presiune

Şi azi ne chemi...

Şi azi ne chemi la o viaţă
De adevăr neajustat
Să ascultăm a Ta povaţă
Şi s-o-mplinim imediat.

Şi azi ne chemi să dăm de ştire
Că eşti şi Împărat şi Fiu
Şi că a noastră moştenire
E, sus, la Dumnezeul viu.

Şi azi ne chemi la rugăciune
Căci dă putere şi avânt
Să-nvingem orice presiune
Produsă de al lumii vânt.

Şi azi ne chemi să facem bine
Oriunde-am merge şi oricând
Pe drum, prin văi şi pe coline
Stindardul luptei fluturând.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presiune absolută

nu ştiu ce fac, dar, cumva, de o vreme,
provoc printre semeni sentimente extreme,
am fost adorată şi urâtă de moarte,
suită pe soclu şi lăsată de-o parte.

am fost o comoară, declarată-apoi nulă,
am primit osanale şi cuvinte de hulă,
aruncată-n uitare, deshumată cu-onor,
condamnată pe viaţă pentru propriu-i omor.

fără s-adulmec în nouri cu nasul,
pe nepusă masă mă cheamă Parnasul,
deşi eu tânjesc de o groază de ani
o nimfă să fiu într-o turmă de pani.

când doctorii falşi mi-amputează fiinţa,
de pe trunchiul răpus se ridică mlădiţa
şi toanele lumii, împănate cu-amocuri,
airbaguri îmi sunt, ce mă cruţă de şocuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbarcarea ultimului marinar

Nu vei mai sta de Veghe noaptea, Bătrâne Marinar.
Mareea la reflux te poartă-acum spre o minune mare.
A bătut gongul de opt ori, a luat sfârşit ultimul Cart.
Te-aşteaptă, dincolo, o dană pentru acostare.

Nava-i la ancoră-n Rada primitoare-a Domnului.
Coechipierii tăi sunt bravii marinari ai lui Isus.
În uniformă de gală, ei te-aşteaptă pe covertă.
Îţi vor da onorul cu sifleea când vei ajunge acolo, sus.

Sub presiune, aburul fierbe-n cazanele încinse,
Marfa-i stivuită, Cambuza plină,-ntreg curajul.
Nava-i gata de plecare. Mai trebuie doar un Om
Să se îmbarce şi va fi la bord tot echipajul.

Fii pregătit, acel Om eşti tu, Bătrâne Marinar.
Curând vei naviga pe nemărginirea Mărilor Cereşti.
Facă-ţi-se să ai vântul din pupa-ntotdeauna
Şi vreme bună, iar viteză să-ţi dea-alizeele dumnezeişti!

poezie de Richard John Scarr, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica 4

Aşa mai vii de-acasă, căci foamea mi-e perenă,
Nu poţi cu burta goală să scrii o poezie,
Îţi zburdă caloria în cerebel şi venă,
Te scapă să nu intri în hipoglicemie.

Iar o Fetească Neagră e chiar recomandată,
Că-ţi face tensiunea şi pofta să îţi crească,
Transformă şi o gloabă în armăsar pe dată,
Şi uiţi că de o vreme ai tot băut băbească!

Poţi să dansezi lascivă în văluri transparente,
Dar să nu sui pe masă cu dansuri de buric,
Mi-e teamă că nu-s mese destul de rezistente...
Şi sufăr de coloană, nu pot să te ridic!

În oala ta minune se-nmoaie şi şoricul,
E presiune mare, îmi pun pofta în cui
Că este prea fierbinte şi-mi arde polonicul...
Iar eu nu imi bag nasul în oala nimănui!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însemnări din trecut

Naufragiată undeva şi împotmolită
aici, pe-un balansoar cenuşiu-albastru
şi după ce m-am deprins oarecum
deosebirilor de presiune

Stau şi privesc la
ceea ce-n revărsatul zorilor
căzu în năvod: solii
dintr-un mai aspru tărâm.

Mă legănam în ziua cenuşiu-albastră
pe când sub mine
vietăţile celor mai adânci genuni
ale oceanului înoată
departe sub însăşi amintirea
soarelui şi lunii aducătoare de maree:

unele dintr-însele plăpânde, altele
rele cu acele toate-mplătoşate
în pielea aceea blindată al cărui nume

[...] Citeşte tot

poezie de Margaret Atwood
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definition of love

dragostea noastră ca o retragere tacită a raţiunii
dinaintea instinctului de supravieţuire,
impulsul de satisfacere a unei nevoi de bază
ca somnul, o prelungire a egoismelor noastre
personale, cu origini în ideea de apartenenţă,
dragostea noastră ca un mediu ostil.

acum
înainte să ne luăm zborul spre Sibiu să realizăm încă o dată
ce repede cedează minţile noastre la schimbările
de înălţime şi presiune
înainte ca ei să pornească un alt război mondial sau şi mai grav
reconstrucţia genetică
mult timp înainte ca rutina să poată fi surprinsă
minându-ne podurile
în acest scurt moment potrivit
cât timp camerele nu înregistrează şi se poate întâmpla orice
când trebuie să cobori pentru a prinde următorul tren
acel moment când astronomul este martorul unui eveniment rar
cum este eclipsa totală de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invers

Nu mai foloseşte la nimic limba, cuvântul, dialog,
Înţelesul e inexistent, orice exprimare suferă enorm,
Căci ce se aude în vibratorul pânzei de timpan
E doar o ciocăneală, se rostogolind pe o scăriţă de-un olog
În prăbuşire, fără a mai putea să urce, de un neînţeles diform...
Şi din eroarea vrută, prin ecou e totul invers, o răstălmăcire-n van.

Da e "ad... ică, nu" şi nu e "un... uf, nu se ştie", o amestecătură,
Ca un feed back defectat, defecat pe traseu, manipulat perfid,
Cu o presiune ce-ar distruge labirintul din internele urechii,
Obligând stupefacţia să caşte guri, de atâta fals; lepădătură
Păcălind totul, o logica în dispariţie, înmocirlită în perfid,
Cu guralivi de promptere dictate, înspre prostimea lor, zevzecii...

Nici văz nu mai serveşte, că oricum pe fundul negrului imaginea e răsturnată
Şi cum şi creierul lipseşte, chiasma-i şi mai mult încrucişată...
Simt, sunt gol de atâta ură, căci o lume întreagă mi-e servită rău falsificată
Şi absurdul capătă aspect de holocaust, ce-a cuprins deja mase... eres,
Căci şi-au pierdut şi ce aveau, limbajul strâmb... tot e-n regres,
Chiar şi de fund e atins demult, dar firu-i fin pe-ultim tăiş, ce nu pătrunde; înghite într-un revers, invers!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prinţ din Libia de vest

Aristomenis, fiul lui Menelaos,
prinţul din Libia de Vest,
a fost în general bine văzut în Alexandria
de-a lungul celor zece zile petrecute acolo.

De dragul bunului său nume, s-a îmbrăcat ca grecii.
A acceptat cu plăcere onorurile,
dar nu le-a solicitat; era modest.
A cumpărat cărţi greceşti,
mai ales de istorie şi de filozofie
Dincolo de toate, era un om puţin vorbăreţ.

S-a răspândit vorba c-ar fi fost un gânditor profund,
iar asemenea oameni, se ştie, nu vorbesc prea mult.

Nu era deloc un gânditor profund sau ceva asemănător –
ci mai degrabă un om simplu, amuzant.
Şi-a luat un nume grecesc, s-a îmbrăcat greceşte,
a învăţat să se poarte mai mult sau mai puţin ca un grec;
şi tot timpul i-a fost teamă că şi-ar putea pierde

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa... prinde... viaţă...!

Soarele, într-o fină vâlvătaie de culori,
Vântul aprig de munte, obosit, oleacă mai scade,
Ploaia curge liniştită din streaşina de sub nori,
Roua, pe micuţe petale, pură, cristalină, şade...!
Clar grăbită, noaptea-mpinge-n dimineţi.
Răsăritul, mai ieri palid, azi, bate în portocaliu,
Vântul călduţ, amarnic, nemilos, face ravagii în nămeţi,
Sub cerul senin, apare şi viaţa, peisajul, din mort, apare ca viu...!
Riscant, rândunelele zboară paralel, razant cu solul,
Vrăbiuţe, gălăgioase, se-mbăiesc în norul de praf,
Orăcăind, broscuţele, dau lacului zilnic, ocolul,
Natura toarnă un film, în noul şi modernul cinematograf....!
Bâzâind nervos, se siimte agitaţia albinelor,
În ochi îmi sare zborul anemic de cioară.
În picaj, un vultur planează, întregind al naturii decor,
în iarbă, un greiere ginerică ne-ncântă solist la vioară...!
Liliecii, zboară până târziu în noapte,
Greierii, ţârâie îndelung şi după miezul nopţii,
Peşti şi broaste, pe fundul apei, poartă discuţii în... şoapte,
Cocoşul, pe gard, mincinos ne anunţă, cum că ne-au invadat, coioţii...

[...] Citeşte tot

poezie de Gică Jalba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O părtăşie-n rugăciune

O părtăşie-n rugăciune
Cu Tine, Domn glorificat
Înlătură o presiune
Alină sufletu-ntristat
E-un timp de dulce-nviorare
Când, parcă, ne aflăm în Rai,
Când nu mai e îngrijorare
Şi-i un miros din luna Mai.

Spunându-Ţi tot ce ne apasă
Ne-asculţi, atât de răbdător
E o dovadă că Îţi pasă
Să fie jugul mai uşor
Şi-o hotărâre ne pătrunde
Să fim, mereu, însufleţiţi
Să vrem iubirea să inunde
Pe foarte mulţi nemântuiţi.

Lumina care ne-nconjoară
Când stăm ‘naintea Ta plecaţi

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!