pritenie adevarata

Adevărata esenţă de viaţă

A fost odată un visător
care era cu gandul
în altfel de lume!
El prefera să trăiască
cu cărţile lui Sheakspeare,
ca un copil, căruia îi plăceau
filme clasice şi desene animate,
care i-au rămas în inimă!
Dar acestea sunt vise
aproape toate imposibile.
El a fost şi în căutarea
unor vise, în care banii
nu au importanţă
şi oricum el voia o lume
în care să fie liber,
să-şi urmeze pasiunea sa,
fără frică, fără resentimente.
O lume în care nu există umilinţă,
ci acceptare,
adevărata esenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (10 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linia orizontului

adevărata poezie este când roşul devine
maci înfloriţi şi căldura soarelui se preface în grâu copt
amestec de lumini să bucure ciocârliile
ce mă privesc
ca şi cum m-ar înţelege

geloasă este linia orizontului ce se îndepărtează
mă linguşeşte mă desmiardă
apoi fuge mai departe
cât de aproape era altădată
se întâmpla în miezul zilei
doar întindeam braţul şi gata
eram pregătită s-o ajung

acum leg un vis plăcut
de amprenta ei
incendiată de o nouă şi adevărată lumină
ce nu mă lasă singură
în irespirabilul zilei ţesut din vise şi himere

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea adevărată
N-are formă nici culoare,
În suflete se arată
Şi-i mereu înălţătoare.

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Machiavinski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra

Sprijinit de pervazul ferestrei
aud chiar mişcarea pe calea lactee,
scârţâitul unei sănii de sticlă prin satul nordic,
aud cum întunericul se cerne pe emisfera cealaltă,
aud cum alături,
în casa toamnei însorite,
sufletul se scurge din trupul bătrânei femei.

Ştiu că din cele auzite,
din aceste fire lăptoase
s-ar putea desprinde un vers,
fluture negru,
prins cu acul de fila cărţii.

Dar această fereastră este adevărată
şi adevărată este această noapte
prin lâna vie a zăpezii,
şi adevărat este scrâşnetul axei pământului
când alunecă pe ea
cuţitul combinei în mina din apropiere.

poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste adevărată

Dragoste adevărată
De fecioară prea curată;
Tânără-ntineritoare,
Dragoste de fată mare;
Însă plină-i de durere
Dragostea cea de muiere,
De durere şi de haz,
De dulceaţă şi necaz;
Îndărătnică şi dragă
Cată ceartă ziua-ntreagă,
Iară sara se împacă,
Că tot ţie va să-ţi placă;
Dragostea de la muieri
E cu sare şi piperi,
Nu-i lihnită şi dulceagă,
Zi cu zi în foc te bagă,
E războinică, fierbinte
Şi cu capul fără minte;
Dragostea de la muiere
E ca fagurul de miere,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenirea românilor

Strămoşii noştri au lăsat
Cu lacrimi, sânge vărsat,
O adevărată comoară:
Limba şi frumoasa ţară!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (31 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inteligenţa adevărată
Cuprinde întreaga Fiinţă
Doar când Fiinţa e inundată
De un val adânc de conştiinţă

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină născând lumină

Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Îşi naşte lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată

Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină

Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-şi v-a cere timp şi distanţă

Prezente acum in orice lege ş-a omului dorinţă
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputinţă
Modelată în măşti de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanţa lui prea mărginită

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem marinei mirări

În ochii tăi am simţit
adevărata marină mirare
scăldat in mare de cristalin
cu atol căprui verzui

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!