plictiseala

Se plictisea

în timp ce ea
îl plictisea...
se plictiseşte şi acum
în timp ce ea
îl plictiseşte şi acum. şi el se va
plictisi şi-n viitorul
timpului ei – ce va veni
să-l amuze (?!) cu o nouă ne
vinovată brută
plictiseală...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

înşir capcane

frumos pictate în tempera
le las până se agaţă un vers
meşteşugit cu şoapte fermecate
pe marginea universului vibrează
pândesc din fotoliul meu topit
în plictiseala de nedescifrat
rămân să vânzolesc culorile
busculate pe şevalet în lumina
chioară strecurată prin geamul
mâzgălit cu valuri de cuvinte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CVI

Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare?
Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula?
Cine-şi doreşte ochii apostolilor care
Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?

Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune,
Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând;
Fremătător orgoliul sau voluptatea, când
Dă, muzicii asemeni, făgăduinţi nebune!

poezie clasică de Anna de Noailles din L'Honneur de souffrir (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuson

Îţi trimit un ecuson,
Cel mai gingaş şi mai trist.
E barat cu bulion
Şi-n triunghiul de deasupra
Are-un melc cu crucifix
Care ţine pe un corn
Patru fluturi ce-şi beau supa
Cu cravatele la fix.
Iar în cel de dedesubt,
Lâng-un domn cu portocală,
Două râme pentru supt
În clipe de plictiseală.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Fofează

Fofează şi cu Sfârlează,
Antrenaţi într-o învârteală,
Ridicaţi printr-o emfază,
Plănuiesc o hărţuială.

Participând la o fază,
Concurenţi la plictiseală,
Sfârlează şi cu Fofează
Nu ratară o-nvârteală.

Apă-n piuă, bătături,
Prin vădită opinteală,
Căzură într-o buimăceală,
Fără nici o îndoială.

Fofează şi cu Sfârlează...

rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutim amân

doi în văzduh aproape
batem din aripi fără să ne strigăm
eu te cânt tu mă chemi
apoi fiecare în tăcerea lui
a noastră
ţinem cu sfinţenie la ea
plutim în aerul po
luat cu porţia în porţii mici
mici de tot
mai dăm din aripi să ne facem mâna
din plictiseală vin bătăile de aripi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De adio

Vreau să-ţi spun, azi, fostă iubire
-Fiindcă, de astăzi, fostă eşti –
C-o să te şterg din amintire
Şi dintr-ai ochilor fereşti.

Te scot din suflet cu răceală –
Tu rece-ai fost de la-nceput...
Spuneai "iubesc" cu plictiseală –
Şi plictiseala-ţi m-a durut.

Dar beat de dragoste de tine,
Eu mă minţeam că mă iubeşti...
Dar azi minciuna-ţi nu mai ţine,
Ghicit-am – tu cu altul eşti.

Lehamite îmi laşi, frumoaso,
În sufletu-mi – ce te-a iubit...
Şi tânguirea-ţi falsă las-o
Pentru celalt nefericit.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a luat sfârşit

Mă dezobişnuisem de tine
Şi te uitam încet-încet
Fără speranţă sau regret
C-a fost sau că va fi mai bine.

Mă dezvăţasem de mine chiar
Şi mă-nchinam de plictiseală,
Făceam adeseori sminteală
Şi rareori citeam un ziar.

Mi-a luat sfârşit această criză
Doar când un înger mi-a şoptit
Că Dumnezeu de n-a murit
Îmi pregăteşte o surpriză.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea vieţii

Dreptate dânsul cred că are,
Pe când afirmă cu fereală:
E o enormă plictiseală,
Să mergi pe-o singură cărare
Cărarea vieţii i se pare,
Croită-a fi la nimereală
De un destin ce mai înşeală
Şi-ţi pune semne de-ntrebare
De-aceea, caută scăpare
S-o ocolească la-ntâmplare
Şi, căutând amic de soi,
Răspuns găseşte la-ntrebări:
Ţi-ajută prietenul butoi,
Să mergi pe alte trei cărări.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde aiurit

Poştaşul nu mai trece.
Tu scrii ninsori cu izurile pâinei.
Cătă plictiseală.
Prin marele oraş al pielii mele vin lupi şi miei deodată.
Sălbatec fără lacrimi ce mă sunt!
Mi-a dat un pom la preaiubire cu frunze până la pământ de-albastre.
De când mă plimb a méta-fore mi-e braţul rouă-acoperit.
Azi vin a verde aiurit să-ţi răvăşesc alb moartea.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!