pieptene

O reprezentare a paradisului

e ceaţă pe munţi
ca-ntr-o piesă cu Hamlet
într-un magic Elsinor...
lucruri pe care
va trebui să le scriu.

O reprezentare a paradisului:
satul bucovinean,
totul făcut cu bun gust,
casa şi gardul
şi verde păşune;
când oamenii dorm
vin îngeri din direcţii necunoscute
să pieptene iarba păşunilor.

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica...

Ia un înger, îmi spui,
să-ţi pieptene părul,
apoi îmi aduci duminica în palme
şi îmi ceri să-mi fac din ea
rochie de mireasă.

Doamne, ce linişte adâncă!
A început să crească iarba în inimile noastre
şi nu ne mai vedem din ea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaugă ceva

Pictează ceva deşucheat,
Scrie un poem candriu,
Cântă hârâit un cântec tandru,
Fluieră la un pieptene stacojiu.
Dansează-într-un picior
De-a latul bucatariei încălecat pe-o roată.
Adaugă acestei lumi ceva prostuţ şi-aiurea,
Ceva care nu s-a mai făcut niciodată.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzia

azi am primt ciocolată
la spital iar
este de gardă acea infirmieră puţin
mutilată: viaţa-mi atât de amară a fost
îndulcită –
perfuzia preamăreşte
confuzia
(?!) –
staniolul
de-rulat uşor între degete
interesant...
păcăne scoate scântei:
fosfor şi pieptene şi frecare şi sare
de mare
în privirile părului ei – o vin-
de-care
aproape frumoasă
pe cuvânt
de... galant
infinit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestrele erau foarte sus şi geamurile erau roşii, albastre şi galbene. O lumină tare ciudată pătrundea prin ele. Pe masă era o farfurie mare plină de cireşe frumoase şi Gretchen s-a aşezat şi a mâncat cireşe câte a vrut, fiindcă avea voie să mănânce cât îi place. Pe când mânca, baba a pieptănat-o cu un pieptene de aur şi părul s-a cârlionţat şi a căpătat o strălucire minunată, şi chipul fetiţei, rotund şi bucălat, era ca trandafirul.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi mijloace

De-ar fi mijloace
Şi-ar fi putinţă
Cum m-aş mai face
După dorinţă!
M-aş face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aş face,
Ce lin şi-n taină
Pe piept desface
Uşoara haină.
Un somn m-aş face
Dulce de vară
Să-ţi închiz ochii
În orice sară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovadă de necontestat

Nu pot să te descriu
mai mult decat aş putea pune pentru întâia oară un lucru
acolo unde acesta se află deja.

Dacă aş putea face o scară din lumină
sau pieptăna părul unei fete din vis cu un pieptene real,
sau să torn o masă în carafă...

Nu sunt bun la lucruri imposibile.
Şi acesta este motivul pentru care sunt convins
că te voi voi iubi întotdeauna.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros, pieptene, lingură

Chiar şi "ar-fi-putut-fi" revine.
Cel mai simplu lucru – miros, pieptene, lingură –
se întoarce învolburând o pulbere strălucitoare-n aerul însorit,
o confuzie care se cere şi trebuie cunoscută,
o sete insistentă de istorie, o foame a sufletului.
El aşterne ideea pe hârtie,

rememorând cum ei priveau odată două nurci –
acele jurubiţe sinuoase mai fluide decât însăşi apa.
Gândul şi sentimentul sunt oare la fel de întreţesute,
o elice-n spirală arzând timpul?
Acum apa s-a liniştit,
reflexia şi pierderea rămân egale cu ele însele.

Dar, unde se duc, de fapt, se întreabă el,
sau de unde vin;
este vorba de nişte mijloace de reînviere,
de un pâlpâit al celulelor, de o nevoie de simetrie?
Renunţă la o dimensiune şi... despre ce a fost vorba?
Ticul nervos al ironiei lui e doar o scurtătură:

[...] Citeşte tot

poezie de Jan Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numaidecât şi puse la cale cele de trebuinţă pentru o călătorie mai lungă. Mă-sii îi spuse că se duce la vânătoare. Plecă şi dete şi pe la zână, căreia îi spuse ce avea de gând să facă. El ştia, vezi, că sfaturile ei îi prinsese mult bine. Zâna, după ce îl învăţă cum să facă să izbutească, îi dete un săpun, un pieptene şi o perie, ca să-i fie de slujbă. El plecă şi merse, merse, până ce ajunse la o pădure deasă şi întunecoasă, de abia putea să răzbească. Bâjbâi el p-acolo până ce dete de ghizuina scroafei. Cum să se apropie el? Căci ghizuina era încongiurată de buşteni şi de rascote, de nu se putea atinge nici pasăre măiastră.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelei

pieptănai dimineaţa curată în oglinda
unei ape
cu un pieptene de aur,
soarele se despletea în părul tău
până la glezne,
Lorelei,

cântai sfâşietor despre dragoste
neîmplinită
iar în amurg, adunai în clepsidra palmelor
roua sângerie a vremurilor,
şi cuvintele otrăvite ale oamenilor

iar muritorii ascultau înmărmuriţi
cântecul sublim al sfârşitului,
cântecul enigmatic şi sacru al iubirii
întrupat într-o legendă,
pe la toate ferestrele
castelului,
primprejurul unei insule,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!