recompensa

Adagio

mă adaug iubire la sublim univers
atingând absolutul cu credinţa sfântă
fiecare expresie se transformă în vers
preţ al fericirii care mă frământă

viaţa din mine e atât de intensă
încât avânturi mă ridică la cer
de la steaua mea vreau o recompensă
lumina nemuririi ca să nu disper

lupt neâncetat cu fatalitatea
nu vreau o prăbuşire ci o transfigurare
progresul în iubire îmi dă libertatea
infinite doruri să-l seducă pe soare

mă adug poetul lumilor literare
să străbat timpul ca o nepieritoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau secvenţe

cu fuga de puterea urmăritoarei ei
ca o reflexie a emoţiei pe care am simţit-o
când am întâlnit-o prima oară
părea decupată dintr-un tablou de watteau

scrisul m-a făcut să părăsesc naivitatea
de intelectual care consideră că imaginarul
este suficient pentru a crea mitul

vrând să zugrăvesc deziluzia am căzut
în propria capcană a fanteziilor
găsind fără să caut prea mult
atmosfera scânteietoare a mitului

mă consideram eliberat de orice slăbiciune
de real şi asta era recompensa mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 23

Cum pe o scenă bietul cabotin
Îşi uită rolul, că e temător
Iar animalul, de mânie plin,
Se moleşeşte-apoi foarte uşor.
Neîncrezător, mai uit şi eu să spun
Discursuri de iubire fel de fel
Şi singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,
Împovărat de-acest amor rebel.
Dar cu privirea mea plină de dor,
Din piept cuvinte parcă profeţind,
Ce vrea şi recompensă şi amor
Voi fi mai expresiv decât vorbind.

O! Tu să-nveţi iubirea a citi
S-auzi cu ochii şi-nţelept vei fi.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de iubire nouă

la uşa metalică pun trandafirii
în apa ulciorului legăn notele
şi aştept sărutul tău recompensă
ne imaginăm că suntem în pat
mă iubeşti şi tu târziu stai
în îmbrăţişarea ilogică de toate
nopţile ne iubim oricum am decis
privesc încruntat umbrele săracele
te-nconjoară în joacă te învelesc

într-un târziu deschizi uşa în silă
o faci numai astăzi şi zâmbeşti
ironic observi trandafirii adevăraţi
accepţi bărbatul mărunt cu luciri
albastre în ochii unui perdant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrice de "eu"

Ce a ars odată
de o dorinţă
Phoenix poate fi
aprins în pară
cu aură miră
de matrice corolă
punte hiperbolă
între a fi şi a nu fi
in sensul purgatoriu
drept şi negiratoriu
spre locul
unde lumina şi întunericul
împletite în stropul
de rouă cu seninul
ce-ţi simt mersul
şi răsar de sub talpă curcubeul
ce nu apartine nici demonului
nici zeului
ivit din soarele sufletului
liber de teama iadului

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa

o acceptare de alfa
cruciadele vor recompensă asupra albului
peretele îşi recompune liniştea din cioburi
literele vin în culori amestecate
asaltând pânza dimineţii
formând cuvinte neîntrebate

cerul răsturnat pe asfalt caută alt adânc
în care să rămân
Dumnezeu
în vagi nuanţe compune un peisaj obosit
aerul devine alergat de păsări
nu mai am ochi pentru vedere
nici nu mai suntem
au rămas visări aiurite rotite-n neştire
trecute prin mizerii din scamele lumii

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte clare

trecutul mă macină la fiecare pas
mă asediază amintiri din tinereţe
curge timpul în mine ca într-un ceas
tezind în mine avânturi măreţe.

aud prefacerile lumii în simţuri
rezonanţe triste într-un vârtej universal
murmurul izvoarelor care dezgheaţă ţurţuri
pe valea fiinţei mele - suflet provensal.

simt adesea mari nevoi de consolare
recompensa mângâierii după multe patimi
fericirea magistrală pe câmpiile solare
imagini îngemănate cu şuvoi de lacrimi.

moartea mă uzează în fiecare zi
dar las în urma mea noian de poezii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sunt tată… vitreg

«pierdut vrabie – găsitorului recompensă
n-am ce să dau la schimb cu
vrabia de pe gard»
……………………….

un vis teiubescian
mi-a însărcinat speranţa – şi o credeam
inocentă!
Atât aştept, să termine gestaţia şi
voi căpăta ţâncii ei… să-i cresc
mă şi închipui: «taci cu tata…»
legănându-i, schimbând pamperşi, «gâdi… gâdi…!»
jur de acum s-o culc
într-un câmp ecranat
impermeabil la drims-uială…
……………………….

îmi fug sălciile din ochi
îmi… nu mai scriu, aud
răcnete, i s-o fi rupt apa sau…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petice la trai

moto: Ne-arată toţi cu degetul: - Golanii!
Ne dă cu tifla şi puterea scursă
Sugarului când plânge după nursă
Zadarnic i se cântă: Nani, nani,
Taci, că ne iubesc americanii!
----------

Trudesc de-o viaţă peste semne
Şi astăzi când mă uit în urmă
Vin cerbii nopţilor şi scurmă:
Eşafodajul meu de lemn, e!

Adun în tomuri manuscrise
Ce nu le vrea nici o arhivă
Şi mă bucur dacă mi se,
Aşează lumea împotrivă.

Pun zilnic petice la trai
Efortul meu cât o ofensă:
Sobă rece şi vătrai

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea cu mărgăritare

m-am născut cu versul în sânge
cu el am împlinit atâtea visuri
îmi este alinare când inima plânge
mă încurajează să înving abisuri.

versul e pentru mine o dragoste imensă
îl împart cu lumea ca pe o pâine
nu vreau răsplată nici recompensă
el îmi netezeşte drumul către mâine.

versul este stâlpul de care mă susţin
când furtuni nebune răvăşesc seninul
el mă creşte puţin câte puţin
prin miraj destramă suspinul şi chinul.

viaţa fără versuri ar fi mai săracă
sunt mărgăritare lumea să le placă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!