Poezii despre putini oameni stiu sa, pagina 2
Întrebare despre înțelepciune
Mă-ntreb ce-i înțelepciunea, pentru că o tot văd deghizată.
În oameni care cred că le știu pe toate. Dacă n-ați aflat:
Creierul și-nțelepciunea nu-s prietene întotdeauna, și doar înțelepții știu
Că-înțelepciunea vine din cunoaștere... și-s atâtea de-învățat.
poezie de Jim Yerman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre prietenie, poezii despre cunoaștere sau poezii despre creier
Ajutor
Văd mereu oameni triști,
Apăsați de vreo povară
Nu poți să îi întrebi ce au,
Posibil le-ai deschide-o rană
Știu, e frustrant să nu poți ajuta,
Să treci pe lângă ei nepăsător
Dar ține minte suflet drag,
Ei știu că vrei să fii de ajutor.
poezie de Chiriac Răzvan (22 mai 2018)
Adăugat de Chiriac Răzvan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ajutor, poezii despre tristețe, poezii despre suflet sau poezii despre posibilitate
Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre iertare, poezii despre dor sau poezii despre bine și rău
Prietenie
(unui om cu suflet nobil)
De sufletul tău cald și liniștit
Azi prietenia m-a unit,
Eu te iubesc până la infinit.
Lui Dumnezeu îi mulțumesc
Că-n drumul vieții mi te-a scos.
Tu, înger blând cu chip frumos,
Tu om atâta de cinstit
Ce sufletul la oameni ți-l deschizi,
Dar viața asta nu e o întâmplare,
La toți oamenii le dai crezare,
Le-ai pune chiar și lumea la picioare,
Cu sufletul tău cel bun și mare.
Sunt puțini in asta lume
Oameni cu suflet căa tine,
Ai privire dulce și suavă,
Ai fost și vei rămâne un om de treabă,
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre poezie
- poezii despre plată
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Asta se întâmplă ( extras din FUGAR )
Asta se întâmplă. Îl pui deoparte pentru un timp și din când în când
te uiți prin dulap căutând altceva și-ți amintești, te gândești și-ți spui, curând.
Apoi devine ceva despre care știi că-i acolo, în dulap, și alte lucruri
se îngrămădesc în fața și deasupra lui, iar tu nu te mai gândești deloc la el.
Acel lucru a fost comoara ta cea mai scumpă. Nu te mai gândești la el.
O pierdere pe care cândva n-o credeai posibilă, iar acum a devenit ceva
despre care abia-ți mai amintești.
Asta se întâmplă.
Puțini oameni, foarte puțini, au o comoară, iar dacă tu o ai, ține-o lângă tine.
Nu trebuie să te lași luat de val comoara-ți va fi luată.
poezie de Alice Munro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre comori sau poezii despre superlative
Pe cărarea mântuirii
Pe cărarea mântuirii
Munții-s nalți, urcușu-i lung,
Calea-i strâmtă, calea-i strâmtă
- Mulți pornesc, puțini ajung.
Pe cărarea mântuirii
Crucea-i grea, dar bine-i sus,
Ușa-i strâmtă, ușa-i strâmtă
- Dar ce plată-i la Isus!
Pe cărarea mântuirii
Vânturi mari și nori te-ncing
Lupta-i cruntă, lupta-i cruntă
- Mulți încep, puțini înving.
Pe cărarea mântuirii
Mersu-i greu dar trecător
Viața-i aspră, viața-i aspră
- Dar e harul ajutor!
Pe cărarea mântuirii
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre victorie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nori
- poezii despre mântuire
- poezii despre fericire
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
Scrie-mi
Când vântul suflă printre copaci
Și vrei să fii singur, nu vrei să vorbești cu nimeni
scrie-mi
Când găsești in oameni
Doar ipocrizie
Tu nu mă uita
Și dacă nu ai nimic de spus
Nu iti face griji voi intelege
E suficient să știu
Că te gandesti la mine...
Scrie-mi când nu vrei să vorbești cu nimeni,
când aduni în suflet singurătate,
când găsești în oameni stelele apuse.
Scrie-mi când nu ai nimic de spus și vrei să taci...
Dacă ești un gând sau ești doar o văpaie,
știu că mă păstrezi într-un mugur de lumină
unde sufletul meu arde fără căință în umbra ta.
poezie de Camelia Oprița din Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Primăvara sufletului meu, clădită din cuvinte (22 februarie 2008)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre muguri, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Ca o liniște
o viață pleacă alta vine însă
puțini sunt cei care știu
că între cele două respirații
sunt două lumi și
un singur loc din care
se pleacă
ca o liniște
chiar și Dumnezeu se află în derută
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
La mulți ani, oameni buni!
La mulți oameni, Țară,
Că mulți dintre noi
Ți-au plecat afară
Ca după război!
La mulți oameni, Mamă,
Că mulți dintre fii
Nu au nicio teamă
Că n-o să mai fii!
La mulți oameni, Limbă
Frumoasă, cu rost,
Că prea mulți te schimbă,
Vorbindu-te prost!
La mulți oameni, Umbră
Ascunsă prin sate
De vânzarea sumbră
A codrului-frate!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre schimbare, poezii despre sat, poezii despre război, poezii despre prostie, poezii despre oameni buni, poezii despre mamă sau poezii despre frumusețe
Oameni în tăcere
oameni care nu vorbesc
oameni care obosesc oameni
care se plictisesc
oameni care cerșesc
mai nimic, dar mai animat decât viața
niciodată trăită, orbesc
la primele fiole de lumină
turnate-n ochii lor! încă a
plecați adânc în timpanul tăcerii
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre cerșetorie