planeta

Tera nu mai e albastră

Nori negri acoperă
planeta Pământ, a noastră.
Omenirea suferă.
Tera nu mai e albastră.
Universu-i văduvit
de fiica lui creştină.
Haosul a-înlocuit
pe pământ, viaţa divină.
Este haos şi-întuneric
pe planeta noastră verde.
Din tot ce era feeric,
astăzi farmecul îşi pierde.
Plânge soarele şi luna,
pământul a-încremenit.
Plânge zeiţa Fortuna,
Apocalipsa a venit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

Fără soare şi fără planeta mea
e albastru
deschis şi ninge
iluzia cremoasă din fundal ar trebui să dispară
e pamântească
depinde de mine ca un sugar
mi s-a cuibărit în pumni şi sânge
prea târziu s-o mai arunc pe pământ
ar trebui să coborâm amândouă
ne-am zdrobi capetele de tărână
e mai bine fără soare şi fără planeta mea
mai bine viu şi fără soare

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvaţi planeta cât nu-i prea târziu!

Salvaţi planeta cât nu-i prea târziu!
E-n sacrul cod nescris, din tată-n fiu.
Strămoşii din morminte se ridică.
E zestrea bunei mame pentru fică.
Pământul e-o cutie de conserve?!
Aveţi de schimb, pe banca de rezerve?!
Nu înţeleg, de mă tăiaţi bucăţi!
Pe-agenda voastră-i la banalităţi?!
Pădurile dispar în ritm de samba.
Din toţi bojogii strig la voi: Caramba!
Al drujbei glas vă pare plin de-antren?!
Copiii voştri-au drept la oxigen!
E aerul ce-l respirăm, otravă...
Planeta, casa noastră,-i grav bolnavă.
Oceane, râuri, toate-s gropi comune.
Le-aţi năclăit, lipsiţi de raţiune...
Loviţi în Terra fără nicio jenă...
Gunoaie văd, nu peşti, lângă-o carenă.
Din nordu-ndepărtat până la sud,
Vedem cu toţii adevărul crud.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă

Şi ce dacă
Pământul văzut de sus, e rotund?
vei putea ajunge de unde ai plecat.
Închipuie-ƫi că ar fi perfect şi plat
şi ar avea un capăt, puƫin curbat.

Şi ce dacă
Timpul nu se mai întoarce pe jos?
Cine-şi doreste clipa care se roteşte?
Ai observat şi tu, oricum istoria se repetă,
la fel ca şi planeta, rotundă, imperfectă.

Şi ce dacă
Infinitul din jur ne sfidează?
Noi alergăm dupa un soare anorganic.
Planeta încă se roteste în sens unic,
motiv pentru care mai şi ameţeşte bezmetic.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pământul are viaţă

Cât pământul se-învârteşte
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrăneşte
Cu roadele din câmpii.

El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.

În Universul infinit
Doar pământul are viaţă.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeaţă.

Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găseşti în Univers.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri pentru planeta Marte

Marte, planeta roşie,
a patra de la Soare
sau a cincea
nu mai ştiu...
N-are prea mare importanţă.

(Ce ziceam?)
A, da.

Ţie îţi închin poemul ăsta
pe care, sincer,
nu-l consider prea reuşit
şi pe care mă obosesc inutil
scriindu-l.
Ştii de ce?

Îl compun căci
tu
habar n-ai că cineva
te face personaj de operă literară

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Georgescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta noastră dă test

De la Est până la Vest
Planeta noastră dă test.
De la Nord până la Sud
Multe vaiete se-aud.

Pământul fuge de sub noi,
Vulcanii spulberă noroi,
Lava ne carbonizează,
Viaţa noastră încetează.

Pe-ntreg pământul se-ntind
Limbi de flăcări şi-l cuprind.
Fie mări, fie oceane,
Parcă sunt nişte cazane

Unde apa clocoteşte
Şi toate le opăreşte.
Munţi şi dealuri se prăvale,
Nu mai există nici vale.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arătarea

Din planeta nu ştiu care
Galaxia nu ştiu cum
Mi se-arată-ntr-o visare
O nălucă neagră fum.

Şi oprindu-se la mine
Preţ de câteva secunde
Nu mi-a zis de unde vine
Doar că merge orişiunde.

Grijă s-a legat să-mi poarte
Dacă am s-o însoţesc,
Că mă va feri de moarte...
Cât lumea am să trăiesc!

Bine că n-am dat crezare
Şi că n-am plecat hai-hui
Pe planeta nu ştiu care
Galaxia nu ştiu cui.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru planeta Pământ

Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)

S-a-mbolnăvit Pământul şi mă doare
Strigătul încărcat de suferinţă,
Când văd nepăsare ori neputinţă
La spectatori privind cum viaţa moare.

Pe Dumnezeu îl rog să dea sentinţă
Pentru toţi ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârşitul în defrişare,
Ca să-şi asume moartea-n consecinţă.

Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conştiinţă
Şi dă-le raţiune salvatoare!

În rugă îţi aduc recunoştinţă,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creştine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul marţian

stă picior peste picior
are capsa pusă peste un joben
roşu cum e planeta plină de oxid
de fier din abundenţă pe scoarţa
lui marte războinicului zeu roman
e ultimul rămas să zăvorască
a patra planetă de la geam
costumul armani îl strânge
puţin la spate puţin în faţă
slăbeşte papionul negru
cerul se-ntunecă uşor când scoate
limba lungă tăiată-n două
pipăie paharul stând comod
pe scaunul cu şase picioare strâmbe
se vaită chelnerul cu masca pusă
vizitatorul nu poartă şi nici nu-i pasă
de măsurile de protecţie
răsfoieşte un ziar cu trei degete
se oboseşte inutil
porneşte televizorul suspendat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!