Serioase/triste despre rari, pagina 2
Tu taci
Tu taci, tu te-ai ascuns, tu pieri
Cu sculele și farmecele tale.
Te cheamă din biserici, din temniți, din spitale,
Și nu răspunzi durerii nicăieri.
În care loc, cu pila ta de faur,
Ți-ascuți tu fierăstrăul de cristal?
L-am ascultat vibrînd parcă-n migdal,
Parcă-n salcîm, în frunzele de aur.
Poate că noaptea mai ales, de tac
Și plopii rari și pasărea pribeagă,
Te-aud cînd timpul se dezleagă
Și de poveri, și de tictac.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre medicină
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
- poezii despre creștinism
Cu o ușoară nostalgie
Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.
Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.
Clipele erau mari ca niște lacuri
de câmpie,
și noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora își punea o coroană de nori, liliachie.
Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre ore
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre coroană
- poezii despre copaci
Un vechi tango
Un vechi tango și dansu-ncepe lin
Cu pașii rari și trupurile-aproape
Privirile duioase de sub pleoape
Au frumusețea cerului senin.
Mi-e sufletul de încântare plin
Și-ncearcă din visare să se-adape
Un vechi tango alunecă pe clape
La un pian ce cântă în suspin.
E adevărat sau numai o părere,
Doar clipele frumoase sunt tot rare?
Aleargă-n timp secunde efemere.
În universul cu a lui mișcare
Cu acel tangou cu dulcea-i mângâiere
Plin de tandrețe și de-nfiorare.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Lumini de amurg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frumusețe, poezii despre visare, poezii despre tango, poezii despre secunde, poezii despre pian, poezii despre muzică sau poezii despre mișcare
Duminica de ieri
Aprind țigara și te-aștept să vii
Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.
Foșnesc șoptit - vecini cu vântul - plopii
Și degetele-mi vântul le resfiră...
E-o liniște de umbră când te-apropii,
Și mâna mea vibrează, și e liră.
Ni-s pașii mici și rari, porniți spre gară
Peronul despărțirii să-l refuze:
În părul tău mai e un rest de vară,
Dar - vineție - toamna-ți stă pe buze.
Se-mbracă-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri și-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, târg. Rămâne rana.
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gări, poezii despre vânt, poezii despre vecini, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre sărut sau poezii despre păr
Steaua de la Betleem
Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arșița date
decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte
născut a fost Pruncul în grotă, lumea pentru-a salva.
Ningea cum doar în pustiu iarna poate ninsoarea a da.
Lui totu-i părea uriaș: sânul Mamei, galbenul abur fugar
Din nările boilor, acei trei crai Baltazar, Gaspar,
Melchior cu darul lui fiecare încoace adus.
El era doar un punct. Și punct era Steaua de sus.
Atentă, fără clipire dintre nourii rari și mărunți
La Pruncul din iesle din depărtarea de peste munți
Și-a Universului parte ce nu poate fi calculată
În peșteră Steaua căta. Și era Ea privirea de Tată.
poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1987)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre înălțime, poezii despre tată, poezii despre stele, poezii despre speologie, poezii despre naștere, poezii despre munți sau poezii despre mamă
Rugă tăcută
Mă rog luminii să coboare
Umblând peste pădure ca o boare.
Brazilor adormiți mă plec să le sărut
Bărbile lungi frunzișului căzut
Pașii mei rari îi povestesc în șoapte
Spaimele cerbilor de miazănoapte.
Mă rog peregrinului, tristului vânt,
Să uite dacă sunt sau nu mai sunt,
Să poarte printre lacuri mai departe
Viața de pasăre a frunzelor moarte
Mă rog pădurarilor să lase
Deschise ușile colibelor joase,
Cărărilor mă rog să mă caute poate
Când noaptea va fi dusă jumătate,
Și-ntr-un-târziu mă rog Craiului Nou
Să-mi sape cavoul în timp, în ecou,
Când raza lui halucinantă, rece,
Pierdută prin văzduh mă va petrece.
Pe urmă n-am să mă mai rog nimănui
Va crește pe arbori mușchiul verzui,
[...] Citește tot
poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre spaimă sau poezii despre somn
În Țara nimănui...
În Țara lui Papură Vodă,
Hoția este la modă,
Și își face de cap pe drum,
Că n-are niciun stăpân,
Parcă cu toți sunt nebuni.
Foaie verde de dai, nai,
Adevăru-le cum stai,
Cu semințele pe plai?
Nu prea mai ești necesar,
Într-o hoardă de tătari,
Căci minciuna are rang mare,
De Regină stătătoare.
Adevăr desculț pe plai
Și înțepat de spinii urii,
În nimicuri de doi bani,
Te scalzi, fără să lași urme
Și strigi printre dinții rari:
Vai, de viața ta române!
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (20 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre țări, poezii despre prostie, poezii despre nebunie, poezii despre monarhie, poezii despre modă sau poezii despre minciună
În 1988, Imperiul hotărî în secret pentru o intervenție indirectă în Jormania. Întru aceasta a fost utilizată o armă mai de temut decât chiar armele bacteriologice și meteorologice: arma zoologică, deja experimentată, ca și celelalte două, în Borbishtan. Redutabila Bedeker (BDKR, poliția secretă a Imperiului) era Sigură, de astă dată, că arma zoologică va repurta un mare triumf în Jormania, deși în Borbisthan rezultatele fuseseră destul de slabe (aproximativ 200.000 de victime), aceasta datorându-se condițiilor geografice și demografice diferite din cele două țări. În Borbisthan, partizanii omorâseră, în șase ani, mai multe milioane de zorabi (numele internațional al purtătorilor armei zoologice), dar ei erau trăgători de elită mereu la pândă și, dacă altele le lipseau, muniții aveau suficiente. Din acest motiv, zorabii deveniseră din ce în ce mai rari în Borbisthan, iar supraviețuitorii se transformaseră din nou în pisici obișnuite.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zoologie, citate despre țări, citate despre timp, citate despre supraviețuire, citate despre secrete, citate despre polițiști, citate despre internațional, citate despre geografie sau citate despre frică
Poem prebalcanic
La apus de București
frumoasă mai ești
întinsă câmpie,
cu plopi rari
cu grâu mult
și cu dughie,
iar la șapte seara cu marele foc al asfințitului.
Frumoasă mai ești
și mult te iubesc.
Între hotarele tale mereu mă trezesc
în ovăz și trifoi
până la Ciorogârla,
în orz și porumb
până la Tântava.
Și mai departe până întâlnesc Argeșul și-l salut.
O, întinsă câmpie
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre poezie, poezii despre hârtie, poezii despre graniță sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia
M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil să-ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.
La ce mai este bună o viață printre vii?
La cine să m-aștept să-mi prețuiască mintea?
Trăim ca niște păsări, orbind în colivii,
Și-n cântecul de jale, ne ignorăm sorgintea.
M-agăț cu disperare de cărți și le citesc,
Sperând ca dintre pagini să strige fericirea,
Și parcă-n cărți îmi vine de-a pururi să trăiesc,
Dar inima îmi spune c-acolo nu-i iubirea.
Tu spune-mi, Preamărite, ce este de făcut
Când inima și mintea se contrazic întruna?
Arată-mi, tu, răspunsul, că-n tine am crezut
Așa cum cred în Soare, când mă adoarme Luna.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate sau poezii despre lectură