Albastru-ndoliat
În plină zi se face noapte
Și ninge fără de motiv,
Albastrul lui Sabin Bălașa
S-a-ndoliat definitiv.
În deficitul de albastru
Al unei lumi cu pumnii strânși,
Era nevoie de seninul,
Cu mări, cu nimfe și cu mânji.
Era albastrul dinspre dangăt,
Când bate clopotul în cer,
Era accentul trist al mării,
Când marile corăbii pier.
Era lumina din privirea
Discipolului muribund,
Când moare-n temniță profetul
Și ceilalți faptul il ascund.
La nunta de culori a lumii,
Un loc de cinste și-a făcut
Albastrul lui Sabin Bălașa,
Iluminat de absolut.
E mult pământ în jurul nostru
Și e destul pământ în noi,
Simțim pământ în cărămidă,
În țest, în oale și-n noroi.
Așa că resimțeam nevoia
Măcar a unui strop de cer,
Pe un pământ pe care cerul
E-un tragic oaspete stingher.
Și, uite, se îndoilază
Și nu mai are crezământ
Puținul cer al lui Bălașa
Și cade pictorul, înfrânt.
Ne-am săturat de-atâta noapte
Și ni se face dor de zi,
Să-nsămânțăm în noi albastrul,
Spre-a nici nu mai putea muri.
Dar e bolnav și curcubeul,
Închis într-un spital sordid,
Nuanțele ajung în zdrențe,
Comutatoarele se-nchid.
Și-n toată negura murdară,
Ca-ntr-un reînviat pariu,
Ce ochi albaștri are cerul,
Ca semn că Dumnezeu e viu.
Sunt răstigniți aceiași îngeri
Între femeie și bărbat,
În veac de promiscuitate
Și de albastru-ndoliat.
poezie celebră de Adrian Păunescu (5 aprilie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre albastru
- poezii despre îngeri
- poezii despre înfrângere
- poezii despre tristețe
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre pictură
Citate similare
Rondel pentru cerul României
Albastrul cer al Țării mele
Așază liniștea în casă,
Speranța vieții, luminoasă
Și nemurirea prinsă-n stele.
În zborul lin de rândunele,
Ca și-n privirea lor duioasă,
Albastrul cer al Țării mele
Așază liniștea în casă.
Zefirul cântă-n rămurele
O simfonie neînțeleasă,
Un cer care se simte-acasă
Revarsă rouă pe zorele,
Albastrul cer al Țării mele.
hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre rândunele
- poezii despre rouă
- poezii despre patrie
- poezii despre crengi
Elegie în marș
În lacrimi și-n acvarii gustul mării,
Penumbra toamnei s-a-mpărțit la doi
Și-n desfrunzirea șirelor spinării,
E toga lui Ovidiu peste noi.
Exil în orice port al frunzei moarte,
Din enciclopedii - cuvântul strâmb,
Vin iepurii cu-o foame de departe,
Spre-a mirosi cartușe arse-n câmp.
Sunt zile când prin arbori goi se-arată
Un cer mult mai aproape de pământ,
Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,
Iluzia ne stăpânește sfânt.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre toamnă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pești, poezii despre moarte, poezii despre iepuri sau poezii despre frunze
Pământ și cer
Vorbesc bătrânii că a fost, demult,
un cer mult mai aproape de pământul
ce l-a primit să-i fie lui veșmântul,
pe vremea din povestea ce-o ascult.
Era ușor atunci să urci la cer
sau, pentru cei de-acolo, să coboare,
făcându-și trepte razele de soare,
la cei aflați mai jos c-un palier.
Erau nemuritori acolo, sus,
dar nu și jos, în viața pe pământ
în care își găseau, ades, mormânt,
căci Timpul nu-l aveau aici supus.
Dar ea, o zână-n vremea de demult,
venea adesea-ntr-un anume loc,
atrasă de-un mănunchi de busuioc
cu un efect, asupra ei, ocult.
Știa și el, cel care-l așeza,
știa și ea că legea e nedreaptă
cu ea, cu el, cu tot ce îi așteaptă,
dar nu putea să nege: îl iubea.
Și a rămas, privind albastrul cer
cum se ridică dezgolind pământul,
a alungat din inimă frământul,
iar ce a fost apoi... e un mister.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre legi, poezii despre inimă, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Soare
Albastrul suprem
Nu marea
Nu cerul
Ci ochii tăi sunt reflectați
În cer
În mare
Albastrul ochilor tăi
E adevărul adevăratului albastru
Dacă tu nu ai fi
Marea ar fi cenușie
Cerul ar fi cenușiu
Iar soarele ar fi lipsit de lumină
Și pământul s-ar scurge
Ca plumbul topit în univers
Dând naștere unei căi al uitării
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre uitare, poezii despre plumb, poezii despre naștere, poezii despre adevăr sau poezii despre Pământ
O, neputincioasă tină
"... neputincioasă humă, lumina Lui îți ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer și pe pământ...
Și El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute și ce este fărdelege.."
Vasile Militaru
O, neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea
Până de lut îți e retină
Cum poți privi tu nemurirea?
Din sfânta-I vrere e lumină
Și-n cer și pe pământ Îi e știrea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea.
Virtutea dat-a El creștină
Pe toți de întrebi își dau părerea
Prin mila lui mai șterge vină
De nu-ți alegi fărădelegea și durerea
O, neputincioasă tină,
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre vinovăție, poezii despre lut, poezii despre libertate, poezii despre durere, poezii despre creștinism sau poezii despre Vasile
Transhumanță
Cad fulgi din cer, plutind în vânt
Se mută cerul pe pământ
Și sufletul din mine vrea
Să fie ca un fulg de nea
Și-n locul fulgilor din cer
Să mă transfere, dacă-i cer.
Dar nu-i pot cere, cât mai sunt
Legat de tine pe pământ
Și-aștept să cadă primii doi
Fulgi peste ochii noștri goi,
Să fim pereche și-n mormânt,
Precum-n cer și pe pământ.
poezie de Marius Robu din Degeaba (25 februarie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, citate de Marius Robu despre vânt, poezii despre suflet, citate de Marius Robu despre suflet, poezii despre oi sau citate de Marius Robu despre ochi
Poem lui Cioran
Să o crezi tu!
Că o lacrimă are rădăcini
mai adânci ca un zâmbet..
Zâmbetul le are in cerul nesfârșit!
Lacrima într-un strop de lut pe albastrul
lui infinit
Dar noi oameni vedem ce e mic
Refuzând imensitatea unui sentiment
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre poezie, poezii despre infinit sau poezii despre Emil Cioran
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre dimineață, poezii despre visare, poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre trup și suflet, poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dumnezeu a creat lumea
La începutul lumii noastre
Nu era cântec, cât de mic,
Nu era cer, nici mări albastre
Nici soare nu era; nimic...
Dar pe când primul strop de fire
Nu exista, nefiind făcut,
Era din veșnicii, IUBIRE,
Isus Cristos, fără-nceput.
În prima zi a săptămânii,
Lumină Domnul a creat.
Și, izvorând din marea taină,
Ea-i primul dar ce ne-a fost dat.
În ziua-a doua, Dumnezeu
A construit un cer senin;
Sub el oceanul nesfârșit,
Pe el nori albi și vântul lin.
A treia zi, creind uscatul
Și mări și râuri călătoare,
Tot Domnul a umplut natura
De ierburi și de pomi în floare.
În ziua-a patra, Creatorul
Nu a mai luminat din Sine.
Ci a făcut, sori, lună, stele,
Ca, fără zgomot, să lumine.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre săptămâni
Steaua cerului albastru
Un cer plângea, odată, în albastru,
sub pleoapa-ntunecată de un nor
purtând un gând trufaș, necruțător,
și un mesaj ce anunța dezastru.
I s-ar fi scurs albastrul tot în mare
de n-ar fi fost, departe-n incolor,
o stea ce strălucea, privind cu dor
și c-o lumină ce-amintea de Soare.
Și-a strecurat prin nor și gând o rază
ce a pătruns cu dragoste, intens,
în cerul devenit un gol imens.
I-a readus albastrul, îl veghează,
i-a dat culoare, noaptea-i luminează,
iar totul are-acum, la cer, un sens.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre devenire
Nașterea lui Eminescu
Ciudată noapte simt că o să fie
și-o să trăznească în dicționar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naște Eminescul nostru iar.
A fost sortit să vină-n cea mai dulce
și-n cea mai sfâșiată dintre țări,
pleca-vor toți ai zilei să se culce
și-l vor primi strămoșii lui călări.
Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipotești se naște Eminescu
și-n toată România mame plâng.
La noapte, dintr-un pântec și o slovă,
se naște steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în fața ta, Moldovă,
și mâna mult lovită ți-o sărut.
De-atâtea ori, în vremuri, sfâșiată
ai fost, Moldovă, cum să spun nu pot,
dar Eminescu ce se naște, iată,
în Doina lui, o să cuprindă tot.
Ciudată noapte, noaptea noastră mare,
o noapte cum a fost la început,
și, de la Cernăuți și pân' la Mare,
pâraiele se-aud plângând în Prut.
În el tresare trist Moldova toată,
toți frații-nstrăinați se regăsesc,
în el o inimă va ști să bată
acum și veșnic, dorul românesc.
În Voroneț s-a răsculat albastrul,
ca dintr-un cer fremătător de frați,
la noapte-n țară va urca un astru,
se naște El, Români, vă închinați!
poezie celebră de Adrian Păunescu (15 ianuarie 1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre noapte sau poezii despre superlative
Mai am un singur dor
Mai am un singur dor,
Dorul acestui grai,
Visul românilor,
Renască Mihai
Din somnul lui divin.
Chiar sfânta poezie
Ar vrea să reînvie
Sub cerul ei senin.
Or flututa flamuri,
Rime ce nemuriră,
Fiu și-l însușiră
Din lume zece neamuri.
Reînvierea lui
O lume va cânta,
Statuile poetului
În loc nu vor mai sta.
Îl oglindesc pe veci
Izvoarele într-una,
Lumineze Luna
A sale poteci.
Pătrunză-ne versul,
Prefacă-ne-n cuvânt.
Coboară pe pământ,
Prin El, Universul.
Murim noi pribegi
"La marginea mării",
Dorul său, în veci,
Este dorul țării.
Spre cer noi când privim
Luceafăr cum răsai,
Că seamăn tu nu ai
Prin Tine nemurim.
Pe cer când te arăți,
Șoptim același cânt:
Coboară pe pământ
Din singurătate-ți.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sculptură sau poezii despre muzică
Doar albastrul
Cum să priponesc albastrul, când e-atâta depărtare
Între mine și seninul florilor ce cresc în cer?
El rămâne veșnic singur într-un semn de întrebare
Și în ochiul meu albastru, enigmatic pasager.
L-aș picta pe ramuri goale și în toamnele din mine,
Pe fereste când îngheață iernile orice cuvânt.
Ți-aș picta și ție pașii când te-ndepărtezi, străine
Și i-aș pune mamei cruce, tot albastră, pe mormânt.
Câte-un strop, în ploi nebune,-aș picura să nu mai doară
Griu-acela fantomatic ce inundă amintiri.
Și pe voalul de mireasă aș picta o primăvară
Cu albastru de ciocare pe suspinele de miri.
Și-aș mai rupe o bucată mare cât o Atlantidă,
Să-mbrac vântul ce mă-ndoaie, în azur nemuritor.
Și ți-aș face, Ție, Doamne, o albastră piramidă,
Unde să primești nebunii, când vor cere ajutor.
Aș mai colora și gânduri negre ce mă-mpovărează,
Ca o vină neștiută îngropată-n eu-l meu.
Doar albastru-acela tainic din altare mă salvează,
Zămislit de rugăciune și credință-n Dumnezeu.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre salvare, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Între cer și pământ
Poți
să
trăiești
fără
poezie
Mi-a
spus
Arătându-mi
o
pasăre
Ea
nu
are
nevoie
Decât
de
aripi
Și
de
pământ
I-am
răspuns
Când
obosește
Nici
o
pasăre
Nu-și
face
cuib
În
cer
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre aripi
Între Cer și Pământ, nu-i decât "Voia lui Dumnezeu". "Diferențele" dintre Cer și Pământ sunt stabilite de contrariul voii Lui și împietrirea inimii față de El.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre inimă sau citate despre Dumnezeu
Prințul s-a ridicat din pat și a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen și-a împreunat mâinile și s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii și animalele!" Și a închis ochii și a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi și acuma erau ca niște îngeri și trăgeau o săniuță în care era Karl, și el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis și de aceea a pierit când ea s-a trezit.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre somn, citate despre îngeri, citate despre zoologie, citate despre săniuș, citate despre ochi, citate despre mâini sau citate despre animale
Într-o noapte
uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină și pură iubito
te frângeai între gânduri, eu pășeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăștia mă omoară, nu mă lasă
și dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am știut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în șir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colțuri
te adunam în palmă și printre gândurile lumii
te-am sărutat femeie, ca întâia dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate
Geneză
Într-o lume mai nebună
decât mine, decât mulți,
vremea trece rea și bună
peste noi și-un cer de Sfinți.
Când e umbră cerul plânge
și plâng suflete în noi,
când e soare se prelinge
dragostea în flori... și-n noi.
E-o minune ce se-ntâmplă
din pământ dar și din cer,
lumea este doar adâncă
până-n mări e giuvaer.
O concluzie se trage
din frumosul viu și simți,
visele niște catarge
răscolind multiple minți.
Totul este cu măsură
și-acest tot e drămuit,
să ne dea o sinecură...
Cât de mult ne-a răsplătit!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre minciună sau poezii despre frumusețe
Poezia boala mea a ta a lui a ei
Popor bolnav de Eminescu
țară bolnavă de poezie
când nașterea ce firescu
înseamnă moarte să fie
Țară bolnavă de poezie
pământ bolnav de cer
apți cu toții de pustie
viață de poet stingher
Pământ bolnav de cer
la naștere ce nefirescu
vers de aur vers de fier
popor bolnav de Eminescu
Țară bolnavă de poezie
Luceafăr dor în pribegie
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre medicină sau poezii despre fier