* * *
Da, pentru mine nu s-a plâns vreodată,
Dar poate că-i mai bine blestemată,
Dar poate că la marea judecată
În zdrențe, eu voi fi
Cu aurul curat asemănată
Sau cu o za de cavaleri purtată
În sfinte bătălii.
Pe sârmă acrobatul când se-arată
El trebuie să uite că odată
N-a fost imensul hău
Deschis sub talpa lui înaripată!
Profetul nu se plânge niciodată,
Slujind pe zeul său.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (17 mai 1920), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre război
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre curățenie
- poezii despre aur
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.