promiscuitate

Manifest de voinţă, în replay

Să realizăm, pe "găşti", avut
Din meserii, bresle, profesii!
Politicii, să-i fim dispersii;
Să ne conducem din ştiut!

Să nu dăm vot din interese;
Pe Rege să-l avem, oh, pururi!
Să nu mai cheltuim pe "tururi"
Şi competenţi să fim, pe-alese!

Să desfinţăm parlamentari
Ce ne fac legile-n prostie;
Impostori ce nu ştiu să scrie!...
Sfat noi să fim, din cărturari!

Intrigi să nu ne mai plătim;
Contradictoriu arbitrar,
Doar de-a fi "NU", fără habar...
Un tot întreg, din nou să fim!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru-ndoliat

În plină zi se face noapte
Şi ninge fără de motiv,
Albastrul lui Sabin Bălaşa
S-a-ndoliat definitiv.

În deficitul de albastru
Al unei lumi cu pumnii strânşi,
Era nevoie de seninul,
Cu mări, cu nimfe şi cu mânji.

Era albastrul dinspre dangăt,
Când bate clopotul în cer,
Era accentul trist al mării,
Când marile corăbii pier.

Era lumina din privirea
Discipolului muribund,
Când moare-n temniţă profetul
Şi ceilalţi faptul il ascund.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (5 aprilie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrulaterul conjugal (Poezia proză)

Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Gheorghe o iubeşte pe Florica
Florica îl iubeşte pe Ion
Patrulater conjugal banal
Aparent fără final, dar
Matematic s-ar putea iubii între ei
(atunci nuvela ar fi mai interesantă)
Fiecare se culcă cu fiecare
Asta este promiscuitate, nu nuvelă
Lipseşte elementul tragic.
Deci reluăm povestirea
Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Vai ce mare nenorocire!
Dar Gheorghe o iubeşte pe Florica
Deja este tragic de tot!
Pentru că Florica îl iubeşte pe Ion
Mi-e îmi vine deja să plâng.
Dar... lipseşte intriga

[...] Citeşte tot

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala încotro???

Nu pentru că nu am ce face
Îmi pun această întrebare,
Ci pentru că de-o vreme-ncoace
Simt c-am ajuns la disperare.
Cenuşăreasă este şcoala,
Aleşii n-o mai iau în seamă,
La masa plină cu bucate
Azi nimeni, nimeni n-o mai cheamă.
Cum poţi să fii atât de rău
Să faci din om o buruiană,
Doar dascălul cu harul său
Îi dă cea mai bogată hrană!
El are cheia fermecată,
Deschide pentru prunci o lume,
În floarea mică, delicată
Iubirea toată el o pune.
Discrerditaţi educatorii?
Destul cu-atâtea umilinţe,
Nu confundaţi cu infractorii
Făuritorii de conştiinţe!

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (6 august 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!