Poezii despre pom, pagina 2
Poruncă nescrisă
Să faci copii,
Să-nalți o casă,
Și să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om...
Copii, să faci
Din dragoste nebună,
În nopți fierbinți
Cu clar de lună,
Căci dragoste nebună,
În leagănul neștirii,
E singura arvună,
La vama nemuririi...
Sălaș, să faci din paie,
Cu prispă și-o odaie,
Făr-de coloane grele,
Și fără arhitravă...
Când vei pleca din ele,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre copaci
- poezii despre vamă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre moștenire
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
A rămas o frunză-n pom
Nescuturată de om,
Nescuturată de vânt,
A rămas o frunză-n pom.
Nu știu ce are de gând!
Se bucură la amiază
Când se-încălzește la soare.
Însă noaptea șade trează
Fiindcă este prea răcoare.
Singură, ce face oare?
Că iarna este aproape.
Din vifornița cea mare,
Va scăpa ea de la moarte?
Voi ce credeți, dragii mei?
Va mai prinde primăvara?
Săraca frunză de tei!
A îngălbenit ca ceara.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre tei, poezii despre primăvară, poezii despre miezul zilei, poezii despre iarnă sau poezii despre gânduri
Pom cu oameni...
câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor?
sunt doborâți și mai devreme
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom
în timpul lor cu gust de rom?
picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor
când frunzele se-ating în zbor
pomul tăcerii plin de vise
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre visare, poezii despre vestimentație sau poezii despre trandafiri
Pom cu oameni...
câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om?
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor
sunt doborâți și mai devreme,
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom?
în timpul lor cu gust de rom
picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor,
când frunzele se-ating în zbor
pomul tăcerii plin de vise,
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ace
lirismul meu contemporan
se pare a fi ceva banal
-nu ești modernă-n exprimare
îmi strigă el în gura mare
-adevărat.... ce vrei să fac?
să îmi așez unghii în cap?
să pun tot cerul sub călcâi?
să pun săgeți în căpătâi?
eu creionez natura toată
așa cun e, păduri și apă
cu flori și gâze și maimuțe
ce se agață de crenguțe
și fac un salt din pom în pom
prinzând de mână câte-un om
și-apoi când totul le displace
își umplu vorbele cu ace
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre natură, poezii despre maimuțe, poezii despre gură, poezii despre flori, poezii despre crengi sau poezii despre apă
Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea fosnesc...
În palmele întinse le prind necontenit,
Asa cum cad, cu pete de soare vestejit.
Cad fosnitoare frunze sau clipele se cern?
Odată la picioare speram să ti le-astern...
Deopotrivă, toate sub talpa mea fosnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre frunze, citate de Eusebiu Camilar despre copaci, poezii despre Soare sau citate de Eusebiu Camilar despre Soare
Zilele omului, frunzele pomului
Zilele omului ca frunzele pomului.
Frunzele căzute nu mai urcă-n pom,
Zilele trecute, pierdute-s pentru om.
Anul următor alte frunze-n pom revin,
zilele pierdute, nu le mai primim.
Poate tocmai de aceea, orice clipă-i prețioasă.
Dacă o primim, chiar de nu-i spectaculoasă,
haideți s-o trăim!
Orice răsărit de soare, pentru noi e o speranță,
Că ne luminează cale cu încredere în viață.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre încredere, poezii despre zile sau poezii despre lumină
Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foșnesc.
În palmele întinse le prind necontenit
Așa cum cad, cu pete de soare veștejit.
Cad foșnitoare frunze sau clipele se cern,
Odată la picioare speram să ți le-aștern...
Deopotrivă toate sub talpa mea foșnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
poezie clasică de Eusebiu Camilar din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără suflet, omul nu mai este om
Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzește,
omu-n pământ putrezește.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.
poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Sonetul I
Și-un pom crescu. O, pură depășire!
O, cântă-Orfeu! O, în auz pom mare!
Totu-a tăcut. Dar chiar în amuțire,
fu început și semn și transformare.
Și s-au iscat din liniște-animale,
din codrul clar, de cuib, culcuș, desprins;
și nu din vicleșug sau spaimă-au
prins să fie-n ele-atâta de domoale,
ci din auz... Glas, răgete pustii
părură mici în inimi. Și-unde doar
colibă fu, mai ieri, spre a primi
aceasta, loc de pofte-ntunecat,
cu o intrare-ai cărei stâlpi tresar
un templu în auz tu le-ai creat.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre inimă sau poezii despre depășire