santal

Acordul de cacao m-a izbit în faţă într-o zi, întâmplător, la deschiderea unei cutii cu praf de cacao. Mi-a trecut spontan prin minte mirosul lemnului de santal, iar mireasma este atât de bine redată, încât am avut impresia că cele două mirosuri sunt înrudite, că natura le-a mai condus şi înainte spre o întâlnire.

citat din Serge Lutens
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Servitoarea

Platoul pe care mi-a servit cina era oval,
Neted şi lucios ca lemnul de santal:
Peşte, alb la fel ca spuma mării,
Aromat cu piper auriu ca geana zării;

Vin de palmier care se scurge, alb-verzui,
Printre buzele dulci, deschise-ale palmierului.
Dar cine-ar putea bănui sau enumera, ehei,
Nenumărate alte lucruri servite de-ochii ei?

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Să arzi IUBIREA noastră, cu santal,
să nu miroas-a scrum neliniştit,
dar pune-i tot parfumu-ntr-un pocal,
s-avem când vom fi duh în Infinit!...

În buzunarul sufletului meu
îşi va găsi păstrare pe vecie
şi îmi va cere chiar şi DUMNEZEU
să parfumeze a lui abaţie.

Şi, negreşit că îi va fi pe plac,
povestea noastră va vrea să asculte,
sfinţindu-le cu mir ambroziac,
ne-o pune cununii de-ADOR, pe frunte.

Pe bolta celui de-al Nouălea Cer,
ne va uni-ntr-o sferă de Lumină,
împărtăşindu-ne orice Mister,
ne va hrăni cu Tainica Lui Cină...

poezie de Georgeta Radu din La vie en rose
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

sorb din izvorul vieţii poeme lichide
purificând în mine omul din Neanderthal
universul de iubire în cord se deschide
şi plouă cu vise cu nopţi de santal.

sub clar de Lună trec orele sublime
învăluindu-mă cu aripi de lumină
străluciri fermecate pot să mă anime
cu nectarul dragostei strâns în stamine.

cred că Luna este un fel de Dumnezeie
sacralitatea ei se scurge în Cuvânt
inspiră artele cu freamăt de condeie
coşmarele vieţii le spulberă în vânt.

în nimbul ei se află a veşniciei cheie
înving obstacole spre cer îmi iau avânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pădurea de stele

mă plimb prin pădurea de stele regală
mângâi cu şoapte arborii de cristal
beau rouă dulce scursă cu migală
ameţită de aerul cu miros de santal.

nu vreau tristeţea să mă tragă înapoi
să mă îndepărteze de al zilei miraj
vreau să mai conjug iubirea la doi
cât nu-i prea târziu şi mai am curaj.

aprind o candelă în linişte mă rog
vremea împăcărilor nu e târzie
chiar dacă timpul pare demagog
totuşi îmi leagă sufletul de poezie.

nicicând n-am gândit viaţa în zeflemea
luptând chiar pentru nemurirea mea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărfuri

Quinquirema din Ninive sau din Ofir
Vâsleşte către casă, spre însoritul Palestinei mal,
Cu un caric de fildeş,
De cimpanzei şi de păuni,
Cu vin alb, cu lemn de cedru şi de santal.

Splendidul galion spaniol în traversadă dinspre istmul malaezian,
Tanghează pe lângă maluri cu palmieri verzi, curioşi să-l vegheze,
Cu un caric de diamante,
Smaralde, ametisit,
Topaz, scorţişoară şi monede de-aur portugheze.

Nava de cabotaj britanică, vânătă de pulberea salină şi-nvăluită-n fum,
Se-opinteşte prin Canalul Dover, de vânt şi valuri încercată,
Cu un caric de cărbune de la Tyne,
Şine de cale ferată, fontă,
Lemn de foc şi blide ieftine din tablă galvanizată.

poezie clasică de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne strigă, sonor, trandafirii

Visul meu eteric se transformă-ncet,
Într-un vis dogmatic, frust şi desuet...
Se făcea, iubito, că erai pe-o scenă,
Sub privirea lunii, goală şi obscenă...

Lângă tine, palid, mă găseam şi eu,
Des-golit de suflet şi de Dumnezeu,
Mă zbăteam, alături, ca să înţeleg,
Cum jumatea-mi strigă după un întreg!

Ţi-am şters pudra de santal de pe gene,
De pe sânii păgâni şi de pe sprâncene,
Îmbătătoarele arome ale voluptăţilor tale
Mă atrag, mă resping, m-adumecă-agale...

Dă-mi umbra umbrei tale şi apa privirii,
Acum, când ne strigă, sonor, trandafirii,
Tu, creangă-nflorită în sânge de rodii
Renaşte-mă-n tine şi-n fine plasmodii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chanel No 5, celebrul parfum pentru femei, cel mai vândut parfum din lume, poate fi numit parfumul parfumurilor, regele parfumurilor, parfumul feminităţii, parfumul tuturor ocaziilor, parfumul tuturor timpurilor, parfumul etern, simbolul feminităţii. A fost creat de Ernest Beaux (fostul parfumier al ţarilor Rusiei) pentru casa de modă Chanel, care l-a lansat în 1921, şi conţinea 80 de ingrediente. Chanel No 5 conţinea, între altele, următoarele arome: pentru notele de vârf: o aldehidă, neroli, lămâie, bergamotă; pentru notele intermediare: ylang-ylang, trandafir de mai, iasomie, iris, lăcrămioară; pentru notele de bază (de fond): vetiver, santal, mosc (substanţă naturală secretată de masculul de mosc, Moschus moschiferus), vanilie, civetonă (extract din rahat de civetă), cedru.

Gheorghe BUDOI în Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (6 iulie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasa femeie

Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca intr-o mana
am planul, iar in cealalta tin sfera;
si firele gandului meu unesc perfect punctele
planului cu punctele sferei pentru-a recrea lumea.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca visele mele
atrag demonii si ingerii in atingeri electrizante,
pentru ca pielea mea e izvorul dorintelor tale
si universul e pierdut in parul meu.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca la gatul meu
galaxiile se-nsira unele dupa altele intr-un colier
din lemn de santal.
Pot sa opresc si sa starnesc ploaia, pot sa-ti arat,
intr-o singura picatura, imaginea cuplului perfect-
doua trupuri, modelate in lut ars la soare, impletite
intr-o imbratisare perpetua.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca port desertul
in inima,
camilele ies din mintea mea pe drumul ce duce la Rai,
ma las mangaiata de vant, inecata, nascuta si sarutata de mare...

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picoteala conacului

a fost tulburată de boierii tineri.
erau trei mânji fandosiţi cu musteaţa
în furculiţă, îmbrăcaţi după moda
de la paris sau milano şi-o muiere
subţiratică, numai horbotă, care stătea
sub o umbrelă albă ca spuma laptelui.
din plictiseală, au pogorât tăpşanul
prăvălit spre liziera pădurii, culeg
maci şi albăstriţe. domniţa, urcă
în droşcă, cu bucheţelul în mână
şi-şi face vânt cu evantaiul de santal.
trag o ochiadă peste hârtie. era povestea
unei isprăvi de pomină bună de scris
în letopiseţe. tinerii, de la hurducăială,
şi-au pus în minte să se pună pe capul
acelor balerci cu gând luminat să mute
vinul în burdihane. în casele tocmite
spre hodină era dănţuire. alături, un minaret
şi din vârf un muezin răcnea de mama focului.
chemarea muezinului a fost luată la băşcălie

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!