prost

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai greu pentru un om este să nu fie prost.

Unui prost

Pământu-o clipă s-a oprit,
Din mersul său şi din rotit,
Pe tine ca să te privească,
Şi-a spus cu-o voce omenească:
De când sunt eu (de mult, cu rost),
N-am mai văzut aşa un prost!

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (20 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă

De la Dunăre mai sus
eu aş tace poate nu-s

De la Dunăre mai jos
prostu-i însă şi mai prost

Geaba poreclit-a apa
nu e bun scrie cu sapa

Aş jigni însă ţăranul
care-i prost care-i Zăganul

Nu aştept niciun răspuns
nu se râde nu-i de plâns

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea prost

Prin pânzele tristeţii lui,
omul cel înţelept privea gânditor
spre omul cel vesel,
care era prea prost să priceapă
că n-ar trebui să fie vesel.

poezie de Atticus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospitalitate basarabeană

Îmi spune rusul că sunt prost
Când îl poftesc la mine-n casă
Şi îl aşez cu toţi la masă,
Luându-mă, ades, la rost.

De-i zic ceva, el nu se lasă
Şi-n felul său de-a fi, anost,
Îmi spune rusul că sunt prost
Când îl poftesc la mine-n casă.

Îi mai ofer şi adăpost,
Când, criţă, nu mai pleacă-acasă,
Căci este de aleasă rasă
Şi, bând şi în câşlegi, şi-n post,
Îmi spune rusul că sunt prost.

rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă

De la Dunăre mai sus
eu aş tace poate nu-s

De la Dunăre mai jos
prostu-i însă şi mai prost

Geaba poreclit-a apa
nu e bun scrie cu sapa

Aş jigni însă ţăranul
care-i prost care-i Zăganul

Nu aştept niciun răspuns
nu se râde nu-i de plâns

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de prost şi cât de slugă

Cât de prost să fii IOANE,
Să rămâi sortit prostiei,
Să-ţi dai votul drept plocoane
Şi să iei calea pustiei?

Cât de slugă să fii GHEORGHE,
Să-ţi tragic jugul pe cerbice,
Să cazi în genunchi pe muche,
Să n-ai fraţi să te ridice?

Biată ţară DODOLOAŢĂ,
Te-au scos hoţii la vânzare,
Îi plăteşti să scuipe-n faţă
Orice urmă de onoare.

Nu mai ai flăcăi la oaste,
Au luat calea pribegiei
Şi primesc când vin, în coaste,
Gloanţele Jandarmeriei.

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizonturi

Risipit prin viaţă ma plimb, numai eu ştiu cum mă simt.
Dragă frate, dragă soră,
Totul a mers mai prost ca în altă oră;
Plin cu chin şi dor de voi, asa trec zilele cu ploi.
Draga tată, dragă mamă,
O durere mă omoară.
Frământat de zi cu zi, doar la voi a ma gândi,
Stiu că bine nu a fost, am facut şi eu un lucru prost!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

da, democraţia nu e de noi
anarhia
ne place aşa cum ne plac manelele floricelele şi salamul
din carne de animale stresate
suntem
o naţie de gabori meseriaşi: nu
obosim
niciodată să nu spui niciodată -
probabil
cum întinzi tabla de cupru
prin ciocănire
îţi iei vorbele înapoi
nemestecate (?!) băgate
în gâtul pe care îl faci musculos cu ori
care ocazie
prost foarte prost pre
lucrată anost
pe deplin. pe
de rost

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicere

Orice om prost este o gratie.
O, tu abundenţă de colivii!
Inimă tu, felină prămaţie
pândind peste tot colibri.

Ca noroc, păsările cântătoare
stau la locul lor agăţate în cui.
Ce noroc, fiecare
are pasărea lui.

Fiecare om prost e o gratie groasă
pentru stelele căzătoare
astfel se face că ele se lasă
numai când sună ora de culcare.

Atunci cerul rămâne neprivit
şi fiecare stea de capul ei, -
iar cine nu a adormit
are dreptul la o pasăre cântătoare,
la două, la trei...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Necuvintele (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!