Sonetul I
Și-un pom crescu. O, pură depășire!
O, cântă-Orfeu! O, în auz pom mare!
Totu-a tăcut. Dar chiar în amuțire,
fu început și semn și transformare.
Și s-au iscat din liniște-animale,
din codrul clar, de cuib, culcuș, desprins;
și nu din vicleșug sau spaimă-au
prins să fie-n ele-atâta de domoale,
ci din auz... Glas, răgete pustii
părură mici în inimi. Și-unde doar
colibă fu, mai ieri, spre a primi
aceasta, loc de pofte-ntunecat,
cu o intrare-ai cărei stâlpi tresar
un templu în auz tu le-ai creat.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Din pom în pom
Tot sărind din pom în pom
De nimica nu ai teamă,
Nu mă miră că din om
Tu ai devenit... o poamă.
epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiperglosă
Toate-mi trec pe dinainte
în auz îmi sună toate
însă cine ține minte
că nimic nu se mai poate
În auz îmi sună toate
câte-n lună câte-n stele
când să meargă ca pe roate
trag(i) cortina între ele
Câte-n lună câte-n stele
cine însă ține minte
personajele rebele
care trag lumea 'nainte
În auz păstrez(i) ceva
totul sau etcaetera
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel guvernării
Cu "pălăria" lor prea mare
Auz și văz li se astupă,
Doresc acces la guvernare,
Dar sunt ca pătrunjelu-n supă.
Așteaptă-n ziua de votare
Să poată ridica o cupă;
Cu "pălăria" lor prea mare
Auz și văz li se astupă.
Ca să-și aducă bunăstare
Pe unii pot să îi corupă
Și-atunci nu este de mirare
Că alt guvern urmează după
Cu "pălăria" și mai mare.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre guvern
Sonetul XVI
Rana pururi de noi scurmată,
însuși zeul e, de-i vindecată...
Tăiș noi suntem, râvnind a ști
iar el, seninul, se risipi...
Chiar daru-i sfânt în neprihană
îl smulge din lumea-i prea vană;
neclintit, nu-l primește decât
dezlegat, părtaș hotărât...
Doar mortul soarbe gând
din șipot susurând
sub zeiescul semn, mortului mut...
A noastră larmă sfărâmă țelul!
Râvnește spre dangăt doar mielul
din molcom freamăt tot mai tăcut.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftat închis în auz
Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți:
Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,
Serviți.
Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă
A celor patru zări; ca focul în lemne
Surâd blândă.
Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,
Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă
Preludiu confuz.
M-am răspândit ca un zbor neterminat
Din casă în casă, din palmă în palmă
M-am înălțat
În numele de Mamă.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1983)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Nezăbovit, privirea a trecut mai departe
de colina însorită, de drumul abia început.
Astfel ne cuprinde ce nu am putut
să cuprindem strălucind din departe,
și ne preschimbă, chiar de nu-l ajungem,
în ce, umbros doar presimțit, noi suntem;
un semn a fluturat, l-al nostru semn cuvânt.
Ci nu simțim răspuns decât un văl de vânt.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pui de pom și pui de om
Un sâmbure de pom
Prinde viață din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viață-și ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalță,
Puiul de om se-alintă și se răsfață.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodește din plin,
Puiul de om își făurește destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om își construiește rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodește,
Atunci, puiul de om, îmbătrânește.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.
poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț sau citate de Dumitru Delcă despre răsfăț
Hiperglossă
Lui Mihai EMINESCU
Toate trec pe dinainte
în auz îmi sună toate
însă cine ține minte
că nimic nu se poate
În auz îmi sună toate
câte-n lună câte stele
să meargă ca pe roate
tragi cortina între ele
Câte-n lună câte stele
cine însă ține minte
personajele rebele
tragă lumea înainte
În auz îmi sună toate
dar nimic nu se poate
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mihail
Pomi
Cred că niciodată n-o să văd un om
Sau un poem mai frumos decât un pom.
Un pom ale cărui buze-însetate trag
Din sânul gliei lapte, miere, cheag...
Un pom îl privește pe Dumnezeu în fiece minut,
Și își înalță brațele de crengi spre-al cerului ținut;
În pomul binecuvântat vara or să se dezmierde
Pui de măcălendru-n cuib păzit de frunză verde.
Pom al cărui piept zăpada-l va înălbi,
Iar ploaia va fi hrana lui de zi cu zi.
Poezii poate scrijeli pe hârtie-orice om,
Dar numai Dumnezeu poate face-un pom.
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre lactate, poezii despre crengi sau poezii despre apicultură
Năluca
Ce te recheamă azi
În grădina foșnind a neliniști,
prin care abia luneca
un ultim fior de soare? Privește
ce sever este verdele-n urmă-i.
Vino! Dac-aș putea ca și tine
uita greutatea copacilor.
(Să cadă unul dintr-înșii de-a curmezișul,
câți inși ar veni să-l urnească din drum?
Ce e ceva mai greu decât trunchiul?)
Ai coborât
sonorele trepte de piatră;
te-am auzit.
Aici nu mai să suni.
Sunt tot adunat în auz,
ciulind urechea la tine, la vânt... Dintr-o dată
o privighetoare începe să cânte
ascunsă-n tufiș.
Ascult-o, în aer, plutind
ori căzând, ori nemaisfârșindu-și trilul. Tu
o auzi cu mine, tu
sau te mai frământă și astăzi cealaltă față
a glasului, ce nu mai cată spre noi?
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greutate
Eu nu ma pot infatisa ochilor tai si nici auzului tau pentru ca eu nu sunt vedere si nici auz. Eu locuiesc undeva intre vedere si auz, eu sunt o tanjire a tuturor organelo omului, o tanjire de cunoastere, o tanjire a simturilor , tanjire a ideilor lui catre perfectiune.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XIV
Umblăm cu floare, fruct, frunză din vie.
Ci nu spun doar a anului orație.
Smălțat, din beznă suie-o revelație
și în sclipirea-i poate-o gelozie
a morților ce pun tărie-n lut.
Ce știm noi cât se-mpărtășesc din toate?
E felul lor, cu slobod semn a bate
hotarul țărnii, de la început.
Te-ntrebi atât: cu drag o fac ei oare?
Și acest fruct, a robilor lucrare,
nu suie strâns, ca pumnul, înspre domn?
Sau domnii-s ei, la rădăcini, în somn,
și din prinos ne-acordă-o-mbinare
de vlagă mută și de sărutare?
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut sau poezii despre graniță
Sonetul XVIII
Dansatoare, tu strămutare
a tot ce sortit e să piară, ofrandă;
vârtej, cel din urmă pom, crești din mișcare,
domnești peste vreme, zbor prins în ghirlandă!
N-a înflorit peste freamăt, deodată,
peste vârfu-i, tăcerea? Deasupra, nu-l învăluiai?
Sus, nu soare era, nici vară, ci nemăsurata
arșiță pe care-n nepreget o desfășurai...
Doar roade purta, roade, copacul, extazul.
Nu-i oare molcomă roadă: ulciorul
vărgat, pârg deplin, dar mai pârguit nu e vasul?
Că-n limpezi icoane păstrează tiparul
pe care bezna sprâncenelor tale, fiorul,
pânze desprinse, sucind scrise tot harul?
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene, poezii despre icoane sau poezii despre creștere
Sonetul XX
Doamne, spune-mi tu, ce să-ți hărăzesc?
Făpturii auz tu i-ai dăruit.
Zi de primăvară... cum îmi amintesc...
Un cal în Rusia... trece-n asfințit.
Murgul venea ne-nsoțit dintr-un sat.
Prinse de-un țăruș, frânghii mai târa
se vroise noaptea pe câmpuri uitat.
Șuvițele coamei cum le mai zbătea!
Scuturând grumazul într-un ritm sprințar
în galop pornea piedici târâind,
dar zvâcneau izvoare-n sânge de-armăsar!
Aievea simțea spații lunecând:
necheza, sorbea un văzduh divin,
chip închis în el:
Ție ți-l închin.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm
Poruncă nescrisă
Să faci copii,
Să-nalți o casă,
Și să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om...
Copii, să faci
Din dragoste nebună,
În nopți fierbinți
Cu clar de lună,
Căci dragoste nebună,
În leagănul neștirii,
E singura arvună,
La vama nemuririi...
Sălaș, să faci din paie,
Cu prispă și-o odaie,
Făr-de coloane grele,
Și fără arhitravă...
Când vei pleca din ele,
Și vei vroi să mori,
Să nu sădești gâlceavă,
Prin cei moștenitori...
Pom, să plantezi
Cu suflet darnic,
În solul roditor,
Apoi să-l saturi, harnic,
Cu apă din belșug,
Să crească, pomul, falnic,
Să nu rămâi dator,
Cu lemnul din coșciug...
Să faci copii,
Să-nalți o casă,
Și să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta
De om...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă sau poezii despre moștenire
Omul evoluat
Tot sărind din pom în pom
Iată-l astăzi ajuns om,
Dar cât timp mai va să fie
Spre a fi de omenie.
epigramă de Florea Ștefănescu (martie 1992)
Adăugat de Florea Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pont du Carousel
Omul cel orb ce stă pe-o punte,
sur ca o piatră de hotar fără de nume,
el poate este doar un fapt, anume
din depărtări spre stele să le-nfrunte
adâncul lin, tăcut centru de constelații
căci totu-n juru-i prins de oscilații.
Neprihănitul este el care stă drept
la încâlcite drumuri pus să steie;
intrarea-ntunecată să încheie
neserioasei lumi, Preaînțelept.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre constelații
Confortul handicapatului
Avea probleme de auz
Și își vedea arar nevasta:
Ea îl credea ieșit din uz
Și el putea uza de asta.
epigramă de Vasile Darie din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu urechea sîngerîndă
Behăit de capră trupul tău
mi l-ai ridicat în loburi
ca să-mi fii cercel mult greu,
roabă, romburi
Pur auz, pură surzie
și nici cîntec și nici gînd
Doar atăta mi-ai fost mie
"S" din "sînt"
Cu urechea sîngerîndă
de un sunet, de un aur,
cap al șaptelea cu blîndă
limbă-am fost-dintr-un balaur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, citate de Nichita Stănescu despre sunet sau poezii despre cercei
Clipele serii
drumuri paralele mergând spre infinit,
orizont expulzat în descreștere,
cu imagini inocente, redă liniștea stelelor.
o haină din cuier, trezită din adormire,
a dominat câteva clipe ochiul frunzei
și-a închis fereastra ca timpul să nu fugă.
cântecul de ieri, nehotarât să intre în auz,
a rămas pe marginea singurătății.
orașul abandonat își extinde pustiul
pe-o spirală de gând, cu rătăciri absurde.
clipele serii încep să plonjeze între ușile închise,
ca niște cicatrici nevindecate, venind din veșnicii ascunse.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre descreștere sau poezii despre absurd