poezii despre copilarie

Început

Când a fost să fie
Schimbarea proprie
Am scris
Versuri şi poeme
Poezii şi stihuri
Poezii şi completări
Rapsodii şi idile
Pentru următorul sezon.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poetă, dar scriu poezii...

Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Prin ele simt libertatea noţiunii de a fi.
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaş
O frunză rătăcită în acest oraş.
O fiinţă ce-aşterne versuri pe o foaie goală
Şi-aşteaptă în tăcere o voce anormală.
O voce dumnezeiască care-i îndrumă scrisul,
O dulce voce care-i alină visul.
Nu sunt o poetă, dar eu tot scriu poezii...

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Departe-mi eşti copilărie!
Mereu aproape te-am dorit,
Mi-ai fost un cuib de bucurie,
Fără să vreau te-am părăsit.

Când vremea-i tristă şi târzie
În neguri gândul mi-e-nvelit,
Departe-mi eşti copilărie,
Mereu aproape te-am dorit.

Poeme fără de sfârşit
De doruri şi de pribegie
Le-am mângâiat pe o hârtie,
Tu nu eşti încă de găsit,
Departe-mi eşti copilărie!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în anul acela

citea poezii din volumaşul
pe care-l ţinea în buzunar
mereu, ca pe o carte de rugăciuni
îşi spunea: într-o zi o să scrii şi tu
un volum de poezii şi alţii
îl vor citi cu sfinţenie
îl vor ţine mereu într-un buzunar
se vor plimba de la munte la mare
de la gura humorului la stele
cu volumaşul de poezii scris de el
în anul acela citea poezii
şi celelalte materii nu mai existau
stătea pe bănci în parcurile goale
se întreba dacă n-ar fi cazul să scrie
primele versuri şi vântul îi alina
suferinţele tânărului viitor poet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie, unde-mi eşti?

Copilărie!... unde-mi eşti?
Cireşe la ureche-ţi pun,
Aroma vechilor poveşti
Şi taina frunzei de alun.

Voi număra şi tu ştii bine
Câti mărăcini... am adunat
Şi câte pietre ţipă-n mine
Durerea... de-a le fi călcat.

Copilărie!... unde-mi eşti?
Să căutăm până-nserat,
Speranţe-n visele cereşti
Şi-ntr-un cuvânt abia aflat.

Şi iar se-ntunecă.... afară
Cad clipele peste tăpşan,
Într-o nelinişte sumară
Ce bate-n poarta unui an.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbae

despre suferinţa în inimă
se vorbeşte şi se cântă mii de vorbe
în roz şi gri
împrăştiindu-se precum cenuşa de trandafiri
o dată cu seceta lacrimei

despre durerea inocenţei
fără copilărie
se scrie doct ori interesant
speculând morbidul din ego
şi interesele de moment
în trecere prin acordul strunelor
care privesc mut
către seninătatea celor vinovaţi

despre ideile înjunghiate în zbor
se vorbeşte cu remuşcarea
născută din scepticismul firii
iar despre puterea obişnuinţei
se scrie în lehamite de bonton

[...] Citeşte tot

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Ai sa ramai cu gandurile tale,
Si sufletul, plimbandu-se-n regrete,
Iar noptile vor scutura din poale,
Umbra dorintei tale, pe perete.

Dar tu tacerea ei n-o vei atinge,
Nici lacrimile, incercand cu mana,
Iar ingerul pe perna ta va plange,
Si uite-asa, va trece saptamana.

Ne pierdem viata-n imaturitate,
Si ne intoarcem in copilarie,
Cu florile iubirii refuzate,
Luate de altii-acum in custodie.

poezie de Ion Vanghele (2 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de copilărie

Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aş vrea acum cu dragoste
În faţa ei să mă închin.

A fost grea, a fost uşoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.

S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.

Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină şi căldură plin.

poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcea mea copilărie

Dulcea mea copilărie,
Nu te voi uita nicicând,
Tu eşti ca o floare pe câmpii,
Eu te voi purta mereu în gând.

Dulcea mea copilărie,
Ce frumoasă tu ai fost,
Eu te chem din nou la mine,
Dar nu are niciun rost.

Căci vremea trece, vremea vine.
Viaţa e scurtă cum e ea
Şi tu te duci de la mine,
Ramâi cu bine, copilăria mea.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria rămâne mereu în noi, cine a uitat de copilărie are inima de piatră.

Copilărie

Primăveri cu flori cărunte,
buze cu miresme rupte
tăinuire de fecioară
ce-a-nserat mai mult pe-afară,

cântec stins de la-nceput,
şoapte dintr-un necuvânt,
toate ce au vrut să fie
au rămas copilărie.

poezie de Carmen Tania Grigore din Pulsul ţărânei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!