, Isuse, să citesc
Abecedarul Tău duhovnicesc

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cel greu şi alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Şi tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceaţă,
Când o să-l iau, pios, în braţe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viaţa-mi vană.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind şi monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!