sa faca din tantar armasar

Dans de fluturi

Sub nori pufoşi de primăvară
Mâţişorii sălciilor mângâie perdelele.
Draperii din os de broască ţestoasă
Şi veşminte sclipitoare.

Fluturi dinspre vecinii de la răsărit
Se-ndreaptă-n zbor răsfăţat spre-apus.
Astăzi bărbatul cel tânăr s-a întors
Călare pe-un armăsar alb.

poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asepsie

disperat
un ţânţar
deliberat
m-a pişcat în mai multe locuri
pe unde m-ai sărutat
încifrat
cu un aer înţepat
şi nici măcar nu ştiu
dacă avea acul
sterilizat

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură sătească

Se bate clopotu' asimetric, numai bangul,
S-audă de odihnă sparge caldul, caldul
C-un cer senin, senin, cu dâre-n rândunele
Şi-n şine de-alb-traseu, îs metalic, păsărele...
Ca de sidef, argint, despică azur fumoar
În linii, ce crenel dispar, se-nchid fermoar.
Cotcodăceşte alene o pasăre de curte
Şi doi pisici se joacă-n umbră, 'n salt, în curte.
O muzică pe-un post se aude în surdină
Şi arar, arar, mai trece un scuter, o maşină.
O viespe cercetează în zbor un loc, să-şi facă
Un fagure-n hârtie... Un muget scurt de vacă
Mai sparge calda lene, pielea e toată apă;
Şiroaie din broboane, în păr, suvoaie sapă.
Câţiva băieţi pe stradă-n bustul gol se cheamă,
La râu... Şi-i cald, e cald, adie nu destramă,
Doar frunzele pe crengi cu poame verzi le mişcă
Şi tresari din visat; ţânţar, sau muscă, pişcă!
Iar totu-i ignorat de ce, din cin' se trage;
E-un neprivit, stingher... Un foc, ce ochiu-ar sparge!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

În ziua când te-am cunoscut
mi-am aruncat toate hărţile
toate profeţiile
ca un armăsar arab am adulmecat ploaia.

poezie de Nizar Qabbani, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănătatea de fier

oamenii din ce în ce mai bolnavi
îi copleşesc pe cei din ce în ce
mai morţi nu mai pot respira. cei

rămaşi sănătoşi ar trebui să facă
ceva ce să facă dacă boala şi ea
face ravagii în sănătatea de fier.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mă-nşurubez în aer?

Cum să mă-nşurubez în aer, pământule?
Cum să m-arăt din unghiul, al privirii,
gândule,
cu ce e mai puţin din mine dat pieirii?

Cum să m-arăt în trup pe care nu-l doresc
neîntomnat şi-n azvârlire,
plin de verdeaţă şi regesc
şi armăsar păscând câmpii asire?

Cum să-ţi atârn de nară, logodit,
şi sângelui tău să îi fiu nutreţ?
Cum să mă spulber din dorul gândit?
Şi cum să-ţi fiu nepreţios, de preţ?

Poate fiind?
Sau, poate nefiind?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Akasha

sunt infimul embrion din pântecele tău akasha
fereastră virtuală
sufletul mi s-a rătăcit printre acoladele facerii
ca un armăsar nechează timpul neîmblânzit
rostogoleşte patimi-corăbii
pe drumul meu presărat cu amânări
nepăsarea sapă prin mine tunele
depozitând reziduuri din toate renunţările lumii
ciclul acesta îngheţ-dezgheţ mi-a atrofiat simţurile

şi mă-ntreb
cum poţi avea un şvaiţer atât
încât să te mulţumeşti numai cu găurile

poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, vino cu mine...

O, vino cu mine,-mi îngână cântecul, şi... basta –
Pe cerul de toamnă luna ca un armăsar sireap
Se-avântă-n flăcări, ai trudit destul pe lumea asta
Cu ochii umflaţi şi cu dureri de cap.

poezie clasică de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, vino cu mine

O, vino cu mine,-mi îngână cântecul şi... basta –
Pe cerul de toamnă luna, ca un armăsar sireap,
Se-avântă-n flăcări, ai trudit destul pe lumea asta
Cu ochii umflaţi şi cu dureri de cap.

poezie celebră de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucefal

Aleargă mânzul nostru, ba zvârle, se cabrează,
Goneşte nebuneşte şi sare peste tot,
Cât timp stăpânu-nvaţă cu însuşi Aristot,
Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează.

Un animal din soare, o splendidă făptură,
Născut sub zodii faste, ca un trimis divin,
Crescut în Macedonia pentru măreţ destin,
Ne-nduplecat primeşte, un singur frâu în gură.

Încremenea cu teama de umbra-i pământească,
Dar ne-nfricat se-arată în aspre bătălii,
Unde un rege mândru-l va duce prin câmpii-n
Adâncurile Persiei, voind s-o cucerească.

Când Marele-Alexandru pe Bucefal îl pierde,
În crâncene războaie, el, un mormânt-oraş
Poruncă iute-aruncă să-i facă de sălaş,
Tovarăşului care nu-i chip să-l mai desmierde.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!