progres

Afelion

Treptat depărtând cu nemurirea ornicului contiguu, afluent prin Orion,
Plăsmuieşte-l tainic încolţit undeva pe pământ; entitatea sorbului clandestin erupt printr-un liniar avânt spaţial,
Din ale descărcărilor tranzitorii de către legăturile ionice, ce-nchid ciclul întregit al unui trist eon orbital.

Iarăşi, de două ori câte şase,
Va pocni din strident pletorice raze, cristalizând într-un progres de origine hexagonal,
Taina-Totului impenetrabilă a înţeptului Trismegist egipţian.

poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai apoi

Atunci va fi progres
Vom conecta Wireless
Creiere la calculatoare
Şi vom avea corpuri sintetice
Un fel de cyborgi în prelungire
Ne vom hrăni cu energie
De la aştri sau din eter
Atunci mulţi va persista
Printre prezumţii şi supoziţii
Nimic nu va mai fi
Cum era altădată
Nici drum de întoarcere
Nu se va mai căuta
Totul va fi pe înainte
Atâtea arătări cosmice
Fără de număr vor fi
În grădina Domnului
Căci toate acele invenţii
Ar putea evolua
Seduse de propriile idei

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (6 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred in ratiune

Cred în raţiune pentru că noi
Dintotdeauna am crezut în raţiune
Cred în raţiune pentru că omul
Are un creier şi o minte trează.

Când omul încă nu era
În Univers domnea raţiunea
Şi singurul care a influenţat-o
A fost omul.

El a descoperit paradoxul cunoaşterii
Cunoaştere ce înseamnă progres,
Cunoaştere ce înseamnă distrugere,
Şi-a uitat că a dereglat echilibrul raţiunii

Cred totuşi în raţiune
Căci orice egoist vrea să trăiască,
Şi raţiunea va domni iar
În Univers.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu

În suflet neaua e de foc
Şi viaţa toată e un joc,
Abisuri şi păreri de rău,
Tăceri, durere... numai eu...

Nimic concret, nimic corect,
Un anotimp efervescent
De ploi şi de păreri de rău...
Şi toate-ncep cu... numai eu...

Un sentiment, un gând, un vis...
Progres?! Spre transcendent şi stins,
O lacrimă, o pierdere,
Un lampadar de suflete.

Mă-ntreb când fi-voi doar nimic
Piedestal morţii-anotimp,
Fluture-doliu, plâns târziu,
Pentru cei mulţi, ce pot să fiu?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia pianinei

Probabil că fiecare zi e un început
O evoluţie spre bine şi un progres
Un regres binevenit, un pas înainte
De fiecare dată am plecat pentru a visa
Am adormit spre a mă trezi din vis
Şi am sperat la bine, la evoluţie
Fiecare atingere a ta este o îmbrăţişare a sufletelor singure
Te iubesc cu fiecare por al dragostei mele
Te iubesc, până mă descarc de sentimente
De fiecare dată vibrez ca o pianină, fără pianist
Tulburată de vibraţia unui suflet între cele două lumi.
Doar tu poţi spune răspicat:
- Pleacă, suflete şi găseşte pacea!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaus şi progres

O floare te îndrumă
Spre calea cea bună
Să fii iubit mereu
Cu suflet preamărit
Te chem în anii luminii
Să chemi oamenii dreptăţii
Şi în strălucirea vieţii
Să parcurgi etapele credinţei
Lumina e binecuvântare pe pământ
Şi scut îngerilor, sfânt
La mijloc de codru,
În marele univers...
Iubesc tot ce mi-a fost dat
Şi respect, mulţumesc înzecit
Creionez alte lumi celor din jur.
Binecuvântez amurgirile
Şi mugurii dimineţii îmi vor zâmbi
Tu, copile cu ochi cristalini,
Vino cu aripile deschise....
Timpul ne va lumina...

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sezon

S-a deschis sezonul la devize,
Aduceţi azi izbânda mai aproape
Navigând atenţi printre surprize,
Nu lăsaţi neantul să ne îngroape

Înălţând iubiri printre buchete
Prefigurând aşa viitor mai bun,
Să făurim destine, pe ştachete
Pentru copii pe plaiul cel străbun

Din respect real pentru natură
Punând speranţa ideal select,
Să punem pe valoare semnătură
Şi să privim la semeni cu respect

Să ducem omenia peste transă
În armonie c-un măreţ prezent,
Să dăm vieţii aici, o nouă şansă
Şi traiului un sens mai elocvent,

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat că se moare

Lacrimile - păpuşi de ceară
Aşezate tăcut
Pe ridurile pleoapei-mormânt,
Printre genele ninse
Ori încărcate de promoroacă
Din care tăcerea se-adapă.
Aseară am plâns,
Am plâns de bătrâni singuri rămaşi,
De licărul de speranţă din ochii lor.
Ne-au murit rădăcinile naţiunii...
Rodul suferinţei a încolţit.
Nimic nu mai este la fel!
Progres de regres...
Mor tăcut în ei copacii
Peste care s-a aşezat bruma tăcerii.
În întunericul existenţei,
Orbi sau orbiţi, îşi caută rădăcinile...
Dar nu, nu au avut rădăcini!
Ei au fost pământul
Pe care

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Oamenii se înţeleg din dăruiri ne-amânate,
Cuvintele sunt începuturi de progres;
Vibrând vertical peste zi şi peste noapte,
Descopăr paradise de-adâncuri şi-nţeles.

Nu planuri înclinate le sunt stânjenire,
Nu aripa sufletului le bate obosită;
Urcuşului, pe margine, câte-o oprire,
Surprind spectrul la culoarea potrivită.

Pe unde trec ei, pământul devine rai,
Zboruri descind şi-i nimbează nemurirea;
Câmpiile şi munţii încep să prindă grai,
Bucuria le înfloreşte-n timp devenirea.

Şi atunci când, singuri, urieşesc destine,
Iar flacăra cunoaşterii le bântuie şi-n os;
Din stăruintă şi nesupuneri tot mai line
Oamenii îsi rotunjesc un vis frumos.

poezie de George Pena (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri noi

Eram trimis la ţară pe când eram şcolar
Şi aşteptam vacanţa de vară cu mult drag,
Cu gândul la bunicii de pe un alt meleag,
Un rai pe vremea-ceea, a timpului agrar.

Plecând de la oraşul în care m-am născut,
Vedeam cum, pe-astă lume, sunt oameni fericiţi
În viaţa lor săracă, şi-atât de diferiţi
De cei plecaţi aiurea din vechiul lor trecut

În centre căutate, în centre de progres,
Avizi de-agoniseală, cu banul singur gând,
C-o viaţă agitată, cu un continuu stres,
Uitând de fericire, şi-apoi murind plângând.

Uitaţi-vă la oameni, uitaţi-vă la voi!
Vedeţi progresul, oare, în vremurile noi?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!