Copilărie, unde-mi eşti?

Copilărie!... unde-mi eşti?
Cireşe la ureche-ţi pun,
Aroma vechilor poveşti
Şi taina frunzei de alun.

Voi număra şi tu ştii bine
Câti mărăcini... am adunat
Şi câte pietre ţipă-n mine
Durerea... de-a le fi călcat.

Copilărie!... unde-mi eşti?
Să căutăm până-nserat,
Speranţe-n visele cereşti
Şi-ntr-un cuvânt abia aflat.

Şi iar se-ntunecă.... afară
Cad clipele peste tăpşan,
Într-o nelinişte sumară
Ce bate-n poarta unui an.

Copilărie!... unde-mi eşti?
Mereu grăbită şi voioasă
Nu trebuie să-mbatrâneşti,
Când eşti atâta de frumoasă

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!