Căldură sătească
Se bate clopotu' asimetric, numai bangul,
S-audă de odihnă sparge caldul, caldul
C-un cer senin, senin, cu dâre-n rândunele
Și-n șine de-alb-traseu, îs metalic, păsărele...
Ca de sidef, argint, despică azur fumoar
În linii, ce crenel dispar, se-nchid fermoar.
Cotcodăcește alene o pasăre de curte
Și doi pisici se joacă-n umbră, 'n salt, în curte.
O muzică pe-un post se aude în surdină
Și arar, arar, mai trece un scuter, o mașină.
O viespe cercetează în zbor un loc, să-și facă
Un fagure-n hârtie... Un muget scurt de vacă
Mai sparge calda lene, pielea e toată apă;
Șiroaie din broboane, în păr, suvoaie sapă.
Câțiva băieți pe stradă-n bustul gol se cheamă,
La râu... Și-i cald, e cald, adie nu destramă,
Doar frunzele pe crengi cu poame verzi le mișcă
Și tresari din visat; țânțar, sau muscă, pișcă!
Iar totu-i ignorat de ce, din cin' se trage;
E-un neprivit, stingher... Un foc, ce ochiu-ar sparge!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre păsări
- poezii despre țânțari
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre vaci
- poezii despre sat
- poezii despre râuri
- poezii despre rândunele
Citate similare
Caniculă
... stau ciorile chiar lângă cheia sol, pe firele solfegiului, în note muzicale
de înaltă tensiune, croncăne în canicula ce încovoaie sârmele mortale
și schimbă loc, pe aceeași temă, în rapul negroid de-un uperground,
iar jos pe-o pâclă subțire, plumbuită, se înalță aburi ca din mare fiartă,
pe care navighează arar, ciudat, câte-un vehicul; roți ce par a fâșâind
cum apa ar călca, sau grundul ce s-ar prinde molatic și-ar cădea, se dezlipind
de coca-n cauciuc ce-nvârte caldul agregat, ce face și mai cald, arde
în măruntaiele-i carbon bilionar, sau se asudă-n păr ecvestru... sus pe coarde,
au mai zburat din note; albastrul feliat e-o partitură goală îmbiind la cânt,
alene se ițind din mintea înfierbântată, se evaporând în gânduri către-un punct,
ce-i prins din zborul pur imaginar... se mișcă reavăn, măturat de la un ciuf la altul;
verde împătat cu negru crud și insule de azur, adie, prăvălit din cald, înaltul
apăsător, o boare ce sub pene de reptile zburătoare-n piele de-o temperatură avicolă
își căută răcoare, în zburlit cu cioc deschis, fără să știe c-așa înghite iar... caniculă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre caniculă, poezii despre transporturi, poezii despre temperatură, poezii despre schimbare, poezii despre păr, poezii despre negru sau poezii despre muzică
Ajun hivernal
Se crapă soarele în mată strălucire a razei,
Răsfrântă în picături de sticlă, diamant de-o clipă,
Ce taie lacrimi de la colț de ochi în floarea vazei,
Pe-un macrameu confuz, în caldul mesei lângă o stinsă pipă.
Se trec din loc în loc mici gheizere de aburi, din năluci,
Arar o pată taie azur azotic, dezgolește creangă,
În rest, înfrigurări plutesc peste alba marmură pozată în cruci...
Aproape în ceață, pe-un maidan, om de zăpadă albu' ar vrea să șteargă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre fumat
- poezii despre fotografie
- poezii despre flori
- poezii despre diamante
- poezii despre cruce
- poezii despre crengi
- poezii despre alb
- poezii despre abur
Caldă zi
O caldă boare topește văzduhul,
nimic nu se mișcă nici pe cerul albastru,
doar se-aude trecând cauciucul pe-asfalt
și oul și-l cântă răgușit o găină
crezând c-o s-o asculte vreun drag... neștiutul...
... și-un cal cu un car cară-n ape balastru'
iar stăpânul împinge, că malu-i înalt...
În mijloc de drum stă din fiert o mașină!
Se văd lângă râu și în apă copii
ce strigă stropindu-se goi, se-alergând...
o cioară și-o alta se scaldă fugar
și-o vacă scăpată din turmă alene
se leagănă-n mers... guguștiuci cu alb și gri
se strigă, răspund huhuind tot pe rând...
și-un clopot se-aude chemând la altar
și nimeni nu mișcă, sătucu-i o lene!
Doar crâșma cu ușa deschisă îmbie
și-s doi vechi clienți la o masă amețiți;
mai mult dând din mâini căci cuvânt nu-și găsesc...
și-un câine se scarpină-ntr-una la umbră,
iar ulița lungă e toată pustie,
asfaltu-i cu bălegi, copii risipiți...
și-n poartă apar mâini în șold; povestesc
două țațe, cu șorț, ce bârfesc și se strâmbă!
Și-ncet din lumină pălește, e mai bine
și soare se duce roșind și dispare
și ceru-i bleu pal, rândunele se-nalță
în zbor de săgeți și greieri se-aud...
căluțul se-ntoarce încă ud pân' la vine
și așteaptă stăpân la băut, ce n-apare,
iar duba revine și-n zgomot de clanță
se-amestecă voci... Zilierii coboară cu gândul zălud!
Se lasă-ntuneric și-i cald, nădușeală,
țânțarii roiesc, se-aud broaștele-n iaz
și totu-i mai negru, lumini nu se-aprind
pe stradă, pe uliți... doar glasuri de tineri
răsună-n ecou și umbre se scoală
când "vechiul" se culcă -părinți cu necaz
că n-au ajutor în câmpuri, pe grind-
și-i vară profund într-o noapte de vineri...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre cai, poezii despre apă, poezii despre înălțime, poezii despre voce sau poezii despre tinerețe
Miez... de zi
... s-a sleit de vlagă până și ceasul, într-o lume bulimică ce-așteaptă să mănânce timpul rămas
spre întoarcerea la sursa de gene și-n vârful speranței stă aprinsă în cerc lustra imensă,
orbitoare, într-un halou ce-a absorbit orice umbră de pe solul radiind
de-un abur inexistent, doar o distorsionare de imagine vălurită...
și e mult, mult agale și arar; până și păsări inert stau pe gânduri picotind pe-un picior neretras
iar pe băncile strâmbe din squar se discută cu sieși sau neant, cu tiparul, o presă
ce demult nu mai spune ceva, cât de cât important, doar citind
orișicum... și-i doar spuma de bere ce mai sparge din liniștea-n tot neoprită
sau irisul ce lipește pe jambe arămii, filiforme ce unduiesc înfierbântate priviri...
și simțuri tresar la ritm cunoscut precum pulsul...
... Inima ce-mi stătuse, o simt, iarăși bate, a iubiri!...
Mă trezesc toropit, o zi caldă-n amiez, gând... din toropit mi-e smulsul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre timp, poezii despre simțuri, poezii despre ritm, poezii despre puls, poezii despre picioare, poezii despre mâncare, poezii despre miezul zilei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oh, vara
Sidef în bucle, albastrul îl traversează lin...
O dâră de clăbuc de pasăre de-argint îl întretaie.
În verde-negru, cântece de iubire și suspin,
Se întrepătrund, într-un ison complex, de aripi în bătaie.
Coroane negru-verde sunt boxele de înalte,
Totul e "live", soliștii au diverse timbruri...
De-asculți, inima-n piept începe să-ți exalte;
E corul unicat de zeci de tonuri și suave stiluri.
Soliștii, cât o floare, sau cât un pumn, mai mare,
Fac salturi nesfârșite, de pe un ram pe altul,
Se cheamă la iubire, prin crengile de-umbrare...
Se împerechează, încercând apoi, tot mai înaltul.
Spectacolul de vis e zilnic, timp să-l ai, să asculți...
E totul gratuit, biletu-i costul dorului, simțire...
Actorii tot se schimbă, îs mulți, sunt tot mai mulți;
Vor să-ți ofere totul ce-au, și pot, spre nemurire.
Adesea iese în zbor, din umbra în labirinturi,
Vis, frumusețe vie, doar ce-n natură-i stoc;
Cu piciorușe fine, mici, mai mici, părând chibrituri
Și cu căpșorul veșnic în mișcarea de "non-stop."
Culori și glasuri se transmit pe zeci de mii de antene
Și fiecare, însoțitor de viață, are un partener...
Se gudură vioi, bătând din aripi, tremurând din pene,
Unindu-se prin cioculețe, pliscuri, într-un ritual-mister.
Și este cald, tot cald, mai cald, torid de soare,
Adie vânt, alene, arar într- o frugală briză...
Privesc întins, albastrul de azot, pierdut în depărtare;
Nu mai gândesc nimic, nimic, sunt scos total din priză.
Am bustul gol în iarba rece, ce îmi dă pielii prurit...
Mi-e lene să mă mișc și să respir... oricum e involuntar;
Sunt parte din natura ce-i tablou cu peisaj teluric...
Mă uit cum o furnică, iată, își transportă un bondar.
Tresar, am ațipit, sunt ud de-o caldă apă
Pe trupul înroșit, pâraie am și lacuri în sclipiri
Prin iarba de ecran, apare în zări fuior de fată
Se pare că-s dator, de mult... de mult... să răsplătesc iubiri.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vânt sau poezii despre viață
Mintale ipostaze
Am tras, ca pe-o perdea, din cerul
Ce nu-i albastru, îl văd doar eu
Așa sublim; un bleu, cum gerul,
Din nea, prin prisma-i curcubeu.
Mă simt ușor în primăvară,
Sau când iubesc și sunt iubit
Și tot mi-e greu, ca întâia oară,
Ce ades, arar, sunt amăgit.
Am izuri fine în narine,
De văd frumos în depărtare
Și-n muzică mă încânt de bine,
Iar marea, am vis... la gust de sare.
Sunt pielea toată un fior,
Când suflet cald mi-e de încântare
Și doar mai am un singur dor,
Când zi de zi, alt dor apare...
Erou mă cred, o aventură
Și-s neștiut, 'ncrezut în fraze;
Ca și alții-n crez că-s de-anvergură...
Și-s doar... mintale ipostaze!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre suflet, poezii despre primăvară, poezii despre frumusețe, poezii despre eroism sau poezii despre dor
Suflet
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!
Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!
Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!
Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre plăcere, poezii despre mișcare, poezii despre hibernare, poezii despre greutate sau poezii despre fum
Intemperie
Îmi tapează picurii, ca ropotu-n surdină
de mii de cai,
pe tabla de mașină...
într-un ploios, de-aproape început de mai.
Se unduiesc crengi brune cu înfrunziri verdatre
pe fondul gri
de-un cer, se revărsând bucate
multe, timpurii.
Asfaltu-i ca o smoală lisă, în multe lucii și penumbre,
întins parcă cu o rolă
șchiopătând în tumbe,
printre rigole în alveolă.
Mai trece, arar, un câtecine, de pe la magazin din colț,
c-o pungă mai mult goală,
sub o pânză, îi lucind bolț,
și c-un copil, ce-a sfârșit școală.
Mi se clătește parcă suflet, se toarnă gând în celuloid
de poze curse râu,
fără vreun rid,
lângă un lan de grâu...
... m-oprisem, după ce alergasem ploaie, să stau, uitat, tranchilizând
c-o liceană, toată fremătând...
pasager ieri, astăzi un gând
și, aud și acum suspin, fin geamăt...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre școală, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent sau poezii despre ploaie
Când se crapă pământul, să nască
Se crapă-n ramuri neaua iernii din albul scurs, regenerând
La primele răcori de cald ca un porumb de floricele
Și parcă mintea scapă frâie, visând călătorit arzând,
Iar inima ar plezni nebună să-mi iasă toate-n păr, pe piele.
E-un freamăt presimțit oriunde și picuri verzi se sparg în foi,
Ninsoarea se pornind petale din must de sevă-n capilare,
Ce urcă amintiri din huma de alți de-ai noștri, precum noi
Ce își țin iar inima-n palme, s-o dea, cum pomul își dă floare.
Se varsă șipuri uriașe, pe simțuri, inundând parfum
Până ar plezni și piept de dulce, de atâta ploaie de miresme
Și clopoței cu trei ovale se pleacă sfioși lângă drum,
Pierind tăiați de toporași și-n șir apoi, pufoase iezme.
Din griul gloss, sau ceruit, se văd topazuri de acadele,
Înfipte în reavăn de-o mochetă întinsă suluri peste brun
Și-n zări e-un zumzet, un concert, de faguri roi și păsărele,
Iar mintea-n zbor pleacă și ea... Sunt tot o muzică, răsun!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre naștere
Reverie printanieră
Se îmbracă răzoare pe rând; ghiocei,
Viorele, zambile, cărnoase lalele.
Imașuri se zburdă în saltul de miei
Și bleu liliac parfumează stradele.
Se scutură pomii de ninsul de flori
Și mâții pufoși vânt de cald îl mângâie,
Lăsând loc la nuci, ciucuri verzi în culori
S-atârne-n ghirlande de iod... gust să înfrâie.
Pe câmp e salteaua de-un verde de grâu,
Ce adie ca valul când luciu, răspăr
Și, apele-n ploi din pâraie fac râu...
Pisicile au noi mogâldețe de păr.
E cerul brăzdat, când și când, ca de suliți
Penate, lăsându-și în urmă din triluri
Și fete, de-un proaspăt sclipind, umplu uliți...
E-un aer, ce iar primenește iz, stiluri.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zambile, poezii despre reverie, poezii despre pisici sau poezii despre oi
Zori de Mărțișor
E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărțișor!
E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-și jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărțișor!
E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheț, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărțișor!
E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbați, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărțișor!
E-un simbol EA... Ce toți o vor,
E EA, renașterea la mor,
E-un feminin, răscolitor...
Și eu, m-anin pe-un piept... O ador!
EA, ne-a dat lumea... Mărțișor!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre sărut, poezii despre simbolistică, poezii despre promisiuni, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Tomnatic început de vară
E toamnă-n început de vară, cu ceru' aproape în umbre gri cu alb
Și doar arar cu câte un franjurat de azur, ce-n tonuri vânăt se topește
Cu ropot în șiroi, plesnind pământ, torent spălând asfalt în spume dalb
Într-un amestec rece cu pluș cald, sub câte-o rază, ce ochiul o zărește...
E bolta un ocean de adâncuri sumbre, înalte, stând să se prăvale
Doar după o boare de dogoare, se începând cu o caldă, fină adiere
Și apoi cu o rafală de niciunde, purtând multul praf din deal la vale;
Cu rupt de crengi de frunze verzi, zgomot de table... rugi, priere.
Răzbate parcă-n haos voce în iureșul de voci în vânt printre șuvoaie
Și multe muște în roi apar ca dintr-un stup, libidinoase în atingeri...
Începe iar să curgă cer; pământ se face o apă din ocean, din ploaie
Ce ține, ține... Apoi albastrul clar, curat, răzbate vânătu-n împingeri...
... Doar pasager, că răzbunarea vine scurt, e fără leac, neîncetată....
Dispare raza stăbătândă; o pâclă albită e bleul, gri din nou se colorează,
Lăsând șuvoaie în dâră depresivă, în piept, mintea o făcând înceată...
O fi în fond un semn că totul e nesigur; natura încă-n lume-i trează!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre toamnă sau poezii despre table
Eu, că...uș
Aleargă rola încondeind foaia cu tuș
S-aștearnă caldul încă proaspăt din culcuș
De-o noapte-ngemănând chip gol cu spiriduș
Ce-mi bântuie în mintea-mi jucăușă... jucăuș.
Doar a scăpat din colivia strălucindă cu peruș
Și fredonează pe zăbrele c-un arcuș
Un zumzet bondăresc de-un mai de cărăbuș
Într-o zi ce-o pipăi... precum moalele de pluș.
Simt cordu-n pieptu-mi ritmic bătăuș
Pe pajiștea din malul de ceairu-alunecuș
Ce l-am făcut din albe flori un derdeluș
Înmiresmat, un altcumva... un vis de săniuș.
Îmi iau sprințar din 'naltul corcoduș
O rămurea să-mi fac un galben cerceluș
Mă tăvălind pe câmpul fremătând pănuș
În joacă c-un flocos... zglobiu de cățeluș.
Îs în atelierul tatei mirosind a rumeguș
Și văd la poartă așteptând inert un cărăuș;
Un caretaș ce ține-n brațe un rozaliu de bebeluș
Râzând fără de dinți... în hohote, ghiduș.
Aș vrea să strig dar mă sufoc cu un căluș
Și plouă cald, mă înec sub noru-n ropot duș,
Iar mâna-n loc de toc e c-un țăruș
Ce împlânt cu scrisul... "SOS, veniți acuș'!".
E-un gând cum spuma de-un bătut albuș
Cu capul prins în palmele-nroșite de-un frecuș
Ca un coșmar ce-aș vrea să-l șterg ca pe-un retuș...
Da-s eu, nu pot... e-un suvenir, de mine, un trepăduș!...
Cât coborâș, cât coborâș... și cât urcuș...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre tată, poezii despre săniuș, poezii despre papagali sau poezii despre jocuri
Tomnatic amurg
Se îngână încet, nesigur, canicular sfârșit,
Cu schimbător amurg în toamnă sângerie
Băută-n căni de must din ruginii de vie,
Mânjind pân' la urechi un soare-n asfințit.
În verde sidefat se mișcă frunze-n ramuri
Se desenând pe un cer albastru în ton de mov,
Cu nori, din bulbucați, în pieptănat alcov...
Și picuri se preling pe aburite geamuri.
Adie un pic de umed pe dermul cald de-o vară
În bronz turnat, sub bluza de-un crem de in topit,
Zbătându-se, cum flutur în zbor neobosit...
Și perle se răsfrâng sub ruj lucind, de ceară.
Din acoladă fină, se prelungind pe coapse,
Răsare, să dispară, un ring pe-un inelar,
În palma masculină de-un ins crepuscular...
Și-n doi, pe sub castani, se trec uniți... sinapse!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre ruj, poezii despre roșu, poezii despre perle sau poezii despre nori
Miraj de nașteri planetare
Din mreje întortocheate în linii frânte, curbe,
Ca un păienjeniș uitat în colb de colțuri,
Se întind din trunchiuri groase, din ierburile-n turbe,
Tot se ascuțind să crape pelicule verzi, moțuri,
Cât abdomen de-o muscă la început, crescând
Până ce parcă aripi se descrețesc 'n foi fine
Ce mâzgălesc crenguțele din fastul muribund,
Îl înveselind pe el și lumea întreagă în sine.
Pământ deja crăpase înțepat de lăncii dârze,
Firave, tari ca piatra, ce cuib au așternut
Să-și ia treziri din somn albi ghiocei caști, muze,
Ori toporași apoi, zambile... în renăscut.
Am colorat iar cer, în albastru, eu cu ochii-mi,
Să pară soare în șarjă de-un alb strălucitor,
Ca un jeleu încins, ce-l spăl cu lacrimi stropi-mi
D-extaz, că-s iar planetă se îndrăgostind de-un sor.
Se așază caldu-n puf din păr până la tarse
Și bolta-i ateneu de triluri dezmorțite...
Reînviate gâze joacă-n priviri ca arse
Și-albine lucrătoare zburdă printre flori, pitite
Într-un fel de reverie ce-a amețit o lume,
O îmbătând mai tare decât licori de poame...
Cadou perpetuat, fără să-și schimbe nume.
Le printemps, spring, primavera, sezonu' a vieții foame...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete sau poezii despre somn
Îndemn de bun... simț
Să nu te pierzi în prea mult dor
Să omori din timp, elan din zbor,
Mărginind lumea într-o speranță
Pe-un individ, sau pe-o vacanță...
Să știi; nu-i unic! E alternanță!
Părtaș să-ți cauți, să te asculte
Senin, din ce-ai adunat, multe,
Să-ți pui pe umăr 'n sprijin capul...
Vei simți straniu; drag ți-e și-altul!
Nu e partaj fără împărțire,
Cum suflet nu-i fără simțire,
Și schimbul nu se cere; dă
Mai mult de cât o zici... doar fă!
Doar crezi, dar cald îl simți, răzbate
Din pur profund... fragilitate
Răsfântă-n vorbe caste, dulci,
Cum iarna... buze topesc fulgi...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre zbor, poezii despre vacanță, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, poezii despre iarnă sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre dor
Pojghiță de iarnă
Filmul de alb s-a așternut imagini ca să șteargă,
Cum pânza de ecran ar astupa poveștile filmate,
Lăsând numai decor iuni, spart doar de înaripate
Pe-o spumă între cer, amestecat, de câte-o neagră creangă.
Inundă lacrima pe ochi ce-ar vrea vreo deslușire
Ca și cum uniformul doare, căci nu se cade a fi,
Iar mâna dezgolește neștiute forme, albul gri,
Ce mai în afund renasc culori de frunze, ruginii în putrezire.
Din când în când picuri de dalb dansează asonic vals,
Fără perechi, se culcă încet împreunând în pâslă,
Se întețind, fără motiv, să-i curmi cu mâna vâslă,
De pe obrazu în luciu, își înroșind în umed caldul fals.
Se oprește apoi, cum a început, cernitul de floral
Și calc parcă cu grijă pe petalele înghețate în țiplă,
Ce sparge, scârțâind să toarne urmă și, de rană țipă...
Parcă să zbor aș vrea, să nu mânjesc, s-ating covorul hivernal.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme, poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre mâini sau poezii despre imagine
Luciul metalic
cuibul e cald: mitraliera
pe ouă scoate o generație nouă
de cartușe pe țeavă
țintele din carton cu aspect de veston celulozic
cad secerate la cald
de o ploaie de vară
mai rară
în aceste văzduhuri o pasăre phoenix renaște
din propria omletă cu luciu metalic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pasărea Phoenix
Iar... nă bădăioasă
Curge din nou puritatea, se-așterne
Cum fața de masă scrobită să-mbie
Și voal de mireasă se lasă în trenă
Să spele cu cast peste țarn-adormită
Lăsând doar scaieți broderii ca pe perne
Și-arbuști pe vreun mal răsărit peste glie
Ce rupe sublim alb de fire-n gangrenă
Ițind negricioase din hula amețită.
Pe vârfuri de țambre jilave cu ciucur
De vată friantă se lasă din zbor
Un mic stol de vrăbii mereu în alertă,
Cu pene zburlindu-se-n pala de ger...
Turturele o pereche își fluieră-n flutur
Bătăi lungi de aripi cu griul de nori
Și-un câine ca umbra-n desen pe-o copertă
Tot latră aiurea pe-un câmp de alb ceaier.
Se vede din fulgi răzvrătiți într-o joacă
Frugal silueta de-un cal c-o căruță
Ce alene se-ncumetă-n spuma de alb
C-un trup cu căciulă-nfundată pe față
Ce lasă fum de-abur ajuns promoroacă
Ce-i stă pe mustață -stând drept pe băncuță
Cu biciul din negru întărit într-un dalb-
Și-n spate o dâră din lină se-ncreață.
Se aude un vuiet arar când și când
Și ochii devin gelatină sub pleoape
Și-ncet tot se crește și vânt, pudrăria,
Ce face tot alb de-un clăbuc cu săgeți
Iar zgomotu-n aer se-ascute gemând
Pe gheața-i o sticlă pe fostele ape...
În făgașuri 'ntre dune ornând sticlăria
Din ceața mânjindă răsar doi băieți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre vrăbii, poezii despre ochi, poezii despre nuntă sau poezii despre mustață
Seara
Se-ngroapă soarele încet pe deal,
Este-o caisă coaptă, cu-aură de foc...
E-un intermezzo, static, pe același loc;
Îl poți privi, e-un gel topit, de-un aur ireal.
Se duce discul, de minune, în străfund,
În spate cerul, este-n flăcări, boreal.
Albastrul zilei, ia un aer mov, astral...
O vrabie, iubitu-și cheamă, implorând.
Trilul din zi, e-un ciripit, arar, frugal,
Totul devine, umbre, doar contur,
O boare mlădioasă, de răcoare, își face tur...
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.
Sunt ultimele șoapte-n susurul de cină,
Dorințe împletite se dezleagă-n dor,
Inima-i în relax de griji, e în amor...
Oh, frumusețea visului începe...
Seara e de vină.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre vinovăție, poezii despre seară sau poezii despre idealuri