Se plictisea

în timp ce ea
îl plictisea...
se plictiseşte şi acum
în timp ce ea
îl plictiseşte şi acum. şi el se va
plictisi şi-n viitorul
timpului ei – ce va veni
să-l amuze (?!) cu o nouă ne
vinovată brută
plictiseală...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă femeia se plictiseşte, nu va conteni până nu ne va plictisi şi pe noi.

aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de elena denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scrii cu pasiune, cu autenticitate, decât când eşti încolţit. Spiritul lucrează sub presiune. În condiţii normale, stă degeaba, se plictiseşte, plictiseşte.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

snob

Snobul adevărat este cel care se teme să mărturisească că se plictiseşte, când se plictiseşte, şi că se distrează, atunci când se distrează.

definiţie clasică de Paul Valery în Criza spiritului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trăieşti în concubinaj cu singurătatea pentru prea mult timp... şi timpul se plictiseşte.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim în prezent şi dăm deoparte lucrurile care nu au importanţă. Nu ne sinchisim de povara trecutului. Eu nu sunt impresionată de trecut foarte mult. Trecutul mă plictiseşte, ca să vă spun adevărul; mă plictiseşte cu adevărat. Nu-mi amintesc multe filme şi cu siguranţă nu-mi aduc aminte de ale mele.

citat din Paulette Goddard
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec din vis #14

Viaţa e plictisitoare, prieteni. Nu trebuie să spunem asta.
La urma urmei, cerul tună şi fulgeră, marea cea mare lâncezeşte,
noi înşine tunăm, fulgerăm şi lâncezim
şi, în plus, când eram mic, mama îmi zicea
(cu fiece ocazie) "Să recunoşti că eşti plictisit
înseamnă că nu ai

Resurse Interioare." Acum trag concluzia că nu am
resurse interioare, fiindcă sunt plictisit de moarte.
Oamenii mă plictisesc,
literatura mă plictiseşte, mai ales dacă e cultă,
Henry mă plictiseşte, cu suferinţele & spasmele lui
groaznice ca cele achiliene,

că este iubitor de oameni şi artă îndrăzneaţă, care mă plictiseşte.
Şi dealurile liniştite, & ginul, par a fi dungi de culoare
şi oarecum un câine
s-a mutat pe el & coada lui apreciabil de departe
în munţi sau în mare ori în cer, lăsându-mă
în urmă pe mine, cu coada-ntre picioare.

poezie de John Berryman din The Dream Songs (1969), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Douăzecişipatru

acum douăzecişipatru de ore
eram pe moarte
(?!) - între timp
mi-a revenit surâsul şi m-a salvat
de la o viaţă nesigură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luptă şi-n amor, asediul plictiseşte.

citat clasic din libretul Elixirul dragostei de Felice Romani
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vă plictiseşte trudnica metodă de calcul, fie-vă milă de mine care am fost nevoit s-o reiau de cel puţin şaptezeci de ori, irosind astfel mult timp.

citat din Johannes Kepler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al treilea Crăciun fără mama... - Gol de sine

Mamei mele, Cătălina

Timp spre-a exista? Nu are!
Timp să moară? Nici atât!

Se mişcă iute – abundenţa alergării
de regăsit e-n tot ce s-a trecut...

Timp – ce-ar fi al nu ştiu cui avut –
timp care, iată, nu-i al său – atât!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentele trecut, prezent şi viitor sunt făcute de minte şi, în ultimă instanţă, iluzorii. Trecutul şi viitorul sunt forme ale gândirii, abstracţii mentale. Nu-ţi poţi aduce aminte de trecut decât în clipa Acum. Ceea ce îţi aminteşti este un eveniment care a avut loc în clipa Acum, iar tu ţi-l aminteşti în clipa Acum. Viitorul, când va veni, este clipa Acum. Aşa că singurul lucru adevărat, singurul lucru care există este clipa Acum.

Echart Tolle în Linistea vorbeşte, traducere de Ovidiu George Vitan
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uraganul

vă este frică de uragane?
mie nu –
doar ţiglelor de pe casă le induce o stare de cu
tremurare în zbor...
poate şi
fotografiilor de familie peste vară – puţin
risipite-n
vânturi exagerate în ultimul
timp al schimbărilor –
mie nu
mai îmi stă ceasul acum numai la
vremea repezită de-afară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pierdută

M-au plictisit plăcerile
În plictiseală, în adâncul plictiselii
O floare,
Descoperire de culoare senină
Adesea.
Însă prea respirată, prea iubită,
Prea asemeni mie, dacă devine
Chin, dacă se face
Amară, necruţătoare, intensă...
Mă-nduplec bucuriei ce plictiseşte.

poezie celebră de Paul Valery din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi timp să slujeşti

Fă-ţi timp să-L slujeşti pe Domnul
Acum cât uşa harului e deschisă;
Fă-ţi timp să iubeşti tot omul
Şi să mângâi o inimă rănită.

Fă-ţi timp să stai mai mult în rugă
Pe altar mereu să ardă focul;
Fă-ţi timp să citeşti din Scriptură
Ca să poţi lumina în tot locul.

Fă-ţi timp să fii plin de râvnă
Pe bolnavi şi orfani să-i vizitezi;
Fă-ţi timp să întinzi o mână
Pe cel căzut cu dragoste să-l îmbrăţişezi.

Fă-ţi timp să cercetezi Scriptura
Că-n ea găsi-vei pentru suflet pace;
Fă-ţi timp să te îmbraci cu armura
Putând lupta asupra săgeţilor vrăjmaşe.

Fă-ţi timp mai mult şi meditează
Asupra vieţii tale şi-a sfântului Cuvânt;
Fă-ţi timp şi faptele-ţi activează
Rodind mai mult pe acest pământ.

Fă-ţi timp să împleteşti credinţa cu fapta
Cu râvnă pe calea cea strâmtă să călătoreşti;
Fă-ţi timp să aduni comori şi primi-vei răsplata
În cer la Tatăl, sus, în slăvile cereşti!

poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi (17 martie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Timişoara

... nu toţi cei care se trag prin praf
sunt demni de milă. nu toţi copiii
vor fi încurajaţi să trăiască.
nu fiecare femeie de iască e mane
chin (?!) - nu
acum trece viaţa cum trebuie. nu
acum pui coarne de alu-miniu de plumb
oraşului îndrăgit de grădinarii din
slatina - nu acum timişoara, nu...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasornicarul timpului

Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea,
la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.
Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor,
drept plată, ultimele nouă secunde! –
( pe masă diverse obiecte împrăştiate
străluceau în raza oglinzii )

Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii
schiţează un mic zâmbet: Hm, ciudat reparator, insolit afiş!

În drum spre şcoală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,
întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte:
– Pentru o zi, ce timp îmi puteţi repara?
– Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat,
un timp diferit, un timp atârnat înainte, un timp înapoi,
un timp paralel, o buclă de timp,
jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat?
– Un timp în avans cu zece ani!
şi, astfel, prin timp, o zi, dispăruse...

Cu părul în vânt, o tânără suplă a trecut înainte.
Citind, se întoarse: De ce nu?!
– Aş vrea să primesc un timp diferit!
întinde ceasul-brăţară şi-n alt timp intră...

A trecut şi-un bătrân, ce greu îşi târşi anii mulţi,
privind aşeză pe tarabă vechiul ceas
şi-n jumătăţi de timp, pentru o zi, el fugi...

Întâmplarea făcu, ca pe lângă pancarta postată,
să treacă şi-un om singur,
cu privirea rătăcită. Vag, gândul îi încolţi:
– Un timp, un timp paralel să primesc!
Ceasornicaru-i zâmbi, tăcut îi luă ceasul
şi, astfel,
între tristeţe şi soare,
prin ritmuri mareice, omul trecuse...

.... spre seară îşi strânse afişul, taraba cu piesele timpului,
ştia sigur, a doua zi, de la fiecare,
în dar va primi nouă preţioase secunde,
cadrane de vise, imagini, cu migală fixate prin timp...

poezie de Irina Lucia Mihalca din Dincolo de luntrea visului (1 februarie 2011)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omoarerea

oare dacă a venit toată diaspora
acasă o fi mai mult loc pe o terasă,-n canare?
să plec acum la un suc estival
şi atlantic sau să aştept sri-ul şi acum triumfal?
cine pe cine omoare? de sete...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fotograf nu se plictiseşte niciodată.

Lucian Haşa (2 decembrie 2022)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normalitatea plictiseşte...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!