profetul mahomed

Cel mai bun dintre voi este cel mai bun faţă de soţia sa.

citat clasic din Mahomed
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toma de Assisi

El e profetul
Clamându-şi rugăciunile
În versuri albe.

Zace sub aura de paie
A sfinţilor
Asemenea lui, sub aure,
Măgăruşii.

În odaia de bloc
Tencuit sub călindarul
Pe o mie de ani
Îl aşteaptă
O moarte
Măruntă.

Nu va afla nicicând
Ce şi cum.

I se va ascunde

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul: Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu subestimaţi niciodată puterea atitudinii. Este ceea ce vom deveni. Rădăcinile sale sunt în interior, dar roadele sale în exterior. Este ceva mai cinstit şi mai consecvent decât vorbele noastre. Este bibilotecarul trecutului, oratorul prezentului şi profetul viitorului nostru.

citat din John C. Maxwell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, oameni buni, soţiile voastre au anumite drepturi asupra voastră şi voi aveţi anumite drepturi asupra lor. Purtaţi-vă bine cu ele şi fiţi buni cu ele, pentru că ele sunt partenerele, sprijinul vostru.

citat clasic din Mahomed
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două întrebări. Prima: a învins cineva moartea? A doua: jertfa acestuia mă ajută? Istoria spune aşa: mormântul lui Confucius: ocupat. Mormântul lui Buddha: ocupat. Mormântul lui Mahomed: ocupat. Mormântul lui Isus: gol. Ce se mai poate adăuga? Nu are niciun sens să urmezi un perdant.

citat din G.B. Hardy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Priveşte culoarea feţei iubite ca soarele
Luna mâncată de nori se ceartă cu soarele.

Lumânării i-a fost dor de pletele iubitei
Într-o singură viaţă dragostea e ca soarele.

Despică-mi pieptul şi vezi cum inima bate, deschide
Fereastra spre marea care spumegă ca soarele.

Ey, Fuzulî, când profetul se-mpotriveşte, nu lua
În seamă, uită-te la o fată ca soarele.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Da, pentru mine nu s-a plâns vreodată,
Dar poate că-i mai bine blestemată,
Dar poate că la marea judecată
În zdrenţe, eu voi fi

Cu aurul curat asemănată
Sau cu o za de cavaleri purtată
În sfinte bătălii.

Pe sârmă acrobatul când se-arată
El trebuie să uite că odată
N-a fost imensul hău

Deschis sub talpa lui înaripată!
Profetul nu se plânge niciodată,
Slujind pe zeul său.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (17 mai 1920), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

E toamnă în viaţă, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puişori de floare.

La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.

O toamnă e şi viaţa,
Căci moare agale
În fiecare dimineaţă
Răsăritul de soare.

Iarăşi ploi, iarăşi frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Şi supărat bietul.

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul meu este Durer. Cu cât meditez la perindarea veacurilor, cu atât mă conving că unica imagine capabilă să-i dezvăluie sensul este aceea a Călăreţilor Apocalipsei. Timpul nu înaintează decât strivind sub tăvălugul lui mulţimile; cei slabi vor pieri, cei tari aşijderea, şi chiar aceşti călăreţi, în afară de unul. Pentru el, pentru înfricoşata lui faimă au pătimit şi au urlat veacurile. Îl văd crescând la orizont şi aud deja gemetele, chiar strigătele noastre. Iar noaptea ce ne va pogora în oase ne va aduce nu pacea, cum a facut-o pentru Psalmist, ci groaza.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însemnare

Este adevărat,
Eu nu sunt cel aşteptat.
Eu nu iau munţii în spate
Să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
Nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
Nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viaţă
Ca printr-o zi cu ceaţă.
Tinereţea mea e o stradă
Pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
Să caut în părul nopţii stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
Nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
Nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu şerpii curcubeului în plete,
Sufletul acesta chinuit de sete,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Virgil Carianopol din Scrisori către plante (1936)
Adăugat de Elena Druţă
Comentează! | Votează! | Copiază!