sara gruen

Sara în braţele tatălui

Celulă cu celulă, fătul s-a făcut singur, celulele
Au alcătuit alte celule. Altfel spus,
Fătul este făcut în cea mai mare parte din lapte.
Stând în braţele tatălui, semincioarele ochilor
Se mişcă, încercând să vadă, zâmbind pentru a ne atrage atenţia;
Ea va întocmi o casa pentru nevoile ei
Din aceste camere – Sara, semincioara,
Un pic violentă, răbdătoare. Vino, hai, să privim lumea
Strălucind: aceasta sămânţă va rosti
Cuvinte, Max! Nu vor mai exista alte cuvinte în lume,
Doar cele rostite de copii noştri. Ce va face ea din lumea
Din care este făcută, îţi poţi imagina, Max?

poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizoniera

În regulă,
Să trecem mai departe!
Ce se află-într-un nume?
Presupun ca voi închisă-n el
La fel de mult pe cât mă simt închisă-afară!

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania

Mărturisesc că am păcătuit!
Cu ce fiule?
Cu ce?
Mi-am aruncat în cer ochiul şi am vrut să sară de trei ori...
ştii părinte ca broasca să sară!
Şi fiule
şi!?
Şi s-a scufundat!
S-a scufundat!
Ca o piatră într-o piatră
Ca o fecioară în mama ei
Ca un cântec în urechile dimineţii...
Eşti iertat fiule!
Eşti iertat!
Cum adică părinte...?
Sunt iertat?
Dar mi-am aruncat ochiul în cer!
Şi am râs
Şi când plângeau norii le ştergeam lacrimile
cu pumnul...

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să ne mai facem o copilărie din ceva
dar repede cât mai poate timpul
să sară coarda

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Travesti

de ce nu s-o fi chemând moartea iubire
să te ia pe nepregătite să-ţi sară inima
să fie veşnică şi peste tot să crească
un câmp de flori sălbatice
ca şi ea

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pogorât-a, pogorât

Pogorât-a, pogorât

La mulţi ani cu bine

Dumnezeu pe-acest pământ,
În mijlocul satului
La casa bogatului

"Bună sara, om bogat.
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, nu-i de voi,
Că-i de oameni mai ca noi" (/ Că îi de boieri ca noi)

Dumnezeu s-o mâniat
Şi de-acolo o plecat
La marginea satului
La casa săracului.

"Bună sara, om sărac,
Gata-i cina de cinat?"

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua

Iţic şi a lui soţie,
Cumpăraseră de-un an
Casă şi gospodărie
Peste drum de Avidan.
Vecinul, burlac cu state,
Îşi făcuse-un obicei
Din a sta la geam, pe coate
Şi-a privi după femei.
Tocmai de aceea, Sara,
Îi spuse soţului ei:
- De când a dat primăvara,
Zău am intrat la idei ;
Fata noastră, iaca are,
Şaisprezece ani, colea,
Şi-acest Avidan, se pare
E amorezat de ea.
Toată seara stă-n fereastră
Şi înghite în gol, mut
Când fata noastră măiastră
Vrea să intre-n aşternut...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Dumitru Monacu (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Monacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nea Mitică! Trage repede Perdeaua jos până nu intră în vizorul Mosadului sau, mai rău, al Comisiei pentru Discriminare. Acest [...] | Citeşte tot comentariul

Fericirea de a spune - Vreau

Fericirea de a spune – Vreau,
Viaţa uneori e gruen sau grau,
Sufletul? Ce suprafaţă are?
Cât un ocean sau cât un bob de sare?
Nimic nu este fără de putinţă,
Când ţi se pare că mai ai voinţă,
De sus se vede un efort, dar de furnică,
Totuşi furnica nu ştie de frică.
Vreau şi te vreau numai pe tine, mia donna,
La Bucureşti sau chiar la Barcelona,
Apoi noi vom pleca-mpreună
Spre altă lume sub aplauzele din lună.

Un telefon şi merg la teatru,
m-aşez, privesc, mă doare ceafa,
oamenii râd din patru-n patru,
sunt trist şi mă gândesc la Sapho.
Sala se zguduie de bucurie, hohot,
Un râs coagulează totul,

[...] Citeşte tot

poezie de Boruis Marian Mehr (2 octombrie 2011)
Adăugat de Boruis Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolutul meu de fiecare zi

Poezia ca o duminică gonflabilă
mereu la dispoziţia imaginaţiei
mereu gata să sară în aer
mereu gata să mă treacă dintr-o lume în alta

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (13 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

Când m-am convins că-i în zadar
Să-ncerc să zbor şi să cad iar
Şi-am înţeles că-n orice vis
Se află ascuns un compromis,
Când Viaţa-n faţă am privit
Şi mintea mea s-a ascuţit,
Ea Adevărul mi l-a dat,
Dar tinereţea a zburat.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!